Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Alături de agricultură, turismul poate deveni una dintre cele mai profitabile ramuri ale economiei naționale, dacă am ști cum să-l dezvoltăm și să-l promovăm. Ar fi multe de învățat de la alte țări, și slavă Domnului că România a fost atât de binecuvântată de Dumnezeu cu frumuseți de rai, încât avem ce oferi turiștilor străini. Până la urmă totul se rezumă la calitatea mărfii „vândute”, la ambalajul care o „îmbracă” și la priceperea și amabilitatea vânzătorului. Ce-i drept, contează și decorul sau drumul pe care-l parcurgi până când ajungi la locul sau lucrul dorit fără a-ți sări roțile de la automobil din cauza gropilor de pe șosea.
De la nevinovata, dar extrem de costisitoare, frunză a Elenei Udrea la oaia lui Daea e o oarecare distanță în timp, dar rămânem tot pe plaiuri mioritice vorbind despre o viață bucolică, însă turismul înseamnă ceva mai mult decât atât. Bineînțeles, eforturile depuse de Guvern până la un anumit punct sunt lăudabile.
La 26 octombrie 2017, actualul Ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dl Petre Daea, în cadrul Târgului de produse agricole INDAGRA, lansa la București Campania de informare și promovare „Alege Oaia!”, care are ca scop, precum se afirmă într-un comunicat de presă, ”să determine consumatorii să manifeste mai mult interes pentru carnea de oaie și preparatele din carnea de oaie”: se urmărește „valorificarea producțiilor agro-alimentare provenite de la specia ovine, creșterea valorii de export prin produse prelucrate, atragerea forței de muncă în sectorul de prelucrare a cărnii și a produselor din carne de oaie, dar și păstrarea tradițiilor privind preparatele culinare din această specie, în special în zonele montane” (Mediafax.ro).
Ei da, nimic de zis, OAIA / ovis aries, această rumegătoare răspândită mai pe tot globul a săturat și îmbrăcat multe generații de oameni de-a lungul mileniilor, drept confirmare stau și poveștile biblice. Însă bietul miel, ființă de sacrificiu până în zilele noastre, a rămas și în prezent, mai ales cu ocazia sărbătorilor pascale, obiect de „genocid animalic”, căci porcul mai are de așteptat până la Crăciun, când îi vine și lui rândul, însă, precum se zice, odată cu uciderea acestora, karma lor trece asupra ucigașilor și complicilor consumatori. Ei, dar asta o spun vegetarienii, noi mâncăm și tăcem precum în frumoasa poezie a lui Nicolae Labiș „Moartea căprioarei”: „Mănânc și plâng. Mănânc!”. Adică plâng pentru viața ființei care moare pentru a ne sătura pe noi.
Blânda și darnica oaie a jucat un rol important și în viața poporului român, nu doar la alte neamuri, datorită și formelor de relief variate care ofereau rumegătoarelor de tot felul, dar mai ales numeroaselor turme de oi, pășuni întinse și ademenitoare, încât tradiția păstoritului s-a păstrat în permanență, fapt reflectat nu doar în documentele istorice, ci și în folclor, opere literare, în pictură și muzică etc. Dintre acestea am aminti doar câteva: minunata baladă populară „Miorița”, romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu, tabloul „Ciobănașul” a lui N. Grigorescu, nenumăratele poezii, doine, povestiri ori legende pe această temă, cum ar fi cea a întemeierii Bucureștiului etc.
Din păcate, după Revoluție, cuprinsă de febra schimbării și modernizării, România a cam uitat de biata oaie, care astfel căzu în dizgrație, încât nu-și mai putea vinde nici măcar lâna, și doar credinciosul Gigi Becali o mai promova pe la emisiunile televizate. Acum că a venit și ministrul Daea, lucrurile încep să se schimbe și Oaia va promova, deci își va putea vinde toate produsele, atât că de preț se va bucura tot stăpânul…
Dar să lăsăm bietul animal să-și recâștige drepturile la tăiere și valorificare la nivel industrial și poate să devină „brand de țară”, iar noi să ne continuăm ideea cu o analogie, că doar oile se mai și rătăcesc de turmă, iar apoi sunt greu de găsit și adus înapoi… Să vorbim deci puțin despre transhumanță, un termen legat de oierit, explicat în dicționar (NDULR, p. 1520) ca „fenomen socio-economic străvechi apărut odată cu prima diviziune socială a muncii (desprinderea păstorilor de agricultori) care constă în deplasarea sezonieră a păstorilor cu turmele de animale (îndeosebi de oi), primăvara de la șes la munte și toamna de la munte la șes, în vederea asigurării hranei animalelor”. Însă noi vom vorbi despre un alt fel de transhumanță, cea umană, când, îndemnați de sărăcie și nedreptate socială, mulți dintre fiii Țării au părăsit locurile natale și s-au dus „să pască” pe alte meleaguri, străine dar cu „iarba„ mai grasă. Cei plecați se mai întorc acasă, precum odinioară ciobanii cu turmele de oi, dar ei vin acum în mașini de lux încărcate cu toate bunătățile, ca mama din povestea lui Creangă „Capra cu trei iezi”, pentru a-și bucura familiile în pragul marilor sărbători creștine. Unii, dar mai puțini, chiar se întorc acasă definitiv, și cu banii strânși în străinătate încearcă să-și deschidă mici afaceri și, dacă nu-i omoară birocrația, rezistă; alții s-au rătăcit de-a binelea și nu se mai întorc niciodată, fiind niște „oi pierdute” de „turmă”, iar pe unele dintre acestea chiar le mănâncă „lupii” prin „pădurile” întunecate ale civilizației pământene…
Atât timp cât deja circa jumătate din terenurile agricole ale țării au fost vândute străinilor, multinaționalele ne storc de bogății, mai marii țării, îmbuibați peste măsură, se ceartă „ca la ușa cortului” pe ciolanul puterii, iar Eurostat anunță că aproape 40% din populația României trăiește la pragul sărăciei, încât bătrânii pensionari au ajuns o „specie pe cale de dispariție”, „oile rătăcite” de care vorbeam nu se vor întoarce acasă, și în acest fel Țara va pierde mai mult decât a câștigat. Și de ce ne-am mira acum că auzim tot mai des patroni care se plâng că nu mai găsesc forță de muncă pentru a-și putea implementa sau dezvolta afacerile?
Continuăm și noi să sperăm că într-o zi cei plecați vor reveni la vatra străbună și se vor putea bucura de cele realizate aici chiar și fără ei, dacă într-adevăr se va realiza ceva care să nu se mai dărâme după câteva săptămâni. Până atunci „Alegeți Oaia!”, deși subsemnatul ar opta pentru campania „Schimbați România!” … în bine.
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail