Într-o epocă în care civilizația umană a luat avânt considerabil, ar fi de așteptat ca cei care conduc statele lumii să fie oameni inteligenți, responsabili și cu un nivel moral ridicat, să ia decizii logice pentru progresul omenirii, pentru pacea și bunăstarea tuturor pământenilor.
În realitate, însă, lucrurile stau altfel, doar o parte dintre aceștia gândesc așa, în timp ce partea cealaltă este cuprinsă de febra orgoliului, aroganței și puterii.
Unii conducători de state, stând prea mult timp pe același scaun, tind să devină dictatori, persoane orgolioase, avide de putere și glorie. Aceștia au o ambiție crescândă și sunt tot mai tentați de dorința de a domina, pentru satisfacerea căreia ei sunt capabili de orice sacrificiu.
Dacă ar fi să facem portretul orgoliosului, am apela la marii gânditori ai lumii. Unul dintre aceștia, umanistul englez, om de stat și scriitor Thomas More (1477/1478-1535) – autorul lucrării „Utopia” și a unei Istorii a regelui Richard al III-lea – ne spune următoarele: ”Orgoliul și setea de faimă deșartă și de putere, iată șarpele otrăvit care, odată ce a pătruns în inimile demnitarilor, își face acolo casă până când distruge totul, prin izolare și învrăjbire: fiindcă fiecare tinde să fie, mai întâi, al doilea după primul, pe urmă egalul celui dintâi și, în cele din urmă, cel mai important și mai presus ca primul”. (Sursa: Enciclopedia înțelepciunii).
Tipul orgolios, când ajunge în vârful piramidei puterii „distruge totul”, după cum mărturisește Thomas More, care, el însuși a căzut victimă unui astfel de specimen. Prin studiu și strădanie, Thomas More ajunge „ajutor de judecător, membru al Consiliului de Coroană, cancelar al comitatului de Lancaster, apoi lord cancelar al Angliei”. Era un catolic convins, ceea ce i-a și adus sfârșitul, pentru că atunci „când regele Angliei, Henric al VIII-lea, s-a autointitulat cap al Bisericii Anglicane (rupându-se de catolicism), More a refuzat să depună jurământul de credință.” Se înțelege că acest refuz a însemnat un afront adus orgoliosului rege. Drept pedeapsă, Thomas More a fost întemnițat în Turnul Londrei și după un an a fost decapitat.
O însușire a orgoliosului este ambiția (NDULR: „dorința de a deține ceva (onoruri, glorie, bogății etc.)”, dar când această ambiție devine bolnăvicioasă, ea tinde să distrugă totul în cale, chiar și pe cel care o stăpânește. Și cum istoria se repetă, mereu în alte forme, vedem și în zilele noastre acest fenomen în persoana președintelui Rusiei, Vladimir Putin, care este în stare să distrugă lumea numai pentru „a-și satisface poftele”, nu pentru că i-ar fi lipsit ceva; acum el, pornind acest război nimicitor, acționează ilogic, împotriva umanității, ceea ce nu poate avea un sfârșit bun.
Într-un articol publicat de Lucian Negrea (Stiripesurse.ro) în 04/04/2023, punându-și întrebarea cât a costat, până acum, războiul din Ucraina, face o analiză pertinentă despre „sumele astronomice investite de Occident și Rusia”. Astfel reiese că: „În total, cheltuielile cu războiul din Ucraina au depășit 200 de miliarde de dolari (și numărătoarea continuă)”.
Da, numărătoarea continuă, căci războiul nu dă semne că s-ar sfârși, dimpotrivă: conform avertizării șefului NATO, Jens Stoltenberg, după cum afirmă autorul articolului, ”Nu există semne că președintele Putin se pregătește pentru pace. El se pregătește pentru mai mult război”, astfel că acest conflict inutil și imensele distrugeri și pierderi de vieți omenești vor continua, iar cursa înarmărilor pe întreaga planetă se va intensifica.
În această situație, ce pare fără ieșire, cum am putea crede că tot ce se întâmplă are un suport logic, când în realitate toate grozăviile au pornit de la un conducător de stat peste măsură de orgolios, ambiția căruia neputând fi satisfăcută nici măcar de imensa putere și imensul teritoriu pe care le deține, ci vrea și mai mult, ar vrea, desigur, ca Europa și, dacă se poate, întreaga lume să i se supună, să-i cadă la picioare, dacă nu e gata s-o distrugă, numai să iasă victorios din butoiul cu pulbere în care singur s-a băgat?
Logic ar fi să ne întrebăm, cu 200 de miliarde de dolari (și cele care se vor mai adăuga la acestea) câte spitale, câte grădinițe, câte școli sau câte locuințe s-ar fi putut construi, și câte vieți ar fi putut fi salvate?! Nu, fără îndoială, războiul este o nebunie care, în mod firesc, într-o lume civilizată n-ar trebui să se întâmple!
Concluzia: Orgolioșii peste măsură de ambițioși n-ar trebui să stea prea mult pe același scaun, pentru că ei niciodată nu vor putea fi mulțumiți cu ce au obținut și, orbiți de glorie, vor vrea și mai mult.
Previziune: Da, istoria se repetă mereu în alte forme. Peste câteva decenii probabil vom vedea acest lucru întâmplându-se pe Lună, pe Marte sau mai departe, căci lacomului și orgoliosului nimic nu-i ajunge. Cu condiția ca Pământul să mai existe!
Mihai Trifoi
