Pe data de 14 octombrie este cinstită Preacuvioasa Parascheva, care an de an se bucură de o tot mare veneraţie. Mii de pelerini din întreaga țară sosesc la Iaşi pentru a se ruga şi a atinge racla cu rămăşiţele pământeşti ale Sfintei.
A devenit astfel o tradiţie amplificată în anii din urmă, să se efectueze un mare Pelerinaj în Capitala Moldovei, unde oameni din toate colțurile țării mânaţi de credinţă ăi respect, purtând în suflete un profund omagiu patroanei spirituale a urbei, vin să-i aducă un Omagiu Preacuvioasei. Moaştele sale au fost aduse la Iași în 13 iunie 1641 de către domnitorul Vasile Lupu, fiind așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi.
Respectul faţă de Cuvioasa Parascheva provine din sfinţenia şi din bunătatea ei, din iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, ea oferind credincioşilor multă încredere şi îmbărbătare în momentele grele, de boală şi suferinţă.
Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea la Epivat, o localitate de la ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Istanbul. Părinţii săi au fost oameni cu stare, credincioşi, respectabili. Pe când avea zece ani, copila a auzit în vis îndemnul Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”.
A fost un mesaj care îi va schimba radical conduita, influenţându-i crucial scurta ei viaţă pământeană. În mod suprinzător pentru familie, cunoscuţi, dar şi pentru străini, mica Parascheva a început să manifeste o dărnicie dusă până la uitarea de sine, împărţindu-le sărmanilor tot ce-i aparţinea.
La etatea de 15 ani a intrat de bună voie într-o mănăstire de fecioare, după care s-a stabilit într-un aşezămant de călugăriţe pustnice din Valea Iordanului, unde a rămas până a împlinit 25 de ani. A revenit pe meleagurile natale, iar la numai 27 de ani s-a stins din viaţă. Acest lucru se întâmpla în anul 1050, fiind înmormântată (la dorinţa sa) aproape de malul mării.
Interesant este faptul că la scurtă vreme după ce s-a prăpădit, au început să se producă unele miracole la mormântul ei. Mai târziu s-a constatat că trupul nu-i putrezise, în mod surpinzător. Ca atare, Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate cu mare pompă in Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, spre cinstire şi închinare.
Acolo au rămas vreme de 175 de ani, după care a urmat o lungă perioadă de mutări în diferite mari lăcaşe de cult din alte ţări, ajungând în cele din urmă la Iaşi, sfârşind prin a fi depuse în Catedrala Mitropolitană, unde se află şi astăzi.
Sfânta Vineri
Numle popular al Precuvioasei este și Sfânta Vineri, de el fiind legate multe legende. Onomasticul grecesc „Paraskevi” înseamnă „a cincea zi a săptămânii – Vineri”, de aici s-a ajuns la denumirea cunoscută la noi.
Mitologia românească este plină de superstiţii şi de istorisiri ce ţin de Creştinismul folcloric. Găsim, astfel, personificarea zilelor săptămânii, purtând nume ciudate precum Marţolea, Joimăriţa, unele fiind divinităţi pozitive, altele nefaste. Numai Sfânta Vineri a rămas în conştiinţa închinătorilor ca o fiinţă justiţiară, ce pedepseşte femeile care greşesc, lucrează de sărbători şi nu respectă datinile. Ziua de vineri este una specială, a reculegerii în amintirea momentului în care Iisus şi-a dat duhul, fiind răstignit pe cruce în Săptămâna Patimilor.
Hram la Biserica din Păpăuţi
Cunoscută şi sub numele de Sfânta Vineri, Cuvioasa Parascheva este un personaj biblic venerat în Bisericile ortodoxe din România, Bulgaria, Grecia, Serbia şi în alte ţări de rit oriental. Sf. Muceniţă este considerată Ocrotitoarea Moldovei.
Rămăşiţele ei pământene au fost aduse de la Constantinopol încă din anul 1641 pe timpul domniei lui Vasile Lupu, fiind aşezate în Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi.
Şi în prezent osemintele Cuvioasei Parascheva au rămas la vestita Catedrală din Iaşi, bucurându-se de cea mai mare popularitate între sfinţii ce au moaştele în România.
În judeţul Covasna există numai o singura biserică, în satul Păpăuţi, ce are Hramul astăzi, de ziua pomenirii Sf. Muceniţe Parascheva.
Sunt multe obiceiuri legate de data când este pomenită Sfânta Parascheva. În zona Covasnei am auzit de obiceiul ritualic numit Îngroparea verii. După Slujba de la biserică, unii gospodari organizau, odinioară, câte o masă comună cu produse de post, oferind mici pomeni şi nevoiaşilor.
Nu trebuie uitat că mulţi credincioşi posteau şi unii o fac şi în prezent, ziua de 14 octombrie numindu-se Vinerea Mare, indiferent când cade în cursul săptămânii. Aceasta, ca urmare a faptului că Sfânta a fost chinuită de păgani într-o zi de vineri. Ca atare, nu se mănâncă fructe şi legume care au miezul în formă de cruce.
Horia C. Deliu
