Între 22 iunie și 28 august, la Liceul de Artă „Plugor Sándor”, copiii cu vârste între 4 și 10 ani sunt invitați să descopere muzica în cadrul unui program de vară inițiat, din dragostea pentru copii, din experiența unui artist și dintr-o idee purtată ani la rând în suflet, de artista lirică și profesoara Valerica Ambrus.
Când vorbește despre acest proiect, sufletul Valericăi Ambrus parcă zâmbește, înainte ca ea să înceapă să povestească.
Nu vorbește despre inițiativa sa ca despre o activitate de vacanță și nici ca despre un plan organizatoric pe care l-a bifat de pe o listă, ci ca despre un vis care a crescut odată cu ea, care a însoțit-o ani de zile și care acum prinde aripi.
În jurul ei, muzica a fost mereu prezentă, în anii de studiu, în repetiții, în concerte și în interacțiunile cu profesorii care i-au schimbat drumul. Mai târziu, în orele petrecute alături de copii și adolescenți. Toate aceste experiențe s-au așezat, în timp, una peste alta, până când au început să contureze ceva nou: un proiect inedit, care vorbește despre muzică, dar și despre copilărie, curiozitate și bucuria descoperirii.
„Acest proiect se coace în sufletul meu, într-o formă sau alta, de câțiva ani, dar se pare că abia acum mi-am făcut curaj să-l și pun în practică.”
Aici începe povestea acestei școli de vară. Nu într-o sală de clasă și nu într-un calendar de activități, ci în parcursul unui om pentru care muzica și educația s-au îmbinat mereu, cu succes.
Absolventă a Facultății de Muzică, membră a Corului Bach al Bisericii Negre din Brașov și pedagog prin vocație, Valerica Ambrus și-a construit drumul cu răbdare și perseverență.
Dincolo de scenă și de sala de clasă, Valerica Ambrus este și mamă a două fetițe pline de energie, rol care i-a schimbat perspectiva asupra educației și asupra modului în care privește copilăria. Într-o familie în care muzica este prezentă în fiecare zi, iar arta face parte firesc din viața de familie, experiențele profesionale s-au împletit cu cele personale, conturând tot mai clar dorința de a crea contexte în care copiii să învețe cu bucurie și să se simtă văzuți, ascultați și încurajați.
O chemare descoperită printre copii
Drumul său către misiunea de cadru didactic a început în urmă cu aproape un deceniu, într-o grădiniță Waldorf din Brașov.
„Dragostea mea pentru lumea educației a început cu oportunitatea de a fi asistentă de educatoare, acum 10 ani (în 2016) la o grădiniță Waldorf în Brașov, care se afla la început de drum. Întotdeauna mi-au plăcut copiii și lucrul cu copiii mici, și se pare că am lipici la ei, pentru că ne-am înțeles foarte bine de la început. În acei 3 ani și jumătate, am învățat enorm de mult despre ce înseamnă să lucrezi și să-i înveți pe cei mici care se pregătesc să meargă spre școală, lucru care mă ajută pe mine acum în relația cu proprii copii. Apoi am avut oportunitatea să lucrez un an ca profesoară de canto La Liceul de Muzică Tudor Ciortea din Brașov, unde am lucrat cu adolescenți. Cred că dintotdeauna am avut acest „microb” de a preda în sânge. Îmi place să le povestesc și să-i învăț pe copii despre lumea muzicii. Ei au un entuziasm debordant și o mare de sete de cunoștințe, ceea ce este un mare ajutor pentru munca mea!”- mărturisește Valerica.
Profesorii care și-au lăsat amprenta în sufletul și drumul ei profesional
Privind în urmă, vorbește cu recunoștință despre oamenii care au format-o. Despre profesorii care au văzut în ea mai mult decât un elev și care au lăsat urme ce se simt și astăzi în tot ceea ce face.
„Cum spuneam, cred că mereu mi-a plăcut să predau, să-i învăț pe ceilalți despre minunile lumii. Ceea ce mi-a arătat că acesta este drumul meu a fost: dragostea pentru copii și predat, și capacitatea de a mă adapta vârstelor diverse și a nevoilor fiecărui elev în parte. De-a lungul timpului, am avut mai multe modele. Primul model a fost învățătorul meu care mi-a insuflat dragostea de învățare și dragostea de muzică (datorită dânsului am ajuns să dau admitere în Clasa a V-a la Liceul de Artă Dimitrie Cuclin din Galați), apoi a fost profesoara de canto din liceu, doamna Rodica Koler, și nu în cele din urmă profesoară de canto din facultate prof. dr. Cristina Radu, care și acum îmi este mentor. Acești trei oameni au fost pilonii a cine sunt eu azi.”- spune Valerica Ambrus.
Dintr-o întrebare simplă, un proiect de suflet
Ascultând-o, începi să înțelegi că Școala de vară muzicală nu este un proiect desprins de povestea ei, ci, de fapt, continuarea firească a acestei povești, iar forma pe care a căpătat-o acum, a pornit de la o întrebare simplă, pe care mulți părinți o au, odată cu începutul vacanței.
„Această idee s-a născut în urma unei nevoi personale: fetița cea mare nu va putea merge la grădiniță în timpul verii din motive logistice și atunci s-a născut întrebarea: Ce facem țoață vara? După această întrebare, mi-am dat seama că mai sunt părinți în situația noastră pentru care vacanța de vară este un punct sensibil, pentru că muncesc/nu-și pot trimite copiii la bunici țoață vacanța/nu au ajutor pe timpul verii și trebuie să facă niște eforturi foarte mari să se descurce cu ei acasă. Așa că mi-am dat seama că pot face o grupă de copii cu care putem face activități muzicale, și nu numai, și așa mă ocup câteva ore pe zi și de fetiță mea și îi ajut și pe alti părinți care sunt în aceeași situație ca noi. Și unde mai bine să înveți despre muzică decât la Liceul de Arta, locul unde se întâmplă muzica?”- continuă Valerica.
Un program de vară pentru fiecare copil
Între 30 iunie și 8 august, copiii care vor trece pragul Liceului de Artă „Plugor Sándor” nu vor veni să susțină probe și nici să demonstreze că au talent. Vor veni să descopere.
De altfel, acesta este unul dintre lucrurile la care Valerica Ambrus ține cel mai mult.
„Programul de vară a fost creat cu gândul de a aduna copii de vârste diverse și de a lucra împreună. Așadar nu e nevoie de talent muzical, ci doar de voie bună, curiozitate, și sete de cunoaștere.”- spune ea.
Impactul muzicii asupra copiilor
Când vorbește despre muzică, discursul Valericăi se mută firesc dinspre artă, către oameni. Vorbește despre emoții, despre empatie, despre disciplină și despre felul în care muzica poate modela un copil.
„Muzica lucrează multe aspecte ale omului, care se acumulează în timp, și beneficiile căreia le vedem/simțim după o perioada mai mare de timp. La copii, acest lucru se observă în faptul că devin mai empatici, cu ceilalți copii sau cu animalele. De asemenea muzica le permite să acceseze o paletă mai mare de emoții, prin care ei se pot exterioriza. Am văzut copii mici care plângeau când auzeau un anumit tip de muzică, și nu pentru că era tristă, ci pentru că năștea niște sentimente noi, care se putea exprima doar prin plâns.
Din punct de vedere social, este un lucru minunat. Imaginați-va un cor de copii cu vârste cuprinse în 5-8 ani, cu temperament diverse, cu provocări diverse, unii mai extrovertiți, alții mai introvertiți, nevoiți să lucreze împreună pentru ca produsul finit (un cântec) să fie conform cerințelor dirijorului.
Necesită un efort destul de mare din partea copiilor să îndeplinească mai multe lucruri în același timp (atenția distributivă, lucrul în echipă, dorința de a face bine, fără a te evidenția din mulțime) și se poate ajunge la acel rezultat dacă fiecare dintre copii se modelează după celălalt și ei toți împreună după dirijor. Această modelare continuă creează prietenie, înțelegere față de celălalt, empatie și nevoia de a-ți ajuta colegii. Un lucru foarte important pe care-l observ la copiii care au contact constant cu muzica este DISCIPLINA. Și aici doresc să dezvolt acest aspect. Când înveți să cânți la un instrument sau și cu vocea, pornești de la un punct zero. Pentru a ajunge să scoți câteva sunete la acel instrument trebuie să înveți să-l ții în mod corect, să înveți să respiri (dacă vorbim despre un instrument de suflat), să înveți câteva reguli de funcționare a lui, cum să-l întreții, etc. Aceste lucruri de bază, însumat, înseamnă câteva săptămâni, uneori chiar luni. Și dorința pe care o aveai la început să înveți să cânți la acel instrument se poate pierde pe drum, dar disciplina care stă în spatele studiului muzical este cea care te poartă mai departe. Este acolo când nu vrei să mai faci asta, când nu-ți vine să mai iei instrumentul in mână, când vrei să renunți. Această disciplina este cea care ține motoarele pornite, și te poate purta pe culmile cele mai înalte. Așadar, copiii care cântă la un instrument de mai mult timp au această disciplina deja în sânge, și se observă și în alte aspecte ale vieții lor.”- explică Valerica.
