Comunicarea este un proces continuu pe care îl trăim clipă de clipă, el aparținând ființelor vii, și în mod deosebit omului, care în timp și-a construit un sistem superior de a transmite informații și emoții într-un limbaj aparte față de celelalte ființe.
În realitate, în felul său, fiecare specie, fie plante, fie insecte sau animale comunică între ele, însă omul mai are avantajul că poate, până la un anumit grad, să „comunice” și cu cestea, dacă nu prin educație cel puțin prin dresaj. Acest lucru se poate observa ușor în cazul animalelor de companie sau în gospodăriile rurale, unde majoritatea crescătorilor de animale le vorbesc cu blândețe, empatia trecând cu ușurință de la om la animal prin intermediul limbajului, iar animalul, chiar dacă nu se poate exprima ca omul, le răspunde cu afectivitate.
Noi avem astfel nu doar o comunicare cu semenii noștri, ci și o comunicare permanentă cu mediul înconjurător, cu natura, și în clipa în care nu comunicăm corect, efectele atitudinii noastre imperfecte revin la noi în diverse forme.
Conform NDULR, cuvântul „comunicare” are mai multe sensuri: „1. înștiințare, știre, veste; 2. transmitere de informații, de mesaje (prin vorbire); 3. raport, relație, legătură; informare; 4. prezentare a unei contribuții științifice personale …”.
Așadar, elementul de bază al comunicării interumane îl constituie limba sau comunicarea prin cuvinte (vorbire și scriere), dar în afară de aceasta există și așa-zisa comunicarea nonverbală (prin gestică, mimică, imagini, simboluri, sunete etc.) în scopul de a face comunicarea mai expresivă și a transmite idei, emoții etc.
Ca instrument de comunicare, limba a apărut din cele mai vechi timpuri. Cineva a întrebat în ce limbă au vorbit Adam și Eva. Specialiștii lingviști au dat un răspuns precum că prima limbă vorbită pe Pământ a fost „limba vorbită în Africa acum 100.000 de ani de Homo sapiens și se numea limba proto-sapiens, din care apoi s-au desprins alte limbi care, în funcție de caracteristicile lor asemănătoare, au format „familii”. Se cunoaște faptul că limba română face parte din familia limbilor romanice (latine) (cf. sursei Povestea limbii române de Boris Crăciun și George Bădărău, Editura Porțile Orientului, Iași, 2004).
Dar câte limbi se vorbesc pe glob?! Se vehiculează cifra de 7.000 de limbi, dar se spune că înainte de Hristos numărul lor era de circa 12.000: „Dacă în Antichitate erau vorbite 12.000 de limbi, în sec. al XV-lea numărul lor s-a redus la 9.000, iar astăzi s-a ajuns la 7.000 de limbi. Se estimează că în următorul secol vor dispărea 90% dintre limbile actuale.”
Lingviștii au clasificat limbile în limbi vii și limbi moarte (care nu se mai vorbesc). O altă clasificare ar fi limbi naturale și limbi construite (sau artificiale). Exemple de limbi construite: Volapük și Esperanto, din cele circa 1000 de proiecte. Dintre toate acestea doar Esperanto a reușit să se impună și să se răspândească pe tot globul. Putem spune că acum Esperanto este o limbă vie și se manifestă precum o limbă naturală.
Așa cum se știe, în Uniunea Europeană se practică multilingvismul, fiecare cetățean fiind obligat ca pe lângă limba maternă să învețe și alte două limbi străine, pentru o mai facilă comunicare între locuitorii statelor europene. Ce loc ocupă Esperanto în acest context, putem afla dintr-o declarație a Ligii Internaționale a Profesorilor Esperantiști (ILEI):
„Noi susținem un multilingvism just în Europa.
Faptul de a învăța Esperanto în școala primară ușurează învățarea ulterioară a altor limbi europene și contribuie la atingerea scopurilor educării multilingve europene. Metoda Accelerator Multilingv bazată pe Esperanto a fost propunerea cea mai susținută de cetățenii europeni în platforma statistică a Conferinței despre Viitorul Europei, pentru tema Educație.
Uniunea Europeană trebuie să-și asculte cetățenii!”
Mihai Trifoi
