Nu departe de Sfântu Gheorghe, la Valea Zălanului, porțile unei vechi și frumoase gospodării se deschid, și Raluca Olaru ne invită în „Hodaia”, un muzeu al plantelor, dar și laboratorul în care săpunuri, creme, ceaiuri și loțiuni de leac sunt create cu atenție și dedicare.
Bunicii și străbunicii noștri își pofteau oaspeții de seamă în camera cea mai bună – în „Hodaia”– din casa lor. În unele zone din țară, „Hodaia” reprezintă vatra satului – îmi spune tânăra fată mărunțică și cu ochii mari, care te invită să îi pătrunzi în sufletul uriaș, suflet în care păstrează respectul pentru străbuni și prețuirea pentru valorile lăsate de aceștia, pentru oameni și pentru natură. Acestea–dragostea pentru frumos, pentru natură, valori și sănătate, au fost, de altfel, pilonii pe care tânăra Raluca Olaru a clădit „Hodaia”, brandul său produse de îngrijire create din ingrediente naturale, din plante culese sau cultivate și prelucrate chiar de tânără. Originară din județul Harghita, din Toplița, micul oraș în care suflul urban se îmbibă cu frumusețea și traiul așezat al satului și cu comorile lăsate de străbuni, Raluca a iubit mereu lumea plantelor. A deslușit tainele acesteia, întâi, de la bunica maternă, apoi și-a aprofundat cunoștințele tocmai peste hotare, în Germania, devenind fitoterapeut. S-a întors în țară și și-a continuat studiile în acest domeniu și aici, pentru ca ele să îi fie recunoscute, timp în care a pus bazele „Hodaia”, întâi acasă, în Toplița, apoi în județul Covasna. La Valea Zălanului și-a creat o grădină frumoasă, cu numeroase specii de plante, grădină pe care își propune să o transforme într-una botanică, deschisă publicului larg. Tot acolo, are micul muzeu al plantelor și „Atelierul vraciului”, locul în care derulează ateliere – precum cel de creat parfumuri- demonstrații, dar și lecții deschise privind utilizarea plantelor și protejarea naturii. Își dorește, ca, peste ani, „Hodaia” să devină un adevărat centru de formare în acest sens. Despre toate acestea, dar și despre începuturile brandului „Hodaia”, Raluca Olaru ne-a spus mai multe în cadrul interviului pe care vi-l prezentăm astăzi și a lansat, totodată, invitația, tuturor, să viziteze „Hodaia”, la Valea Zălanului.
– Raluca, îți mai aduci aminte de prima ta întâlnire cu plantele? De unde iubirea ta pentru natură și atenția față ceea ce ne oferă ea?
– Da. O bună perioadă a copilăriei mi-am petrecut-o la bunica mea, la Tecuci. Aveam aproximativ trei ani și mă lua cu ea la câmp, la vie, culegeam și plante. La patru ani, mi-a confecționat o mică sapă, cu care să „lucrez” și eu, când mergeam împreună la câmp. Culegeam plante, făceam buchețele de plante medicinale, dar pe lângă acestea, culegeam și flori care când le uscai, rămâneau la fel. (…) Am fost tot timpul înconjurată de plante. Și în grădină, bunica punea și plante medicinale, și era ceva firesc pentru mine să fiu înconjurată de plante. Primele mele amintiri legate de plante sunt de la vârsta de trei ani. La 5 ani, mă lua bunica la piață, cu ea, unde vindea ceaiuri și flori. Sigur, nu eram conștientă de toate aceste lucruri, de importanța plantelor; era parte din viața de zi cu zi, creșteam cu ele, vedeam la bunica în fiecare zi cum utiliza plantele; îmi dădea ceaiuri, bea ea ceaiuri, pregătea tot felul de ceaiuri și pentru alții, care o solicitau în acest sens; făcea tot felul de amestecuri din plante, alifii și tincturi în oțet și vedeam toate acestea, de mică.
De la lumea naturii, la arte și retur
– Vom face acum o incursiune în copilăria și formarea ta. De la bunica de la Tecuci, ai preluat dragostea pentru plante. La bunicii din Toplița, ai călcat pe prima treaptă a artelor. În copilărie, ai ajutat la pictarea bisericii nou-construite atunci. Ce vârstă aveai și ce a însemnat acel moment pentru tine?
– Într-adevăr, la bunica din Tecuci am fost introdusă în lumea plantelor, în lumea fascinantă a naturii. La bunicii de la Toplița, în cea a artelor. Cred că eram în clasa a VII-a când mergeam la bunicii din Toplița, în Călimănel (cartier al orașului – n.r.), să văd cum se pictează biserica, aflată în vecinătatea casei bunicilor, și dacă mă lasă pictorii să pictez și eu cu ei, și să îmi dea la schimb tempera și culori – pentru că tocmai începusem și studiile Școlii Populare de Artă, care era atunci lângă școala mea, în Toplița. Îmi amintesc foarte bine că primele mele picturi și lucrări au avut ca subiect tot florile și plantele. Așadar, întotdeauna am combinat aceste două mari pasiuni ale mele, pentru că era ceva firesc pentru mine să fiu înconjurată de natură, să văd plante, să mă bucur de flori (…); începusem să pictez și flori pe pietre (…), pentru că învățasem de la cei de la biserică, tehnica de a picta în așa fel încât culoarea să nu se dea jos (…). Făceam tot felul de amestecuri, încercam să extrag culori din plante; pictam cu verdele frunzelor pe care le pisam; a fost întotdeauna o combinație a celor două pasiuni, a celor două „lumi” ale mele. În acea perioadă, am început să observ și latura estetică a plantelor, a naturii și modul său de utilizare.
– Acela a fost momentul hotărâtor, oare, în care ai decis că dorești să te dedici picturii?
– Pot spune că da, acela a fost momentul hotărâtor, dar am avut întotdeauna o afinitate pentru arte. Am început cu muzica, de fapt. Când eram în clasa a II-a și în clasa a III-a, urmam cursuri de muzică, am studiat câțiva ani vioara, dar, în paralel, mă pasiona și pictura. Când mergeam în vizită la Tecuci, aveam și acolo plăcerea de a presa plante pe hârtii, să mă joc cu ele, să le pictez. Latura aceasta artistică există încă în mine, nu am renunțat complet la ea. Și acum, fac ilustrații de plante. În perioada liceului, am încercat și eu alte lucruri, ce nu erau în sfera picturii botanice. Atunci, mai degrabă îmi doream să merg pe abstract, pe pictură murală și așa mai departe.
– Ai absolvit Liceul de Arte din Sfântu Gheorghe. Vorbește-ne, te rog, despre studiile tale. Ce a urmat, apoi?
– Am absolvit cursurile Liceului de Arte din Sfântu Gheorghe, iar apoi mi-am dorit să urmez cursurile Facultății de Medicină, însă în acea vreme, după ce am dat Bacalaureatul, nu știam că pentru a urma cursurile Facultății de Medicină (…) trebuia să dai Bacalaureatul la anumite materii care aveau legătură cu medicina, cum ar fi biologia. Iar eu am dat la proba de filosofie, nu la cea de biologie. Așa că, nu am putut să dau la Medicină. După aceea, am aflat că la medicină veterinară, poți să intri și fără să fi dat Bacalaureatul la anumite profiluri, însă m-a convins tata că aceasta nu mi s-ar potrivi (…) și tot tatăl meu a venit cu ideea, după ce a văzut el atunci, pe Internet, că Sibiu va fi Capitala Culturală Europeană și că există un program de studii care ar putea combina cele două domenii pe care mi le doream eu – medicina și artele- și anume, „Restaurarea”. Așa am ajuns eu să fac Restaurare. În cadrul acelei facultăți, am învățat și biologie și etiopatologenie, chimie, fizică, adică am deslușit tainele destul de multor discipline pe care le-aș fi avut la facultatea de medicină, în afară de partea umană. Așa că, în timpul facultății, la Restaurare, m-am specializat foarte mult pe partea aceasta de prevenție și pe partea de tratamente ale pieselor de artă – lemn, piatră și așa mai departe, împotriva factorilor de mediu (…) și a început din nou să mă atragă foarte mult partea aceea ce ținea de plante. Eram fascinată de cum se hrănesc plantele din lemnul vechi sau din piatră. Astfel, m-am reîntors, încet, încet, la lumea plantelor. La un moment dat, mă și îmbolnăvisem și discutam cu bunica, să îmi spună ce aș putea să iau, ce aș putea să fac. În plus, în timpul facultății, pentru a obține un ban de buzunar, mai făceam unguente, săpunuri (…), pentru cei dragi. În acea perioadă, profesoara de chimie, de la facultate, m-a învățat foarte multe tehnici și cum să analizez anumite substanțe la microscop, cum să fac anumite extracții. Atunci am început să aprofundez partea științifică a acestui domeniu. Apoi, am plecat în Germania. Acolo l-am cunoscut pe soțul meu, Gabriel, care este geograf, iar prietenii din grupul său erau botaniști, biologi, geografi. Am început, apoi, și eu studiile acolo și am aprofundat partea de botanică, pentru a înțelege mai bine cum funcționează natura și plantele, iar acea perioadă mi-a prins foarte bine în ceea ce fac eu acum. Acolo am urmat și cursurile unei școli de naturopatie, deci, am și o diplomă de fitoterapeut, care, din păcate nu e valabilă aici, așa că am urmat și aici, în țară, cursuri în acest sens, pentru a fi fitoterapeut, oficial.
– Deși parcursul profesional a fost, în mare parte, marcat de partea cultural -artistică, rădăcinile te-au chemat înapoi în mijlocul naturii. Când ai decis să te dedici, total, lumii plantelor și studiului ei și cum ai făcut acest lucru?
– Uite așa, în Germania am început să fac și mai multe produse, timp în care și bunica îmi mai dădea rețete vechi de-ale ei – pe unele le-am îmbunătățit, pe altele le-am lăsat așa cum sunt. Am început, astfel, să construiesc „„Hodaia””, deja de prin anul 2010, fără să știu unde voi ajunge.
„Hodaia” – începuturi și dezvoltare
– Cum s-a născut brandul „Hodaia” și, pentru cei care nu știu, de ce acest nume?
– Brandul l-am făcut când m-am întors în țară, în 2018, când mă gândeam ce aș putea să lucrez pentru a fi independentă financiar, deoarece partea de restaurare e prea greoaie, fizic, și nu mai făceam eu față, fizic, să restaurez clădiri și mobilier. Așa am decis să îmi deschid o afacere pe partea de plante, pentru că acesta este domeniul care îmi place cel mai mult și la care mă pricep cel mai bine, mai mult decât la pictură sau la celelalte domenii. M-am format în domeniul gestionării afacerii, am aflat că există oportunități pentru Start Up-uri și am accesat fonduri europene pentru a deschide firma. Legat de nume, „Hodaia” a fost ideea lui Gabriel, soțul meu. Noi călătoream foarte mult și ne doream să ne căutăm o casă, în mijlocul naturii; și am intrat la un moment dat într-un sat din județul Mureș – Hodaia- care încă se mai găsește pe Google, dar nu mai locuiește nimeni acolo – mai era o singură gospodărie și ne gândeam să o cumpărăm noi și să ne mutăm acolo, dar era pustiu, izolat, și am decis să ne mutăm la Nima, care e la cam 15 kilometri de „Hodaia”. Numele acesta mi-a plăcut foarte mult deoarece simbolizează mai multe lucruri, la noi, în Ardeal. De exemplu, în județul Mureș, în unele locuri de acolo, înseamnă „gospodărie”, dar înseamnă și „stână”, iar în Bistrița, mai înseamnă, pe lângă camera aceea bună din casă, hodaie mai înseamnă și centrul unui sat, vatra satului. Mi-au plăcut toate definițiile acestea ale cuvântului, pentru că se potrivesc cu ceea ce fac eu, cu brandul și cu produsele mele, cu ingredientele locale, cu faptul că lucrez cu producătorii locali, că punctele mele de lucru sunt în zonă naturală, că implic comunitatea din sate în proiectele mele, că mă implic în alte proiecte care sunt în medii rurale. Nu vedeam alt cuvânt mai potrivit decât „Hodaia”, pentru brandul meu.
