Pe 20 februarie a.c., prof. univ. dr., jurnalistul și poetul Ion WEIDNER-CIUREA a împlinit o frumoasă vârstă. Distinsul cărturar român s-a născut în oraşul-staţiune balneo-climaterică Covasna, absolvent al Facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu o strălucită carieră universitară la Catedra de Ştiinţe Sociale, din cadrul Institutul Politehnic din Cluj (1963-1980), perioadă în care realizează şi propune câteva importane proiecte de cercetare ştiinţifică şi obţine titlul de Doctor în Filozofie şi care, odată ajuns în vârful piramidei profesionale (împreună cu regretata sa soţie Rodica Weidner-Ciurea, renumit cadru didactic universitar clujean), în anul 1980 se refugiază în Germania Federală, „blamând prin gestul său ideologia comunistă şi regimul totalitar comunist”. Depăşind cu bine greutăţile inerente integrării în societatea germană, în perioada 1983-2003 va activa ca jurnalist la Postul Internaţional de Radio „Deutsche Welle”, redacţia română, cu sediul la Köln. După 1989, vine frecvent în ţară, de care a rămas strâns legat în toţi aceşti ani, fiind un om care „a fost plecat, dar niciodată dus”, afirmându-se ca poet şi jurnalist, între Köln şi Covasna. Prin prestaţiile sale publice de înaltă ţinută ştiinţifică şi probitate morală, Ion Ciurea este recunoscut ca un analist de marcă şi un observator avizat al realităţilor politice româneşti postdecembriste. În paralel cu o rodnică activitate publicistică, deşi a debutat editorial doar în anul 1998, a excelat şi în domeniul literar, volumele sale de poezii fiind bine primite de critica literară şi răsplătite cu premii.
După decembrie 1989, sunt reluate legăturile nemijlocite cu Ţara, pe care n-a încetat nicio clipă s-o iubească. În acest context a avut loc întâlnirea familiei Weidner-Ciurea, cu intelectuali români din judeţele Covasna şi Harghita şi a început o rodnică colaborare cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, cu Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe şi cu profesorii, preoții, scriitorii, liderii asociațiilor culturale, redactorii publicaţiilor de specialitate și cele cotidiene din judeţele Covasna și Harghita. În ultimii ani, împreună cu distinsa scriitoare Catinca Aghache a participat la sesiuni ştiinţifice, colocvii şi simpozioane pe teme de istorie, etnografie, sociologie, la manifestări literare şi culturale, la Universitatea de vară de la Izvoru Mureşului ș.a., fiind recunoscut ca un moderator deschis tuturor opiniilor şi iniţiativelor, un intelectual implicat în viaţa cetăţii, care a apreciat şi apreciază profesionalismul, dăruirea şi dragoste de cultură autentică. În perioada 1998-2018, a publicat volumele de versuri Căutări, Neliniști, Zbor între milenii, Mă doare Țara, Veşnicia trecerii, Frunzele anotimpurilor, Treceri, Acasă, Peregrin în inima țării. În anul 2015, în colecția Profesioniștii noștri, din cadrul Editurii Eurocarpatica, a apărut volumul Ion Ciurea-Weidner profesor universitar, jurnalist și poet la 75 de ani, ediție îngrijită de Ioan Lăcătușu și Catinca Aghache.
Ca analist şi cercetător avizat al realităţilor complexe din sud-estul Transilvaniei a fost și este preocupat de identificarea „unor planuri de idei benefice pentru comunităţile din Covasna şi Harghita”, care să asigure „menţinerea şi promovarea spiritualităţii româneşti şi a identităţii naţionale”. Având posibilitatea de a compara evoluţiile din societatea românească postdecembristă, în general, şi ale celor din judeţele Covasna şi Harghita, în special, cu situaţii similare din alte ţări europene, în articolele şi studiile sale, Ion Weidner-Ciurea a procedat la analize temeinice, aprofundate şi echilibrate, insistând pe nevoia de a asigura normalizarea convieţuirii interetnice, pe baza legislaţiei şi practicii europene. În acest sens, a subliniat, de nenumărate ori, că „regionalizarea nu trebuie să însemne în nici un caz izolaţionism local, egoist, sau promovarea unor tendinţe centrifugale, care să şubrezească solidaritatea presupusă şi impusă de exigenţele statului naţional unitar”. S-a raportat critic la „încercările unor conferenţiari de a folosi concepte, teorii, surse bibliografice într-o interpretare sui generis, menită a justifica „cerinţe” şi „proiecte” inadmisibile din perspectiva statului naţional unitar, a constatat cu tristeţe faptul „că nu există o strategie specială, solidă, pentru zonele acestea sensibile, cu grija unei dezvoltări social-economice echilibrate, cu prezenţa unor investiţii de excepţie chiar, care să oprească migrarea românilor de acolo, atâţia cât mai sunt”, afirmând, în acelaşi timp, că „statul român are datoria să asigure nu numai cadrul constituţional, legislativ al drepturilor minorităţilor, ci şi aplicarea concretă a tuturor libertăţilor democratice rezultând din Charta fundamentală a drepturilor omului şi cetăţeanului, din legislaţia internaţională de referinţă şi din tratatele externe semnate de guvernul de la Bucureşti”.
