Pentru artista Ana Călugăru, pictura nu pare să pornească de la reguli prestabilite sau de la o schemă teoretică, ci dintr-un impuls interior. Deși formarea sa inițială în psihologie ar putea sugera o preocupare pentru mecanismele percepției, ale emoției sau pentru felul în care culoarea acționează asupra privitorului, artista mărturisește că, în momentul în care pictează, alege să lase aceste cunoștințe în afara procesului creativ.
„Cumva ignor studiile de psihologie când pictez”, spune Ana Călugăru, explicând că, în fond, acolo unde ar putea interveni analiza, ea preferă să lase pictura să își urmeze propriul curs. Psihologia rămâne astfel parte din traseul său de formare, dar nu devine o rețetă pentru creație.
Această desprindere de teorie se leagă natural de felul în care artista își definește raportarea la pictura abstractă. Pentru ea, abstractul este înainte de toate un spațiu al libertății, un mod de a se exprima fără limite impuse din exterior. „Este mai mult intuitiv, un mod de exprimare liber, fără limite”, spune artista.
Din această perspectivă, pictura abstractă nu trebuie să ofere neapărat o imagine recognoscibilă sau o poveste precisă. Ea poate fi construită din gest, culoare, textură, ritm și relația dintre forme, iar sensul se poate contura abia în întâlnirea cu fiecare privitor. Libertatea artistului se întâlnește astfel cu libertatea celui care privește.
Când să te oprești?
În spatele spontaneității există însă și o formă de disciplină. Unul dintre momentele pe care Ana Călugăru le păstrează din anii de studiu este lecția unui profesor care i-a spus să nu încarce prea mult lucrarea și să știe când să se oprească.„Țin minte lecția când un profesor ne-a spus să nu obosim lucrarea, să ne oprim la timp”, își amintește artista. O observație simplă, dar esențială pentru pictura în care gestul și expresivitatea au un rol important. A interveni permanent asupra unei lucrări poate însemna să pierzi tocmai energia primei construcții. Uneori, echilibrul unei picturi nu apare prin adăugare, ci prin capacitatea artistului de a recunoaște momentul în care nu mai este nevoie de nimic.
Această relație dintre impuls și control pare să fie una dintre tensiunile fertile ale picturii sale: pe de o parte, libertatea de a urma intuiția, pe de altă parte, experiența care îi spune când trebuie să se oprească.
A te reinventa pentru a te regăsi
Pentru Ana Călugăru, conturarea unui stil propriu nu a fost un proces liniar. Experiența sa ca artistă, dar și cea de cadru didactic, au contribuit la o permanentă reevaluare a propriului limbaj artistic.
„Aici a intervenit și experiența de cadru didactic, am fost oarecum «forțată» din impulsul interior de a mă reinventa, pentru a mă regăsi”, mărturisește ea.
Este poate una dintre cele mai interesante afirmații ale artistei: ideea că reinventarea nu înseamnă neapărat abandonarea propriei identități, ci, dimpotrivă, o modalitate de a o recupera. Stilul personal nu este întotdeauna ceva ce găsești definitiv și apoi îl păstrezi neschimbat. Poate fi un teritoriu în continuă construcție, modelat de experiență, de întrebări și de nevoia de a descoperi noi forme de exprimare.
În cazul său, procesul pedagogic pare să fi avut și această funcție. Contactul permanent cu arta și cu actul de a transmite mai departe experiența artistică a creat, în timp, și necesitatea unei întoarceri către sine.
Artă deschisă
Poate că tocmai de aici vine și relația pe care artista își dorește să o stabilească cu privitorul. Nu îi propune o interpretare unică și nu îi oferă neapărat un răspuns. Mai degrabă, îi oferă un punct de pornire.
„Eu sper să deschid o portiță spre un propriu periplu, o visare…”, spune Ana Călugăru.
În această imagine a „portiței” se concentrează, de fapt, mult din ceea ce înseamnă pictura abstractă pentru artistă. Lucrarea nu închide sensul, ci îl deschide. Nu îi spune privitorului ce să vadă, ci îi permite să construiască propriul traseu, propria stare, propria poveste.
Iar aceasta este una dintre forțele artei abstracte: aceea de a nu obliga imaginea să însemne un singur lucru. O formă poate deveni pentru fiecare privitor altceva, o culoare poate trezi o amintire, o textură poate sugera o stare, iar o compoziție poate deveni începutul unei călătorii interioare.
În pictura Anei Călugăru, libertatea nu înseamnă absența oricăror repere, ci libertatea de a căuta, de a experimenta, de a te reinventa și, în cele din urmă, de a te regăsi. Iar întâlnirea cu privitorul rămâne deschisă: o lucrare poate fi privită, interpretată și reimaginată fără ca sensul ei să fie vreodată definitiv închis.
Întâlnire cu arta Anei Călugăru la Covasna, în acest weekend
O mică selecție de lucrări ale artistei Ana Călugăru va putea fi descoperită duminică, 23 august, în Poiana Nedeii, Voinești-Covasna, în cadrul evenimentului Zilele Cetății Zânelor. Întâlnirea cu pictura contemporană se va desfășura într-un program dedicat istoriei și patrimoniului, pregătit de echipa Asociației Culturale “Cetatea Dacică – Valea Zânelor” Covasna, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, împreună cu partenerii evenimentului.
Vizitatorii vor putea participa la un atelier de pictură pe vas, inspirat de ceramica dacică din patrimoniul MNCR, la un atelier de arheologie și restaurare ceramică, precum și la activități cu planșe tematice și jocuri dedicate descoperirii lumii dacice prin observație, imaginație și joacă.
Astfel, arta contemporană, arheologia și patrimoniul se întâlnesc într-un spațiu în care trecutul poate fi descoperit, iar creativitatea poate deveni o modalitate de a-l privi dintr-o perspectivă nouă.
Pe 22 august, va avea loc excursia către Cetatea Zânelor, cu pornire din Poiana Nedeii, coordonată de dr. Paul Pupeză, arheolog la MNCR.
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto – afiș MNCR și lucrări din arhiva artistei Ana Călugăru
