Au trecut, deja, cinci ani, împliniți zilele acestea, fără prietenul de suflet al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și al Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe – renumitul arhivist și istoric Vasile LECHINȚAN, ilustru cercetător, publicist și om de cultură, dedicat, cu pasiune, printre multe altele, studiului istoriei românilor din județele Covasna și Harghita, precum și a conviețuirii acestora, de-a lungul vremii, cu secuii și maghiarii.
Născut pe meleaguri bistrițeano-năsăudene, la Silivașul de Câmpie, și trecut la cele veșnice în urbea cu parfum de amintiri de pe Someșul Mic, Cluj-Napoca, Vasile LECHINȚAN a devenit, prin întreaga sa activitate desfășurată alături de personalitățile consacrate din Inima Țării, unul dintre Fiii devotați ai acestei palme de pământ românesc, pentru care a nutrit un sentiment de dragoste cu totul și cu totul aparte, sprijinind, astfel, înființarea atât a cunoscutelor Edituri „Grai Românesc” și „Eurocarpatica”, precum și a publicațiilor Buletinul Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna” și Grai Românesc (aceasta din urmă editată de către Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei), și bucurându-se, totodată, de prețuirea înaltelor fețe clericale ale Bisericii strămoșești din zonă – este vorba despre ÎPS IOAN (astăzi, Mitropolitul Banatului) și PS ANDREI, Episcopul Covasnei și Harghitei -, a intelectualității și întregii comunități a românilor de aici.
Trebuie menționat faptul că Editura Eurocarpatica i-a consacrat, în cadrul Colecției „Profesioniștii”, sub coordonarea eminentului sociolog și arhivist dr. Ioan LĂCĂTUȘU și a regretatului profesor Vasile STANCU, volumul intitulat „VASILE LECHINȚAN – ISTORIC, SCRIITOR, OM AL CETĂȚII”, celui care, cu un doctorat obținut la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj (titlul tezei fiind „Revoluția de la 1848-1849 în comitatele Cluj, Turda și scaunul Arieș”), a fost parte atât a grupului de inițiativă, cât și a colegiului de redacție ale Anuarului „ANGVSTIA”, de asemenea, inițiator, împreună cu reputata arhivistă Ana GRAMA și dr. Ioan LĂCĂTUȘU, al Grupului de cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei, membru al colegiului de redacție al Anuarului „ACTA CARPATICA”, constant colaborator în presa românească din perimetrul harghiteano-covăsnean și al Mureșului (Cuvântul liber, Informația Harghitei, Mesagerul de Covasna, Condeiul Ardelean), dar și secretar al Despărțământului Cluj al Asociațiunii ASTRA și al Filialei din același oraș al Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii, membru în diverse comitete de redacție ale unor reviste din Capitala României și din centrul universitar-academic clujean.
De mare însemnătate pentru corpusul istoriografic național este rezultanta fructuoasei colaborări profesionale de trei decenii cu dr. Ioan LĂCĂTUȘU (fost director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita) – cărturarul-patriot și liderul civic ce a poposit, cu o jumătate de secol în urmă, de pe plaiuri moldave în orașul Sfântu Gheorghe din județul Covasna, autor al primei monografii, îndelung documentate, despre românii din acest municipiu și instituțiile lor identitare, „datorie de conștiință”, dar și „imperativ moral cu valoare în primul rând reparatorie, pe o tematică marcată de polemici vechi între istoriografiile interesate de subiect și (…) de presiunea constantă a unor condiționări de ordin politic”, după cum singur mărturisește.
Din perspectiva anterior amintită, vasta lucrare Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, elaborată de către Vasile LECHINȚAN, dimpreună cu Violeta PĂTRUNJEL-POPESCU și Ioan LĂCĂTUȘU, la inițiativa și cu binecuvântarea PS Ioan SELEJAN, Episcop, pe atunci, al Covasnei și Harghitei, având o prefață care poartă semnătura acad. Nicolae EDROIU, vine să demontreze latura de cercetător riguros și înnăscut întru descoperirea Adevărului istoric din documentele de arhivă despre spațiul transilvan a celui ce a fost V. LECHINȚAN, onorat de Biserica Ortodoxă și comunitatea românească din Inima Țării prin acordarea medaliei Crucea Munților, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la înființarea Episcopiei Covasnei și Harghitei, a Premiului „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei (ediția 2019), a unor diplome de merit și de excelență, iar, după trecerea sa la cele veșnice, prin instituirea Premiului „Vasile Lechințan”, înmânat acelor cercetători care îi studiază și îi duc mai departe Crezul și Opera.
Continuator unanim recunoscut de sfera academică și cea universitară a cercetărilor întreprinse, în vreme, de un IORGA, un I.I. RUSSU, un POPA-LISSEANU și alte nume mari ale panteonului arhivistico-istoriografic național, Vasile LECHINŢAN va rămâne de-a pururi un reper fundamental în ceea ce privește cuunoașterea istoriei românilor de la izvoarele Mureşului și Oltului și solidaritatea sa față de numeroasele demersuri ale societății civile românești din județele Harghita și Covasna, numărându-se printre primii specialiști care au făcut cunoscute public o serie de subiecte deosebit de relevante, ce vizau maghiarizarea românilor din fostele scaune secuiești, retrocedările ilegale din perimetrul transilvan, crimele odioase ale horthyștilor asupra populației românești din perioada Dictatului de la Viena ș.a.m.d. Legat de spiritul său civic de intelectual responsabil, „Nu a fost eveniment mai important care a adus grave prejudicii patrimoniului public, limbii române și simbolurilor naționale, adevărului istoric referitor la dăinuirea românească în Transilvania și conviețuirea cu celelalte minorități naționale, față de care Vasile Lechințan să nu ia poziție fermă, demnă și, întotdeauna, temeinic argumentată, în modalități publicistice diverse, respectiv: interviuri, documentare, memorii, scrisori deschise etc.”, scriau I. Lăcătușu și V. Stancu.
Astăzi, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, alături de familie și intelectualii prețuitori ai Operei sale, îi perpetuează cu respect memoria marelui om de cultură și slujitor devotat al Arhivelor clujene vreme de 35 de ani, Vasile LECHINȚAN, fost secretar general al Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România, cel care a redactat și un număr impresionant de monografii, dintre care Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei reprezintă „o premieră în istoriografia românească”.
„Iubesc viaţa de afară (privind pe geamul bucătăriei), nota Vasile LECHINȚAN în volumul „Jurnalul meu din comunism”, iubesc partea mea, colţul meu de oraş… Realizez că în viaţă se lucrează cu Eternitatea… Realizez că trebuia să fotografiez, de când am aparat foto, din 2006 încoace, şi toate afişele şi reclamele de pe străzi, pe unde am umblat, pentru că acelea reprezentau Timpul, fragil şi trecător, pecetea acelui Timp, nu blocul, clădirile, care rămân aceleaşi. Acela era chiar Clujul la Timpul dat nouă atunci, cu superbia, frumuseţea, autenticitatea, falsitatea, stranietatea, caraghioslâcul şi limitele lui”.
Noi îi iubim Opera cărturarului Vasile LECHINȚAN, care, indiferent de epocile parcurse, a rămas, întotdeauna, El însuși, privind, cu Demnitate și Modestie de eremit, deopotrivă, Istoria și Viața…
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
Dr. Magdalena ALBU