Prin tot ce a făcut de-a lungul vieții pentru promovarea limbii române și a valorilor perene ale istoriei românești, Omul de spirit și trăire românească Ion Weidner-Ciurea și-a câștigat un loc pe deplin meritat, în elita personalităților născute în curbura interioară a Carpaților, înscriindu-se cu cinste în galeria marilor bărbați pe care această parte de țară i-a dat Neamului Românesc.
La împlinirea acestor frumoși ani de viață, trăiți în muncă rodnică și creatoare, în cinste, omenie și demnitate, în numele colaboratorilor și prietenilor din „inima țării”, îi transmitem profesorului, jurnalistului, poetului și Omului de omenie Ion Weidner-Ciurea cele mai sincere urări de sănătate, har și noi împliniri, alături de distinsa sa familie și de toți cei dragi și apropiați.
Până la apariția în anuarul Acta Carpatica nr. VI – anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei, pentru cititorii „Mesagerului de Covasna” publicăm comunicarea prezentată de dr. Ion Ciurea-Winder, la Sesiunea națională de comunicări „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizație”, ediția a 25-a, Covasna, 26-27 septembrie 2019.
Provocări ecologice, economice, sociale și politice în INIMA ȚĂRII
Metafora INIMA ȚĂRII cuprinsă în titlul comunicării o recomandăm în dublu sens: unul obiectiv, altul subiectiv. Obiectiv, întrucât zona în care ne aflăm – și căreia îi este dedicată pentru prima oară o Sesiune științifică aparte, fapt demn de remarcat – se situează literalmente în centrul Țării, în INIMA ei geografică. Subiectiv, deoarece provocările enumerate nerezolvate corespunzător afectează substanța vitală nu numai a spațiului intracarpatic de referință ci INIMA României în ansamblul ei. Fiindcă, deși prezențe în toate regiunile, provocările nesoluționate au efecte diferite, „infarctul” zonei din inima Țării punând în cauză însăși identitatea României ca stat unitar, suveran și independent, stipulată în Constituție. Iar semne ale tentativelor vizând destabilizarea și destructurarea României există cu tot mai multă evidență.
Dar „provocări” ecologice, economice, sociale și politice există pretutindeni în lume! Informații dramatice oferite zilnic de mass-media etalează o imagine quasi universală a problemelor de acest fel, dezastrul ecologic, degringolada economică, socială și politică intrând parcă în ecuația contemporaneității. Lumea în care trăim apare debusolată pe toate paralelele și meridianele globului, agresarea fără precedent a Naturii, a Creației, derulându-se oarecum sub semnul implacabil al fatalității. Asistăm neputincioși, paralizați, la distrugerea pădurilor, otrăvirea apelor, infestarea aerului – devenit pe alocuri irespirabil – deșertificarea continuă etc. Iar într-o lume tot mai globalizată, interacțiunile, întrepătrunderile și interdependențele potențează și accelerează efectele distructive, interferența macro și micro sistemelor creionând un viitor deloc liniștitor omenirii.
