Istoria omenirii este plină de lupte și războaie de toate tipurile, de la cel de cucerire de noi teritorii sau cel de recucerire a unor teritorii pierdute (ca cel care se desfășoară în zilele nostre între Rusia și Ucraina) ori de represiune (precum războiul Israel contra Hamas), război de „apărare a patriei”, cum era odată cel din URSS contra Germaniei fasciste. Se înțelege totuși că tipurile de războaie sunt mult mai variate în societatea modernă.
Un tip de război practicat în secolele trecute a fost cel de cucerire de noi teritorii și oprimare a popoarelor trăitoare în acele teritorii transformate în colonii. Scopul acestor „cruciade” era evident: exploatarea bogățiilor existente acolo și transferul acestora în țările agresoare, pentru îmbogățire. De pe urma acestor expediții repetate în alte continente, europenii au adunat bogății imense în special din Asia, Africa și America. În acest fel, nu e de mirare că astăzi aceste țări sunt numite „evoluate”, pentru că au evoluat, adică s-au dezvoltat pe spinarea altora. Și chiar mai târziu, după ce acele țări exploatate, respectiv fostele colonii, și-au câștigat independența, ingerința „străinilor” n-a încetat nici în epoca modernă, doar metodele de exploatare a bogățiilor s-au schimbat și s-au diversificat.
Din nefericire, nici Țările Române n-au scăpat de acest fenomen păgubitor, căci toate imperiile au profitat de noi, storcându-ne de avuții, și într-un anume fel o fac și astăzi. Cel mai bun exemplu actual este dosarul Roșia Montană. Romanii, otomanii, austriecii, acum canadienii, ne-au tot prăduit aurul și alte bogății după vrerea lor.
După cum știm, însă, de multe ori aceste lucruri nu se pot întâmpla fără ajutor din interior, fără „cozi de topor” sau trădători. Dacă tot ne referim la dosarul Roșia Montană, care de ceva vreme a revenit pe tapet tocmai în preajma alegerilor, probabil o coincidență, ar trebui să ne bucurăm cu toții de faptul că procesul cu firma canadiană „Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului aurifer omonim blocat din Munții Apuseni”, a fost câștigat de România, după cum anunță sursele mass-media. În loc de aceasta, acum încep din dou speculațiile și atacurile la Guvernul actual, din partea opozanților politici. Bineînțeles că acest lucru „va da apă la moară” celor care au pierdut procesul, pierzând prin aceasta aproape 7 mld de dolari pe care i-au pretins ca despăgubiri.
De aceea ne și putem pune întrebarea: Cine sunt „cozile de topor”? Și nu e greu de răspuns: Sunt cei care și-au pus semnăturile pe bănosul contract atunci când, din prostie sau lăcomie, au înstrăinat resursele naturale ale țării, subminând astfel economia națională, în loc ca aceste resurse să fie folosite strict în interesul românilor. Și nu este vorba numai despre Roșia Montană, ci și despre toate celelalte bogății ale solului și subsolului, ca să nu mai vorbim despre păduri și terenuri arabile, pe care acum le exploatează străinii, de parcă noi am fi handicapați și nepricepuți. Și chiar de-ar fi așa, să ne considerăm nepricepuți azi, poate mâine vom învăța și ne vom deștepta, însă ne vom trezi că, de fapt, nu mai avem ce exploata, dacă tot continuăm să înstrăinăm altora ce e al nostru. De ce deci nu sunt trași la răspundere „făptuitorii”, cei care au creat aceste situații?!
Din fericire, acest proces, Roșia Montană, desfășurat la Washington, a fost câștigat de România prin „consorțiul de firme de avocatură format din LALIVE – Geneva și casa de avocatură locală LDDP – Leaua Damcali Deaconu Păunescu” (sursa: stiripesurse.ro).
Salvatorii: Crenguța Leaua, avocat cu o vastă experiență în arbitrajele internaționale, și asociații acesteia. Pentru detalii facem trimitere la articolul „Ea este eroul din Dosarul Roșia Montană. Cine este Crenguța Leaua care a salvat România de la plata unor despăgubiri colosale”, publicat de redactorul Radu Pop, în 09/03/2024.
Cu adevărat putem afirma că astfel de profesioniști dedicați misiunii lor și iubitori de țară pot fi numiți eroi și se cuvine cinstiți ca atare, iar în contrast cu aceștia, „cozile de topor” ar trebui să-și primească și ei „onorurile” cuvenite pentru contribuțiile aduse la sărăcirea țării. Poate că noii guvernanți de după 2024, „anul alegerilor” , vor învăța și ei ceva din cele întâmplate și vor fi mai atenți cu avuțiile poporului. În mod firesc ar fi ca toți conducătorii vremelnici să se dedice pentru apărarea și dezvoltarea Țării și îmbunătățirea traiului zilnic al cetățenilor ei, iar pentru aceasta e normal ca resursele naturale ale României să fie exploatate de noi și, în primul rând, pentru noi. Aceasta nu înseamnă egoism, ci responsabilitate față de cei care i-au ales să-i conducă.
Realitatea o dovedește, că o țară fără conducători pricepuți și fără un popor muncitor are prea puține șanse de progres.
Mihai Trifoi