– Cu ce fel de produse ai început afacerea și câte și ce produse ai acum în portofoliu?
– Am început cu produsele pe care le lucrasem deja, acestea fiind, în mare parte, realizate pe baza rețetelor de la bunica. Aveam săpunul „Izlaz” – pe acesta făcea bunica foarte des, dar am îmbunătățit rețeta; balsamul regenerant „Herbalist”- tot pe baza unei rețete de la bunica, rețetă pe care am mai îmbunătățit-o; leacul calmant – unguent pentru dureri musculare și reumatism, dar aveam, în special, produse pentru bărbați, pentru că aceasta era ideea de nișă, să avem produse pentru bărbați, produse unisex, produse pentru iubitorii de natură, pentru sportivi de performanță. Aceasta este nișa principală pe care mă axez. Am vrut să fac produse specifice nevoilor acelor persoane. Produsele mele nu au fost gândite pentru a fi produse pentru înfrumusețare, ci mai degrabă, produse de leac, produse care ajută corpul, pielea și părul să se regenereze, să fie hrănite corespunzător. Produsele, mare parte din ele, sunt gândite și testate pentru a fi potrivite pentru dermatite, eczeme, psoriazis și alte probleme de piele.
– De unde pot fi achiziționate și până unde au ajuns acestea?
– Produsele se găsesc pe site, pe https://„Hodaia”.ro/ro/, dar și la Viscri.
– Trecerea de la arte, cultură, la antreprenoriat, a fost dificilă? E greu să administrezi afacerea?
– Da, a fost foarte grea, pentru că eu nu am antreprenoriatulîn sânge și este foarte greu să ai o afacere, când vii dintr-un mediu care a presupus mai mult voluntariat, ci nu business. Astfel, a trebuit să învăț de la zero absolut tot. Când am accesat fondurile, tot pe cont propriu am fost, am făcut totul singură, fără ajutorul unui consultant, a trebuit să învăț, a fost foarte greu, dar am vrut să fac asta, pentru că am vrut să înțeleg cum funcționează lumea aceasta și este bine că am făcut totul singură, pentru că acum știu cum să gestionez situațiile care apar în antreprenoriat, dar încă este greu. De exemplu, mă descurc greu pe partea de marketing și de aceea, poate nici nu mă cunoaște foarte multă lume, însă pot să spun că, aceia care mă cunosc, au devenit clienți fideli, însă ajung foarte greu la public nou și o fac doar prin „vorbă în vorbă”, pentru că partea de reclamă nu este cea la care mă pricep eu cel mai bine.
– „Hodaia” a prins și rădăcini covăsnene. Cum te simți in județul Covasna?
– Așa este. Este un sentiment foarte ciudat. De ce? Eu am făcut primii ani de liceu la Târgu Mureș, apoi la Sfântu Gheorghe, apoi am continuat studiile la Sibiu, după care am plecat din țară, în Germania, iar când m-am întors, m-am întors iar în județul Mureș – casa de la Nima fiind în județul Mureș. Apoi, am avut niște proiecte pe lângă Sibiu, și acum am venit iar într-o zonă care îmi este foarte familiară, zona Covasnei. Nima nu mi-a oferit ceea ce am vrut eu pentru latura culturală și educațională a proiectului „„Hodaia””, acolo fiind o zonă agricolă, nu o zonă care are potențial turistic, iar eu aveam nevoie să caut un loc în care să mă mut, nu de tot, dar să mă mut într-un loc în care să am toate elementele naturii, de care am nevoie, pentru că altfel nu puteam continua cu proiectul „„Hodaia”” (…).
– Nu demult te-ai stabilit la Valea Zălanului, unde ai și deschis atelierul „Hodaia”. De ce acolo?
– Am dat sfoară în țară, cu ajutorul prietenilor și al cunoștințelor, dacă știe cineva ceva despre un sat, un loc – și am descris exact ce caut – și așa mi-am găsit locul aici, la Valea Zălanului, printr-un prieten care a lucrat aici cu familia contelui Kalnoky. Acest prieten mi-a spus că este la Valea Zălanului o casă de vânzare, că e exact ceea ce caut eu. Am venit să o văd, apoi am aflat și că Regele Charles are casă aici, pentru că eu, înainte, nu știam acest lucru, și am dezvoltat gospodăria aceasta, care este exact ceea ce am eu nevoie pentru proiectele mele. Aici am și producția, am Atelierul vraciului, al herbalistului, care e și un fel de muzeu, dar e un loc deschis pentru public, pentru a ține diferite evenimente legate de ecologie, de sustenabilitate, evenimente culturale, în șură. Grajdul l-am transformat în Atelierul vraciului/ muzeu, unde țin cursuri și ateliere de creație de cosmetice naturale, de lucru cu plantele medicinale. Pe lângă acestea, mai am și laboratorul, aici, acum.
– Ai avut onoarea de a te întâlni cu Regele Charles? Cum a fost acea experiență?
– Da. Regele a venit acum doi ani, în 2022, chiar în anul în care m-am mutat eu aici, a venit în vizită, a aflat ce proiect urma să derulez aici. Eu aici construiesc grădina botanică pentru plantele medicinale și Majestatea Sa este pasionat foarte mult de acest domeniu (…) și i-a fost foarte drag acest proiect al meu. Anul trecut, am fost invitată la Viscri, la o recepție, unde am mai discutat cu Majestatea Sa despre proiecte, despre ceea ce am mai făcut aici (…).
– Ce putem găsi acum în „Hodaia” covăsneană. Muzeul, atelierul, laboratorul, dar știu că nu doar atât. Ce planuri mai ai?
– Da, aici am și un mic magazin deschis pentru public, poate fi văzut, dar nu e în totalitate finalizat. Mai am în plan finalizarea unei săli de conferințe. Aici, cine vine, intră, cumva, într-o lume veche și actuală, totodată, a plantelor, a ecologiei, a protecției naturii; le arăt diferite exemple de plante medicinale și la ce pot fi folosite, îi învăț, le explic despre fiecare în parte și despre cum funcționează medicina naturopată. Organizez aici diverse ateliere, aici, dar și în țară, însă îmi doresc să atrag cât mai mulți oameni aici. Să vină în grupuri mai mici sau mai mari, să organizez ateliere legate de utilizarea corectă a plantelor medicinale.
– Ai organizat și diverse demonstrații. Mi-a atras atenția atelierul de creat parfumuri. Te rog să ne spui mai multe despre acesta.
– Așa este. Țin des atelierul de creat parfumuri, este unul dintre cele mai iubite ateliere pe care le derulez. Este adevărat, pe celelalte nici nu le-am promovat la fel de mult. Acesta este un atelier mai mult pentru publicul larg, pentru că majoritatea oamenilor folosesc parfumuri sau diverse produse care să le schimbe mirosul în casă sau pe corp. Organizez acest atelier și aici, dar și la diferite evenimente ale corporațiilor, ale diverselor firme, evenimente cu ocazia zilei de 1 martie, pentru 8 martie, pentru Paște; îl țin și la festivaluri. E un atelier prin care eu reușesc foarte bine să le vorbesc oamenilor despre importanța utilizării ingredientelor naturale în viața de zi cu zi. Mirosul este unul dintre cele mai importante simțuri, este simțul cu cea mai importantă „memorie”, să zic așa și este minunat când văd că oamenii realizează cât de important este să folosești ceva complet natural. Foarte mulți oameni au uitat cum miroase cu adevărat menta, cum miroase cu adevărat un ulei de trandafir (…). Cum spuneam, mirosul este un simț extrem de important. Noi ne amintim de copilărie mai mult prin miros, decât prin văz sau prin auz. De aceea, îmi doresc să continui să promovez atelierul de creare a parfumurilor, pentru că e o poartă deschisă, o poartă de început pentru a înțelege importanța naturii și a reîntoarcerii la natură, prin aceste mirosuri. În ceea ce privește atelierele, nu pot să nu menționez că săptămâna trecută am avut și prima vizită a unui grup de copii. Este vorba despre un grup de elevi de la Școala Gimnazială „Nicolae Colan”, din Sfântu Gheorghe, care a venit la „„Hodaia””, în cadrul Săptămânii verzi. A fost o experiență foarte frumoasă, pentru mine și cred că și pentru ei, și, pe această cale, chiar doresc să subliniez faptul că sunt deschisă la astfel de activități, pentru oricine!
– Știu ca îți dorești sa duci mai departe ceea ce bunica din Tecuci a început: pasiunea și cunoștințele despre plante. În acest sens, ai în editare un volum. Cui i se adresează și ce informații cuprinde?
– Așa este. Adevărul este că eu lucrez în acest moment la mai multe cărți. Volumul despre care menționezi tu nu este chiar o carte, ci mai mult o introducere în utilizarea corectă a plantelor și a ceea ce putem face noi cu ajutorul plantelor medicinale. De asemenea, este un jurnal în care oamenii își scriu ei, apoi, propriile rețete, pentru că eu nu am avut un astfel de jurnal și a trebuit să îmi creez unul. Mi-am dorit să ușurez puțin munca iubitorilor plantelor medicinale și a vracilor începători, prin a crea un ghid, un fel de caiet de lucru și ghid, laolaltă. În plus, lucrez la o aplicație de identificare corectă a plantelor medicinale din România. Va mai dura câțiva ani, cam doi, până va fi gata această aplicație, pentru că este una mai complexă. Prima dată, doream să fie o carte, dar apoi m-am gândit că oamenii nu prea mai cară cu ei cărți când merg pe dealuri, dar telefonul îl au mereu cu ei. Rețetarul vraciului – acest ghid pentru vraci începători, despre care menționai, va fi disponibil pe site-ul meu și voi încerca să îl introduc în librării.
– Ce planuri ai pentru „Hodaia”? Întrebarea clasică la interviuri (de angajare): Unde și cum te vezi peste 5 ani?
– Îmi doresc să dezvolt „Hodaia” într-o direcție axată mai mult pe educație. Îmi doresc să fie un fel de firmă, tip-asociație, în care vor fi mai mulți oameni implicați, cu care voi lucra pe viitor, și fiecare va avea aportul său. Voi colabora și cu profesori universitari, pentru cursurile mele de ecologie și sustenabilitate; am multe legături cu universitățile – cu două universități din Germania, dar și cu cea din Timișoara și cu cea din Cluj și îmi doresc să fie nu doar un brand de produse de îngrijire, naturale, ci să fie și un brand de educație, astfel încât atunci când te gândești la „Hodaia”, să te gândești la educație în ecologie, sustenabilitate, la medicină tradițională și medicină naturopată modernă. Astfel vizionez parcursul „Hodaia”, în următorii ani: să fie un loc, să fie un nume care reprezintă sănătate și reprezintă sănătate cu ajutorul naturii, o sănătate și o educație corectă, solidă (…). Acolo mă văd peste 5 ani cu „Hodaia”, și să fie accesibil și cunoscut brandul și în străinătate, să vină turiști care vin în Transilvania, iar „Hodaia” să fie unul din punctele de vizitare, un centru educațional și o grădină botanică.
– În final, un mesaj pentru covăsneni, harghiteni și nu numai?
– Covăsnenilor, harghitenilor, mureșenilor și nu numai, le transmit că îi aștept cu drag în vizită la „Hodaia”, să ținem diferite activități educaționale împreună. Avem porți deschise pentru toți iubitorii naturii!
Ana Ciorici Costache
Foto: arhiva Ralucăi Olaru