Coborând în spațiul nostru de referință constatăm și aici grave abateri de la logica protecției mediului ecologic. Deși de multe secole se cunosc nefastele și adesea ireversibilele consecințe ale defrișărilor prădalnice (cazurile Greciei Antice, Mexicului Precolumbian etc putând servi drept avertismente ), pe drumurile și șoselele din Covasna, Harghita etc. rulează zi de zi tiruri cu remorci încărcate ochi cu arbori, bușteni și material lemnos fără să deranjeze pe cineva, fără să fie oprite. O adevărată tragedie cu efecte grave, de nereparat. Consecințele imediate se văd și se simt: povârnișuri despădurite care dau năvală peste așezări, oameni și animale, inundații dramatice până și în mari centre urbane. Și totuși, incredibil, nechibzuința continuă, deși relația cauză-efect este notorie! Problemele ecologice din zonă nu se opresc, desigur, aici, dar noi ne limităm acum doar la acest aspect.
Și din punct de vedere economic provocările sunt majore în ipostazele macro și micro structurale ale României. Criza locurilor de muncă (în urmă pulverizării unităților de producție devenite sau declarate prin nesăbuință „necompetitive” odată cu trecerea bruscă la economia de piață, a lipsei unui proiect de țară ca și a corupției și incompetenței) este de semnalat pe tot cuprinsul Țării, dar cu diferențe sensibile. Câteva centre regionale s-au putut profila, polarizând investiții din străinătate benefice. Nu același lucru s-a întâmplat în Curbura Carpaților, fapt datorat, pe de o parte, deficitelor din infrastructura comunicațiilor și, pe de altă parte, din cauza unor temeri generate de posibile tensiuni în relațiile interetnice. Cert este că programul special de investiții așteptat de multă vreme și considerat de importanță strategică în „inima Țării” întârzie în mod iresponsabil. Fiindcă aici lipsa unor unități economice solide, care să asigure locuri de muncă și perspective profesionale localnicilor, se traduce fie prin părăsirea zonei – mai ales de câte vorbitorii limbii oficiale a Țării și astfel dezechilibrarea și mai accentuată a raportului de etnicitate –, fie prin tensiuni sociale cu posibile conotații etnice, periculoase în cel mai înalt grad.
Un fenomen foarte dramatic și grav pentru „inima Țării”, în ambele ei ipostaze, este migrarea masivă spre Occident a milioane de oameni în ultimele trei decenii, vitregind economia de componentă vitală a mecanismului ei funcțional. Această hemoragie umană, împreună cu topirea fondului forestier, uciderea pădurilor zi de zi sub ochii noștri, reprezintă un motiv de revoltă permanentă față de o întreagă clasă politică nepăsătoare, iresponsabilă, coruptă! Și ajungem la provocările din subsistemul politic – component major al macro sistemului în discuție întrucât interferează, intersectează și dirijează toate celelalte entități: ecologic, economic și social.
Fiind un agent director, decizional, vectorul politic are menirea de a implementa în zonele plurietnice măsuri specifice, echilibrate, care să evite și elimine inechitățile. Echidistanța autorităților centrale și locale față de toți cetățenii dă măsura democratismului și garanției liniștii sociale. Or din acest punct de vedere sunt de semnalat deficiențe. Bunăoară din partea autorităților administrației locale dominate de minoritarii-majoritari în Covasna și Harghita. Nu refuzând sau îngrădind românilor minoritari aici felurite facilități poate fi convinsă opinia publică din Țară că „autoguvernarea locală” vizată de liderii UDMR poate reprezenta formula optimă a viitorului comun! Șicanele și provocările meschine – pe care nu le mai notăm, fiind de notorietate – anulează astfel procesul adâncirii liberalizării în direcția autoadministrării, ca modalitate a optimizării democrației prin implicarea mai directă, nemijlocită a oamenilor la viață cetății.
Din punctul de vedere al minoritarilor români, confruntați adesea cu probleme existențiale în HARCOV, ar fi de dorit o replică organizatorică unitară în dialogul cu blocul UDMR. Este singura modalitate de a promova la alegeri reprezentanți proprii în organele administrației locale. Or așa cum este acum, pulverizarea românilor minoritari în partidele parlamentare PSD, PNL, ș.a., precum și rivalitățile interpersonale (asemeni certurilor meschine de la „centru”), nu lasă șanse mari afirmării propriei identități naționale. În această situație Biserica și cele câteva organizații civice însuflețite de câțiva inimoși, rămân unica modalitate de focalizare a energiilor care să facă față multiplelor provocări în vederea păstrării identității românilor minoritari din inima României.
Ion WEIDNER-CIUREA
