Realitatea ne arată că situația în care ajung țările în timpul evoluției lor este în raport cu calitatea conducătorilor pe care acestea îi au. O țară precum România, binecuvântată de Dumnezeu cu toate frumusețile și bogățiile pământului, se află astăzi pe treapta evolutivă pe care o cunoaștem cu toții. Cam toate Guvernele de după revoluția din 1989 s-au străduit s-o conducă, dar au făcut-o în conformitate cu gândirea, atitudinea și priceperea lor. Un șir de greșeli făcute în deceniile trecute a dus la rezultatul de azi. Pornind din „punctul zero”, când Țara tocmai își plătise toate datoriile, în mai bine de 30 de ani, am ajuns la „frumoasa” performanță de a avea 50% datorii și a ne afla în plină criză, de fapt „un buchet” de crize care ne-au dat viața peste cap. Și unde sunt vinovații?! Se înțelege, ei sunt de negăsit, mulți s-au transformat în milionari, politicieni, oameni de afaceri sau, după o denumire mai fină, „oligarhi”. Și, după cum am menționat, nu e vorba numai de România, care a vrut-n-a vrut trebuia să urmeze trendul european și mondial.
Și ca să nu se considere că „vorbim în vânt”, să dăm câteva exemple. Greșelile au prins viață imediat după evenimentele din ˊ89. Întâi a venit cineva cu fantastica idee (nu știm precis dacă din interior sau exterior) că industria noastră este învechită și depășită, iar politicienii noștri, fără a sta prea mult pe gânduri, au trecut la fapte, adică la demolare, și în scurt timp aceasta s-a topit ca prin farmec. Paralel s-a constatat că nici agricultura nu e prea performată, deci hai s-o reorganizăm, și se tor reorganizează și acum. Ce să mai spunem de flota noastră maritimă, aceasta chiar „a prins aripi” și a zburat, adică a dispărut cu desăvârșire, e la rubrica „Oferim recompensă cui o găsește”. Cât despre Învățământ și Sănătate, nu mai e nevoie să amintim nimic, au fost atât de reformate, încât nu mai avem nici analfabeți, nici mediocri, nici prea mulți bolnavi, că aceștia oricum nu prea mai au curajul să viziteze spitalele, doar Urgențele se mai aglomerează din cauza prea multor accidente pe șosele și încăierărilor tot mai frecvente cu săbii, bâte și topoare.
Dar să revenim la unul dintre sectoarele de bază ale economiei românești, Agricultura. Abia acum, amenințați din toate părțile de felurite crize nesfârșite, am început să ne dăm seama de greșelile făcute cu mulți ani în urmă, și apoi repetate. De ce acum?! Pentru că ne-a lovit o secetă cruntă și omenirea întreagă este pe cale să sufere o criză alimentară. Abia acum, când ajunge cuțitul la os, politicienii români au început să vorbească mai serios despre „irigații”. Hulitul și răposatul Dictator e demult la ceruri, dar ne-a lăsat totuși moștenire destule lucruri bune, printre care și „un sistem de irigații”, dar care, în loc să fie dezvoltat și perfecționat, a fost lăsat în paragină și pradă hoților. Dar iată că acum, Petre Daea, noul ministru al Agriculturii (nu „al cormoranilor”, cum zic unii) începe să lucreze la idee, și chiar că e de apreciat, cel puțin își dă silința, dar dacă nu este susținut cu adevărat de colegii din Guvern și dacă cu adevărat se va întâmpla o criză alimentară provocată de secetă, atunci chiar că vom ajunge să mâncăm greieri crocanți, lăcuste și viermi de făină, după cum ni se recomandă de către marii specialiști ai UE, în loc de mititei și sarmale.
Și nu credem că ministrul Agriculturii, Petre Daea, a greșit când, într-o emisiune la Antena 3 (sursa: stiripesurse.ro) recomanda românilor ca deocamdată să nu dea năvală la consumul de insecte, ci să fim „stăruitori în a ne păstra tradițiile și consecvenți în a face ce trebuie”. Și chiar dacă modul de a se exprima al ministrului este puțin umoristic, problema în sine este extrem de serioasă: România are obligația față de sine însăși, față de cetățenii ei, dar și față de țările partenere, să-și dezvolte economia în ansamblu și Agricultura în special, pentru a face față viitoarelor provocări, care nu vor fi puține. Și în contextul actual, de secetă extremă, grija pentru a asigura hrana populației cere cu prioritate crearea unui sistem de irigații național, care să readucă țara noastră la vechiul renume de „grânar al Europei, altfel mai mult ca sigur că în cele din urmă vom mânca și „greieri crocanți”.
Mihai Trifoi
