În general, oamenii se tem de ceea ce le-ar putea primejdui viața: de boli, de foamete, de catastrofe naturale, de război, de unii semeni de-ai lor, de animale sălbatice, de extratereștri; unii se tem chiar și de ei înșiși, adică de propriile fapte necugetate, se mai tem de iad, de Dumnezeu, chiar dacă nu toți, și de multe altele, însă neglijează să se teamă de ceea ce nu văd, pe principiul că ceea ce nu se vede nu există, până când nu sunt afectați în mod direct. Să luăm, de pildă, unul dintre dușmanii invizibili ai ființelor vii: virusul.
Noul dicționar universal al limbii române (NDULR), ediția a doua, din 2007, ne dă o definiție cu sensurile acestui cuvânt: „1.germen inframicrobian, agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii, provocând diverse boli infecțioase; inframicrob”.
Așadar, acest aparent insignifiant dușman invizibil, care deci nu poate fi văzut decât cu microscoape speciale, face parte din „lumea nevăzută”, și tocmai de aceea oamenii nu se tem de el, pentru că nu-l pot vedea cu ochiul liber, însă nenorocitul nu numai că există, ci poate ucide ditamai omul, care nu se teme nici de șarpe, nici de tigru, nici de leu sau de alte jivine, căci a învățat să se apere. El, dacă e mai voinic și neînfricat, e gata să se ia la trântă și cu un urs de-al nostru, dar ce să faci cu un virus, care e atât de mic, încât n-ai ce prinde? Și abia când acesta se vâră neinvitat în celulele noastre și ne îmbolnăvește începem să devenim conștienți și să recunoaștem existența și puterea lui malefică.
Și, după cum putem vedea cu toții, nenorocirile pe care le aduce acest inamic invizibil actual, coronavirusul chinez, care acum amenință omenirea, intrusul nedorit nu este deloc insignifiant, ci foarte agresiv și periculos, atentând la viața a mii și milioane de oameni. Ceea ce ni se arată acum în mass-media, și în special la televiziuni, sunt imagini de coșmar, scoase parcă din filmele horror, încât nici nu-ți vine să crezi că așa ceva se poate întâmpla în lumea noastră modernă. Lupta disperată a medicilor cu acești distrugători invizibili este de domeniul fantasticului; să sperăm că până la urmă îl vor învinge și omenirea va mai învăța ceva din acest eveniment neașteptat și care va avea urmări nedorite pe plan mondial. Și aici nu este vorba doar de perturbarea vieții obișnuite a oamenilor și de marile pierderi de vieți și economice, ci și de creare a unei psihoze la nivel global cu efecte catastrofale, dacă expansiunea virusului nu este stopată.
Necazul e și altul, că există o mare varietate de virusuri, și deci omul trebuie să lupte pe mai multe fronturi cu aceștia. Și în plus de aceste tipuri propriu-zise, ființele umane mai trebuie să se confrunte și cu altele, la fel de invizibile și în mare măsură periculoase. Dicționarul mai sus menționat ne oferă alte două sensuri ale cuvântului virus: „2. (fig.) sursă de contaminare morală”, despre care scriitorul Al. Vlahuță spunea; „Lumea e o ticăloșie; pretutindenea colcăie virusul corupțiunei”. Iată deci că și virusarea unei societăți cu morbul corupției, care ticăloșește lumea, este aproape la fel de periculoasă, așa cum o spunea la modul figurat un alt scriitor, Nicolae Filimon: „în furia acestui morb satanic, te vei munci să amăgești pe fratele tău” (vezi cuvântul „morb”) . Și deoarece cuvântul „morb” se referă la o boală, nu putem spune că în societatea omenească această boală nu există și nu face rău colectivităților, mai ales că ea atacă la vârful piramidei puterii, lucru perpetuat din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Și în cele din urmă să ne referim și la sensul al 3-lea al cuvântului virus, de astă dată cu trimitere la domeniul informatic, însemnând: „program care se autoproduce, se atașează sau se lipește altor programe, pe care le parazitează sau le distruge”. Doritorii de detalii îi pot întreba pe programatori, sau mai bine pe adevărații specialiști în această ramură: „hackerii”, care joacă un rol deloc de neglijat în societatea modernă tehnologizată. Dar nu apelați la „crackeri”, cei care folosesc cunoștințele în scopuri ilegale…
Când se face referire la virușii informatici care „parazitează” sau distrug programele, gândul ne duce și la altă noțiune: „paraziții”, fiind de multe feluri și aceștia: de la firmele-căpușă de pe lângă unele societăți economice și până la cei care își pierd vremea toată ziua prin cârciumi și baruri fără a face nimic bun pentru ei și semenii lor, numiți în popor „pierde-vară” sau „tăietori de frunze la câini” ori pur și simplu „trântori”.
În concluzie am spune că, indiferent de natura lor, toți virușii sunt periculoși și trebuie să le stopăm expansiunea, altfel vom păți ca unele țări din Africa, unde hoardele de lăcuste invadează teritoriile și distrug totul în cale lor. Oameni buni, feriți-vă de viruși! Spălați-vă bine pe mâini, pe conștiință, și luați toate măsurile necesare pentru a-i combate eficient…
Mihai Trifoi