Instalarea noului protopop al Protopopiatului Ortodox Sfântu Gheorghe – Părintele Teodor-Florian Mocanu ne-a oferit prilejul de a preznta câteva informații referitoare la activitatea protopopilor din Protopopiatele Treiscaune, Hăghigului și Vâlcelelor, Oituz și Sf. Gheorghe în ultimii 300 de ani.
Având în vedere importanța Bisericii ortodoxe pentru păstrarea și afirmare identității naționale românești, în rândul celor mai de seamă lideri ai românilor din Arcul Intracarpatic s-au aflat și se află preoții protopopi. În urma cercetării arhivelor bisericești, am identificat șirul protopopilor ortodocși din actualul județ Covasna iar în cele de mai jos prezentăm o sinteză a acestor informații.
În Protopopiatele Treiscaune, Hăghigului și Vâlcelelor, Sfântu Gheorghe și Oituz, în perioada 1699-2022 (timp de 320 de ani), au funcționat un număr de 28 de preoți protopopi.
Primul protopop ortodox al Protopopiatului Treiscaune, cunoscut până acum, a fost Protopopul Cristea, care era în funcție în anul 1699.
În rândul protopopilor, remarcăm familiile Toma și Nicolae Popovici din Dobolii de Jos și Cernatu de Jos, Spiridon Dimian și Constantin Dimian din Brețcu, Ioan Rafiroiu și Ioan I. Rafiroiu din Poiana Sărată, respectiv Tg. Secuiesc.
Dintre protopopii care au păstorit un număr mai mare de ani menționăm pe: Pr. Ioan Moga din Vâlcele (21 ani), Pr. Petru Pop din Brețcu (18 ani, inclusiv în perioada Revoluției de la 1848-1849, și a trecut la Domnul, „lovit de cătăni”), Pr. Dimitrie Coltofeanu, din Brețcu (18 ani), Pr. Constantin Dimian, din Brețcu (17 ani), Pr. Aurel Nistor din Sf. Gheorghe (17 ani), Pr. Ioan Rafiroiu din Poiana Sărată (16 ani), Pr. Ioan Bercu, din Zăbala (16 ani), Pr. Pompiliu Dumbravă din Sf. Gheorghe (15 ani), Pr. Gheorghe Rățulea din Băcel (12 ani).
Protopopii Petru Pop și Ioan Moga au reprezentat pe românii din zonă la Adunarea de la Blaj din 1848. În perioada 1861-1872, Protopopiatul Treiscaune a fost condus de pr. Ioan Petric din Brașov, datorită prestației sale Asociațiunea ASTRA a funcționat în județul nostru încă de la înființare ei în anul 1861.
Pr. Constantin Dimian, din Brețcu, este autorul volumului Stupăritul întocmit cu deosebire pentru popor, pentru începători şi pentru toţi iubitorii de acest ram al economiei (Tipografia Alexei, Braşov, 1887), carte care a fost și manual didactic pentru școlile confesionale ortodoxe.
Pr. Aurel Nistor a fost cel mi important lider al românilor din jud. Treiscaune (azi jud. Covasna) în perioada interbelică, deputat în Parlamentul României, președinte al Camerei de agricultură a jud. Treiscaune, președintele Despărțământului ASTRA Treiscaune, autor de cărți referitoare la istoria românilor. Protopopului-cărturar îi aparțin cuvintele: „problema românilor din fostele scaune secuiești nu este numai a lor, ea este o problemă de stat, una și aceeași pentru toate guvernările”.
Pr. Ioan Rafiroiu senior a construit, din temelii, Biserica din Poiana Sărată, distrusă în luptele din Primul Război Mondial, iar pr. Ioan I. Rafiroiu, după desființarea Protopopiatului Oituz în anul 1952, a salvat arhiva tuturor parohiilor românești din zona Târgu Secuiesc, azi aceasta este păstrată la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.
În perioada care a urmat Dictatului de la Viena, sediul protopopiatului Sfântu Gheorghe a fost în localitatea Prejmer, protopop fiind preotul Ioan Ludu.
Pr. Nicodim Belea (fost paroh la Belin în perioada interbelică și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, după Dictatul de la Viena iar în perioada 1958-1968, Protopop la Sf. Gheorghe) a obținut titlul de doctor în teologie cu o temă privind pastorația la sate.
Pr. Pompiliu Dumbravă este ctitorul Catedralei Ortodoxe din Sfântu Gheorghe, construită între anii 1972-1983 cu sprijinul tuturor bisericilor ortodoxe din Ardeal.
În perioada 1700-1914, pe teritoriul actual al județului, a funcționat Protopopiatul Greco-Catolic Treiscaune cu sediul la Poian.
Până în 1918, protopopii ortodocși erau singurii lideri ai românilor din zonă, în relația cu autoritățile publice locale, și inspectori ai școlilor confesionale românești.
De remarcat activitatea soțiilor protopopilor care au fost implicate în organizarea acțiunilor culturale și social-filantropice din zonă.
De menționat faptul că, până în sec. XIX, protopopiatul nu a avut un sediu stabil, sediul fiind parohia preotului protopop, precum și efortul făcut pentru cumpărarea actualului sediu din Sf. Gheorghe (la sfârșitul sec. XIX), când autoritățile locale au acceptat cu greu ca românii să aibă sediul Protopopiatului Ortodox în reședința comitatului.
Mai multe informații despre activitatea tuturor protopopilor pot fi consultate în lucrarea: Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătușu, Sebastian Pârvu, Păstori sufletești ai sfintelor altare din Episcopia Covasnei și Harghitei, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2015.
Dr. Ioan Lăcătușu, ing. Ciprian Hugianu
