În una din călătoriile mele aveam să întâlnesc un om de care m-a legat o prietenie constantă, care mai durează și în prezent. Era în februarie 2000. Tocmai fusesem invitat în Copenhaga, de către Asociația Esperanto Forum, la un Curs Internațional de Democrație (câte doi invitați din 9 țări fost comuniste). Într-una din zile aveam în program participarea la o seară culturală organizată de Asociația de Esperanto din Danemarca. Reprezentanții din fiecare țară, care doreau, erau invitați să prezinte în fața publicului activități din viața asociației esperantiste din țara lor, ceea ce am și făcut.
După discursuri a urmat partea a doua: socializare. Astfel am avut plăcerea de a cunoaște câteva personalități daneze interesante. Printre acestea, un domn înalt și gentil care se apropiase de mine cu intenția de a face cunoștință. Așa am aflat că este redactorul revistei KOSMOS a Institutului Martinus din Copenhaga. M-a întrebat dacă știu ceva despre opera scriitorului-filozof Martinus și despre cursurile de cosmologie. Evident i-am răspuns că nu prea, dar că m-ar interesa. Apoi mi-a spus că el este și membru într-o fundație de întrajutorare și că a fost de câteva ori în România în acest scop și urmează să mai meargă. M-a întrebat dacă am nevoie de ceva. Mi-a dat adresa și mi-a zis să-i scriu.
În acel timp de după Revoluție în România încă era nevoie de multe lucruri, astfel că sprijinul internațional era binevenit. În 1997 am organizat la școala din Bixad prima ediție a Cursurilor interșcolare de vară „Informatică și Esperanto”. Deoarece școala din Bixad nu avea calculatoare, am împrumutat 10 calculatoare de la două școli din oraș, dar am înțeles că aceasta este doar o soluție de moment. Anul 1999 a adus rezolvarea: se anunțase un Program național P&G. Împreună cu elevii am pregătit un proiect și ne-am înscris la concurs. Așa am ajuns să câștigăm primul laborator de informatică constând în 5 calculatoare noi și racordarea la Internet cu gratuitate pentru un an de zile. Am amenajat rapid o sală pentru Cabinetul de Informatică, dar totuși nu era de ajuns, ne lipsea mobilier, mai aveam nevoie de mai multe calculatoare și de o imprimantă. Atunci mi-am adus aminte de domnul Ejnar R. Hjorth, pe care-l cunoscusem în Copenhaga. I-am scris relatându-i ce ne lipsește. Peste câteva luni am avut surpriza să mă anunțe că vine cu ajutoare la Timișoara și Galați și are câteva calculatoare și imprimante plus mobilier școlar. În acest fel am reușit să completăm dotarea cabinetului nostru cu alte 5 calculatoare și 2 imprimante, care, deși nu erau noi, au fost pentru elevi de o reală valoare, având în vedere faptul că în puține școli rurale din județ existau cabinete de informatică. Câțiva dintre elevii din Bixad care au început să studieze atunci noua tehnologie au ajuns mai târziu ingineri programatori.
Pentru mine însă colaborarea cu dl Ejnar Hjorth a avut și o altă semnificație, căci o prietenie adevărată și necondiționată îți înalță trăirea în alte sfere. El este cel care m-a determinat și m-a sprijinit cu materiale pentru studiul vieții și operei filozofului danez Martinus. Rezultatul a fost că mi-am schimbat cursul vieții devenind și traducător. Prietenia cu acest om cu adevărat altruist a durat în timp, cu efecte benefice, căci studiul „Cosmologiei lui Martinus” îți oferă o altă perspectivă asupra vieții și asupra Universului și legilor universale, dar și un mod de viață optimist.
În acest an amicul meu Ejnar va împlini 90 de ani, dar încă este agil și lucid, nu a renunțat la viața activă, el trăiește cum gândește. Cu permisiunea lui, am tradus unul dintre ultimele sale articole, scris în esperanto, și îl vom reda integral mai jos, cu titlul „Virgula” universală.
Ejnar R. Hjorth:
„În cele două numere anterioare ale revistei The New World Culture, era un articol numit ”Virgula intergen”. Acesta făcea aluzie la virgula pitagoreică – și această referință era greu de înțeles. Se simțea doar o anumită legătură.