Copiii sunt așteptați în grupe restrânse, de maximum 15 participanți, într-un program desfășurat de luni până vineri, între orele 09:00 și 13:00. Fiecare săptămână are propria temă și propria poveste: Săptămâna 1 – 22.06-26.06 „În jurul lumii, prin cântece”; săptămâna 2 – 29.06-03.07 -„Micii constructori de instrumente;” aăptămâna 3 – 06.07-10.07 -„Săptămâna compozitorilor” săptămâna 4 – 20.07-24.07 -„Săptămâna ritmului”; săptămâna 5 – 27.07-31.07 -„Simfonia Naturii”; săptămâna 6 – 17.08-21.08 -„Emoțiile muzicale”; săptămâna 7 – 24.08-28.08 -„Micii muzicieni”.
Pe parcursul activităților, copiii vor cânta, vor descoperi ritmuri, vor realiza lucrări creative, vor construi instrumente muzicale și vor avea ocazia să exploreze lumea sunetelor într-un mod adaptat vârstei lor. Atmosfera este gândită să fie una caldă și prietenoasă, iar gustarea este inclusă în program.
Deși prima ediție abia începe, proiectul are toate premisele să prindă rădăcini și să se dezvolte:
„Aș vrea să continue și vara viitoare, și poate și în timpul anului. Încă este într-un stadiu de început și consider că se mai poate dezvolta și în alte direcții.”- spune Valerica.
Alte proiecte există deja în sertarul visurilor sale.
„De-a lungul timpului s-au adunat câteva proiecte de suflet pentru copii care așteaptă să ia naștere, însă veți afla de ele la momentul potrivit. Nu-mi place să fac promisiuni goale.”- evidențiază Valerica. În ceea ce privește visurile sale, ea vorbește despre maturizare, despre schimbare și despre felul în care viața poate redefini ceea ce considerăm important:
„Visul meu ca artist s-a metamorfozat mult în ultimii ani, când eu, ca om, am trecut prin multe schimbări. Statutul de părinte a adus foarte multe schimbări pentru mine, și asta se reflectă și în activitatea mea artistică. Acum 5-10 ani visam să cânt pe marile scene ale țării și să fiu văzută de dirijori importanți pentru viitoare colaborări. Acum, acest vis s-a transformat și-mi doresc să cânt împreună cu soțul meu (pianistul Ambrus Sandor- n.r.), să avem recitaluri de lied. Între timp, visul de a fi dascăl a crescut din ce în ce mai mult și începe să prindă un contur la care nu mă gândeam când am ieșit de pe băncile facultății. Atunci lucrurile păreau mai simple, drumul nostru ca tineri muzicieni era destul de bine bătătorit și direcția părea liniară, însă schimbările din plan global (pandemie, război) a făcut ca drumul nostru să nu mai fie așa de simplu sau direct, ci este în continuă schimbare, și așa este nevoie să ne păstrăm și noi. Ca să poți lucra cu cei mici acum trebuie mereu să știi câte puțin despre lumea lor, este nevoie să te apropii de ei prin ceea ce cunosc ei acum, ca să poți crea o relație frumoasă și să vină cu drag la ore.”- spune Valerica Ambrus.
Într-o lume în care timpul petrecut împreună devine tot mai prețios, iar copilăria pare să se grăbească de la o etapă la alta, inițiativa Valericăi Ambrus propune ceva simplu și valoros: câteva ore în care copiii să cânte, să creeze, să descopere și să se bucure de experiențe autentice.
Lângă programul de vară, de ateliere și de activitățile pregătite cu grijă, rămâne povestea unui artist care a ales să transforme ceea ce a primit de la profesorii săi, ceea ce a învățat în anii de studiu și ceea ce descoperă zi de zi, ca mamă, într-un dar pentru ceilalți copii.
Ana Ciorici COSTACHE
