14 februarie 2023. Războiul ruso-ucrainean își urmează cursul cu intensitate sporită, fără a da semne de încetare. Această confruntare a orgoliilor și ambițiilor liderilor combatanți din cele două țări, devenită molipsitoare și terifiantă, tinde să complice situația prezentă prin implicarea altor state în război. Nu mai contează pierderile, nici cele materiale, nici cele umane, contează doar satisfacerea setei de putere și dorința de răzbunare. Paralel se desfășoară și alte tipuri de „război”, cel informatic și cel psihologic, în care știrile false încep să fie percepute ca adevărate chiar și de către cei care le-au lansat, astfel că nu mai știi ce e alb și ce e negru.
Și cum această scenă pusă la cale de mințile bolnave n-ar fi de ajuns, planeta noastră, supărată de atâta nerecunoștință a oamenilor, s-a zguduit și a crăpat pământul năruind tot ce s-a construit cu trudă zeci și sute de ani. Zone din Turcia și Siria, altădată înfloritoare, acum în câteva minute au devenit un peisaj apocaliptic demn de cele mai reușite filme SF. Furia naturii și-a arătat puterea demonstrând că oricât s-ar strădui oamenii în războaiele lumii niciodată nu vor putea întrece puterea ei.
Ne simțim alături de toți suferinzii marelui dezastru și empatizăm cu supraviețuitorii care și-au pierdut rudele și bunurile. Felicitări României, situată printre primele țări care au trimis ajutoare sinistraților. Și le dorim celor rămași fără membrii familiei și fără adăposturi să aibă tăria de a merge mai departe, căci vorba din popor ”Dumnezeu ia, Dumnezeu dă”.
Și, bineînțeles, după orice dezastru s-au nenorocire, odată cu salvatorii, apar de nicăieri și hoții, viclenii, profitorii și speculanții, însă aici noi ne vom referi la un anumit tip de „speculanți”, cei cu „specula teoretică”, care lansează în spațiul public scenarii fanteziste pentru a ieși în evidență și a induce în gândirea semenilor clasica întrebare: „Adevărat sau fals?”
Imediat după teribilul cataclism, de-acum renumita Șoșoacă ținu un discurs șocant în Parlamentul României în care lansă ideea că recentele cutremure din Turcia și Siria au fost sau ar fi putut fi provocate de „armele geologice”, aflate deja în posesia unor mari puteri. Desigur, ideea nu este chiar nouă, însă ni se pare totuși puțin exagerat a lega recentele cutremure nimicitoare de un atac „tectonic” din partea vreunui stat. În realitate, Natura își cere dreptul la liniște, deoarece cu cât mai mult crește numărul ființelor umane pe planetă, cu atât mai mult acestea intervin brutal în ciclul ei de viață. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că posibilitatea existenței vieții pe pământ este în permanență influențată și de energiile cosmice, deci trebuie să punem totul pe seama oamenilor, astfel că, până la proba contrară, ideea unui „atac tectonic” provocat de om rămâne doar o „speculație teoretică” rostogolită în mass-media.
După marele cutremur din 1977 în România a urmat o perioadă de liniște destul de mare, plină de multe alte evenimente care au captat atenția oamenilor, apoi „au plecat” comuniștii, au venit „neocomuniștii”, capitaliștii, democrații și în cele din urmă progresiștii, astfel că viața românilor s-a tot schimbat și cine să se mai gândească la cutremure?! De treizeci de ani în țara noastră s-a tot discutat, mai ales în preajma alegerilor, că ar trebui consolidate clădirile cu probleme, dar atât, căci nu s-a făcut mai nimic. A trebuit acum să se întâmple nenorocirile din Turcia și Siria, ca în sfârșit să sune alarma și la noi, în special după seria de cutremure din Oltenia. Speriate de zguduiri, au început și autoritățile române să gândească problema mai serios și să ia decizii de prevenire a urmărilor unor posibile seisme viitoare. Ne-ar plăcea să credem că această atitudine logică va fi de durată și după ce se vor liniști lucrurile. Să nu uităm că uneori liniștea poate fi înșelătoare și e mai bine să ne pregătim pentru a face față unor situații viitoare neașteptate, mai ales că cutremurele din Turcia par a fi trezit la viață și falia tectonică din Oltenia. Oricât de optimiști am fi, că nouă nu ni se va întâmpla nimic rău, e bine să fim prevăzători și să facem ceea ce trebuie, ținând cont că și în România nu întotdeauna s-a construit strict în conformitate cu cerințele siguranței.
Mihai Trifoi