”Virgula pitagoreică” este numită după matematicianul și filozoful grec Pitagora. El a studiat principiile și legile notelor și acolo el a găsit ceva inexplicabil în muzică, care era numit ”virgulă”. Nimeni n-a putut explica ce fel de legătură era între logică și acea ”virgulă”.
Chiar și pentru pitagoreici acea ”virgulă” era o problemă. Matematica era considerată divină și perfectă, dar acea „virgulă” nu se potrivea cu logica matematică strictă și nu putea fi explicată.
Pitagoreicii erau atât de intrigați până în adâncul lor din cauza acestei lipse de logică, încât ei chiar au încercat s-o ascundă!!! Tocmai în sistemul sunetelor Pitagora a descoperit ”virgula”, dar trebuie să fii un muzician experimentat pentru a înțelege acea parte a problemei.
Acordând un instrument total pur, cercul al cincilea formează o spirală, care se termină la infinit. Dar ea nu se poate folosi în toate clapele, și de aceea compozitorul Johan Sebastian Bach a găsit că făcând acordarea destul de ”neadevărată” (aproape că nimeni n-o poate auzi) s-a obținut ”pianul bine temporizat”. El a închis spirala astfel că cercul al cincilea a devenit complet rotund, ca un cerc.
Un cerc al cincilea moderat, un cerc pur.
Există acea diferență numită VIRGULĂ, diferența dintre cerc și spirală – și spirala este cea perfectă.
Această ”virgulă” se află pretutindeni, dar noi pur și simplu nu suntem atenți la ea. – După ce o descoperim, noi o înțelegem sau o explicăm cu greu. Ea se află, așa cum am menționat, peste tot: în matematică, în numărul pi, care este numit și ”frumusețe matematică”, în proporția de aur, care de asemenea este percepută ca frumusețe în natură, ea se află în rădăcina pătrată a lui 2, în cuadratul cercului, în geometrie etc. – Ea se arată pe sine în infinitate și eternitate. Cu ajutorul analizelor lui Iisus și a „învățăturilor lui Martinus”, ne este posibil să dobândim o explicație mai pământeană și o înțelegere a acestei ”virgulă” universală.
Ea se referă la însuși tonul de bază al universului. Iată câteva exemple:
Legea lui Moise a fost strict logică, dreapta pentru dreapta, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Ea era logică pură, dreptate strictă, dar fără iubire. Ea ar merge în cercuri, n-ar exista evoluție.
Dar atunci a venit Iisus cu ”virgula”, iubire și iertare. El a spus: „- dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Mat. 5:39). El a deschis astfel cercul, încât acesta a devenit o spirală a evoluției.
În învățăturile lui Martinus, ”virgula” se află în iubirea unipolară și bipolară, respectiv, care este diferența între iubirea de sine și caritate.
Martinus vorbește, de asemenea, despre principiul comercial injust și principiul comercial just. El descrie principiul comercial just astfel: „valoare egală pentru muncă egală”. Numai pentru asemănare cu legea lui Moise, dar fără iubire.
Atunci Martinus adaugă ”virgula”, principiul caritabil, iubirea: a dărui cu bucurie, fără a aștepta vreo recompensă. El chiar menționează că bucuria de a dărui este însăși măsura despre cât de evoluat este cineva („Al Treilea Testament, Cultura carității, pag. 27).
Principalul simbol al lui Martinus, nr.11, este desenat ca un cerc. El este oarecum ”moderat” pentru noi, pământenii, pentru ca noi să putem vedea întregul, dar în simbolul nr.14, el arată că acesta este la început perfect ca spirală.
Viața nu este numai o logică rece. – Este ”virgula” universală, ea este tonul de bază al universului, ea este iertare și caritate. Cu toate că este mai greu de înțeles și de practicat, această ”virgulă” se află în fiecare dintre noi, și noi trebuie s-o descoperim, pentru că ea este iubire, care, precum soarele, strălucește și încălzește dând bucurie vieții.”
(Traducere din Esperanto și comentariu introductiv : Mihai TRIFOI)
