La început de Făurar, mai precis pe 2 februarie, credincioşii  prăznuiesc  Întâmpinarea Domnului la trecerea unui interval de 40 de zile de la Naştere sa,  în amintirea momentului în care Maica Domnului cu Pruncul în braţe a mers la Templul din Ierusalim.

În acele vremuri era obiceiul ca  nou-născuţii de parte bărbătească să fie închinaţi lui Dumnezeu în cea de-a 40 a zi de la venirea lor pe lume, în amintirea pruncilor israeliţi salvaţi de la moarte.

Tot cu acest prilej  avea loc aşa-numita procesiune a „Curăţirii mamei”, prin aducerea unor jertfe ritualice (miel şi porumbel).  Se credea că timp de o lună şi jumătate de zile după ce a născut  femeia   nu era „curată”, abia  după   efectuarea canonului ea  putea intra în Templu cu noul-născut în braţe.

 

Previziuni empirice legate de starea vremii

 

Alături de multe alte tradiții religioase păstrate din vechime, întâlnite mai ales în mediul rural,  s-a perpetuat  o  pitorească  datină legată de începutul lui Făurar, numită semnificativ- Ziua Ursului sau Stretenia. După trecerea a două luni din iarnă, oamenii vor să ştie dacă mai ţine mult sezonul alb, iar un indiciu aroximativ îl poate oferi  o reacţie a lui…Moş Martin.

Pe timpuri, cînd nu se ştia de prognozele  meteo, populaţia se lua după anumite semne, cutume, datini, interpretând  în mod simplist  diferite semne ale naturii, vietăților, plantelor. Astfel, dacă pe 2 februarie este soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, se zice că va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.

Unele superstiții spun despre Ziua ursului că ar avea mai multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.

Stretenia era pe vremuri la sate și o zi a femeilor în etate, când mai multe se adunau la una cu „dare de mână”  și trăncăneau vrute și nevrute, petrecând câteva ore împreună.

 

Un „rege” neîncoronat al pădurii

 

În credinţa populară  românească ursul  reprezintă pe bună dreptate un „rege  neîncoronat al pădurii”, fără rivali, fiind impunător şi curajos. De aceea   în unele zone de munte, cum este şi judeţul Covasna, cu ani în urmă exista obiceiul ca pruncii plăpâzi, bolnăvicioşi, să fie unşi cu grăsimea acestui animal puternic.

Regretatul  bădia Nicolae Banciu, din Dobârlău îmi povestea pe lângă multe alte obiceiuri şi datini din bătrîni,  că bunicul său în glumă îl mânjea pe faţă cu seu când era un prichindel, îngânând un descânt din care Nicuşor a reţinut că trebuie  să crescă „mare şi frumos”, ca un…urs!  Era chiar şi o modă ca  băieţii  mai plăpânzi să fie alintaţi  cu porecla „Ursu”, spre a căpăta putere la maturitate.

 

Persoanele  „bolnave de sperietură” erau  afumate cu păr smuls din blana  unui asemenea personaj  mormăitor. Odinioară, când  prin sate colindau ţiganii ursari, bărbații  betegi de şale se  aşezau pe pământ şi se lăsau  calcaţi de impozantele fiare îmblânzite, cu belciug în nas, făcând un original „masaj”, ca să-şi revină şi să fie  iar sănătoşi.

De Ziua Ursului,  bătrânii faceau prognozarea timpului optim al culturilor din sezonul următor, stabilind timpul optim  al semănăturilor de primăvară.  Unii  gospodari  mai superstiţioşi  ameninţau cu… securea  pomii fructiferi  din livadă,   „speriindu-i” că îi vor tăia  dacă care nu dau  rod. În funcţie de starea vremii, bătrânii făceau prognozarea timpului optim al culturilor de peste an, stabilind acum un soi de calendar al semănăturilor de primăvară

                                                    

„Groundhog Day” – Ziua Cârtiței

 

… Nu doar în ţara noastră data de 2 februarie are o anumită însemnătate – în afară de cea religioasă – fiind numită  în Statele Unite ale Americii „Groundhog Day” – „Ziua Marmotei” sau a „Cârtiţei”. (A fost şi un film celebru cu acest titlu, vă amintiţi?)

Peste Atlantic, ziua amintită este legată de o veche tradiţie populară.Simpaticul personaj înblănit se numeşte  „Phil”,  fiind un mic mamifer ce trăieşte sub pământ, şi care  poate prevesti  dacă iarna mai continuă mult ori nu. În prezenţa camerelor de televiziune, a fotoreporterilor şi a unui numeros public, micul personaj prevesteşte cum va fi vremea în săptămânile următoare.

 

Ne va „spune” Moș Martin când  vine…primăvara?

… Aşadar, stimaţi prieteni ai rubricii „Tradiţii”, astăzi, 2 februarie,  vom afla care sunt previziunile oferite de necuvântătoare, sperând  să scăpăm  cât mai repede de sezonul hibernal. Anul acesta am avut noroc de o „iarnă” doar cu…numele. Totuși, pentru agricultură nu e bine deloc, anticipându-se o secetă severă, așa că  niște omăt proaspăt nu ar strica defel.

Să vedem, așadar, ce surprize ne va oferi duminică Moș Martin de Ziua lui…

 

Horia C. Deliu

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail