Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
În secole și milenii de istorie omenirea a fost zguduită de nenumărate războaie. Ele au îmbrăcat felurite forme și denumiri. Fie că acestea s-au numit: de cucerire, de apărare, civil, mondial, rece, psihologic, psihotronic, atomic, terorist, toate asemenea conflicte s-au soldat cu victime, pagube și distrugere de valori materiale și culturale inimaginabile. Și din păcate, pe măsură ce industria militară evoluează, și datorită dezvoltării științei și tehnologiei se inventează arme de distrugere în masă tot mai sofisticate, pericolul care ne pândește la orice pas poate fi fatal locuitorilor planetei. Un eventual război nuclear ar putea distruge o mare parte din populația globului sau chiar să extermine viața pe pământ.
Intenția noastră nu este să analizăm toate aceste aspecte extinse la nivel planetar, ci doar să ne referim la un alt tip de „război”, un război continuu, care se duce în multe țări ale lumii, deci și în țara noastră, un război „nedeclarat”, dar ale cărui victime se adună și se înmulțesc în timp. Ne referim aici la războiul pe care o națiune îl duce cu sine însăși ceas de ceas.
Dacă privim ce se întâmplă în fiecare zi pe străzile și șoselele României, ne apucă groaza, ba chiar suntem atenționați de crainici: „acestea vă pot afecta emoțional”, și chiar ne afectează. Câtă inconștiență, câtă iresponsabilitate, câtă răutate și ură, câtă lipsă de respect și omenie, cât dispreț față de legi și față de valoarea vieții întâlnim la mulți dintre conducătorii de autovehicule aflați în trafic! Oboseala, ebrietatea, neatenția, graba, egoismul și infatuarea duc la accidente dintre cele mai cumplite, în urma cărora multe familii își plâng morții și răniții. Și nici măcar nu este vorba despre „acte teroriste” ca în alte țări.
Acesta este doar un aspect, la care putem adăuga multele accidente feroviare sau aviatice, dar și accidentele de muncă.
Și dacă mai punem la socoteală crimele oribile, asasinatele, sinuciderile (cum s-a întâmplat recent cu o mamă și cei trei copii ai săi care s-au aruncat în fața trenului), conflictele interclanuri, violurile, furturile, jafurile, sechestrările de persoane, scandalurile și bătăile, atacurile în plină stradă în scopul jefuirii unor persoane lipsite de apărare, înecurile și pierderea de vieți din cauza ignoranței (cei care și-au pierdut viața încercând să-și facă un selfie ori cei care, în același scop, se apropie de animalele sălbatice fără a ține seama de sfaturile semenilor) și multe alte asemenea grozăvii, ajungem la concluzia că asistăm la o formă de război continuu cu noi înșine. Aceasta este o dovadă în plus că Omul încă nu a ajuns la maturitatea mentală și morală necesară pentru a putea trece într-o altă dimensiune spirituală. Mulți dintre noi, încă mânați de instincte primare, continuă să se manifeste într-un mod (auto)distrugător. Și cu cât se vor înmulți mai mult oamenii pe pământ, cu atât va fi mai rău, dacă nu se schimbă nimic în mentalitatea semenilor.
Se pare însă că în acele țări unde domină bunăstarea, iar educația și cultura se află în stadii avansate, fenomenele descrise mai sus sunt de mai mică amploare. De aceea s-ar cuveni să luăm exemplu, căci caracterul omului se formează în timp, cu stăruință și educație în medii favorabile, unde există iubire față de semeni și respect față de viața de orice fel.
Poate într-un anumit viitor vom ajunge și noi să ne bucurăm de un mod de viață pașnic și conlucrativ într-o țară în care viața omului va avea valoare, nu doar pentru unii, ci pentru toată lumea.
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail