După ce în urmă cu câteva zile, pe 26 „Cireşar”, cum se numeşte în calendarul popular luna a şasea anului, am sărbătorit Naşterea Sf. Ioan Botezătorul şi Sânzienele, azi, în 29 iunie Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care au fost martirizaţi împreună în anul 67. Din nou credincioşii au temei de bucurie, participând dimineaţa la slujbă, luând apoi parte la felurite datini populare, specifice zilei de Sân Petru, cum se mai numeşte în popor ziua de azi.
Doi vestiţi propovăduitori ai credinţei
Icoană cu Sfinţii Petru şi Pavel
Sf. Petru avea numele evreiesc Simon, însă Iisus Hristos l-a preschimbat în Chefa (Piatră), fiind de neam iudeu. S-a născut în Galileea în anul 10 î.Hr. şi a fost fratele Sf. Apostol Andrei, cel care a adus creştinismul şi în ţara noastră. Era pescar şi înainte de a deveni Apostol al lui Iisus şi-a făcut ucenicia la Sf. Ioan Botezătorul. După ce Iisus a săvârşit o minune pe când pescuia Petru, acesta a fost uimit, fiind chemat să devină în chip metaforic un „pescar… de oameni”. Adică să-l urmeze şi să-i îmbrăţişeze credinţa, deşi era cam neîncrezător. A acceptat până la urmă bucuros, dar a plătit un preţ capital. Şi-a trăit ultimii ani la Roma, unde a trăit martiriul crucificării cu capul în jos, dându-şi duhul pe data de 29 iunie a anului 67.
Sf. Pavel s-a numit şi el iniţial altfel: Saul (Furtună). Se ştie că s-a născut în Tars dintr-o familie de iudei de vază. Deşi nu a făcut parte dintre cei 12 ucenici, a fost considerat cel mai mare propovăduitor al învătăturii lui Hristos. A studiat la Şcoala marelui învăţat Gamaliel, la început apărând drept un conştiincios apărător al legii, chiar aprig prigonitor al creştinilor. Ulterior va deveni el însuşi… creştin, în urma unei întâmplări care l-a pus în mare cumpănă spirituală: în timp ce mergea spre Damasc pentru a-i prigoni pe creştini, i se arată într-o revelaţie copleşitoare însuşi Iisus şi îl întreabă cu o propoziţie rămasă celebră: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”. Şocat, a meditat îndelung la semnificaţiile acestui episod, care avea să-i schimbe concepţia asupra vieţii. Episcopul Damascului avea să-l boteze în anul 34 şi să-i schimbe numele în Pavel (Linişte). Tot acum, în mod miraculos, îşi recapătă vederea, pe care şi-o pierduse în urma revelaţiei amintite mai înainte. Datorită schimbării credinţei, va fi închis de trei ori. În final, piere decapitat în aceeaşi zi cu Sf. Petru, în vremea împăratului Nero.
Ambii Sfinţi Apostoli – Petru si Pavel – au devenit peste timp pilde vii de dăruire întru păstrarea şi răspândirea credinţei.
Sân Petru de Vară
În Calendarul popular ziua de 29 iunie este numită Sân Petru de Vară şi marchează miezul sezonului agrar. De asemenea, se dă startul secerişului. În Pantheonul spiritualităţii autohtone Sân Petru de Vară este despărţit de fratele sau, Sân Petru de Iarnă (patronul lupilor) cu aproximativ o jumătate de an.
În folclor Sân Petru apare adesea ca o divinitate telurică, mai puţin celestă. Unele poveşti îl descriu drept un om chibzuit, gospodar, îmbrăcat în straie ţărăneşti. Era un neîntrecut pescar, dar se pricepea, totodată, la agricultură şi creşterea animalelor. Fiind foarte credincios şi un bun sfetnic, chiar Dumnezeu l-a luat aproape de el în Văzduh, încredinţându-i Porţile şi cheile Raiului. Legenda spune că întrucât Sân Petru era desemnat mai marele peste cămările cereşti, a împărţit hrana fiarelor, favorizând, în special, lupii.
Tradiţia mai spune că de marile Sărbători creştine, adică la Crăciun, Bobotează, Mucenici, Sf. Gheorghe, de Sânziene, acest personaj interesant poate fi întrezărit la miezul nopţii doar pentru o clipă de către pământeni, atunci când se spune că Cerul se deschide pentru o clipită. Sf. Petru poate fi văzut atunci la Masa împărătească stând solemn în dreapta lui Dumnezeu. Sân Petru rămâne cel mai cunoscut dintre sfinţii Calendarului popular. Sărbătoarea de astăzi se spune în popor că e vestită de anumite elemente specifice, cum ar fi apariţia licuricilor şi încetarea cântecului cucului, care se zice că… „amuţeşte”.
Târguri, iarmaroace, jocuri rituale
De-a lungul timpului au apărut şi s-au menţinut o seamă de obiceiuri legate de sărbătoarea de Sân Petru. O datină vestită o reprezintă Târgul Găinii, ceremonial arhaic venind după unii etnografi chiar din… preistorie! Este o practică ritualică dedicată Zeiţei neolitice Gaea, protectoarea femeilor măritate, şi are loc în mod tradiţional în Apuseni, pe Muntele Găina. Se mai numeşte şi Târgul de Fete, păstrând savoarea unui mare iarmaroc până în zilele noastre. Zeiţa a fost identificată uneori cu Sânziana, Dochia sau Drăgaica, după regiunile unde a apărut. Pentru a fi glorificată s-au perpetuat felurite sărbători câmpeneşti, obiceiuri populare, s-au organizat maialuri, târguri, iarmaroace, bâlciuri, oboare etc. Vechimea multimilenară a sărbătorii Zeitei Gaea este susţinută de elemente astronomice (Cloşca cu Pui, care poate fi admirată noaptea în perioada Solstiţiului de Vară, de unele argumente etnologice (găina – pasăre cu ouă de aur, care apare în unele legende) sau date toponimice (numele Muntelui Găina din Masivul Apuseni).
Dar există şi jocuri rituale din vechime practicate de Sân Petru, atestate şi la macedo-români. Unul dintre ele se numea Jocul sclavilor şi era executat numai de flăcăi, dans având semnificaţii stravechi legate de ritualul calendarului popular.
Hramul Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, din Zagon
Biserica ortodoxă din Zagon
În continuarea unor momente pline de emoţie care au avut loc în recentul final de săptămână, când s-au derulat Hramuri la Mănăstirile din Valea Mare şi Mărcuş, onorate de Înalt Prea Sfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, astăzi a venit rândul credincioşilor ortodocşi din comuna Zagon să se bucure de oaspeţi. La impunătoarea biserică din localitate are loc sărbătorirea Hramului acestui frumos lăcaş de cult de ziua „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”.
Edificată cu entuziasm şi trudă, eforturi materiale şi fizice, multe zbateri din partea părintelui Nicolae Hagiu, care împreună cu credincioşii din Zagon, sprijiniţi după puterea lor financiară şi de către unii sponsori şi oameni darnici din judeţ sau din alte aşezări ale ţării, între anii 2000-2008, noua biserică va fi azi arhiplină. Ea reprezintă o adevărată bijuterie arhitectonică, care se află peste drum de vechea Biserică din lemn, monument arhitectonic vechi de peste două secole, un simbol al spiritualităţii româneşti. Iată cum tradiţia s-a îmbinat minunat cu noutatea la Zagon, graţie strădaniilor acestor gospodari minunaţi, păstoriţi de tânărul şi entuziastul părinte Nicolae.
Nume foarte răspândite
De ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel aproape o jumătate de milion de români îşi sărbătoresc onomastica. În jur de 380.000 dintre ei sunt bărbaţi, majoritatea acestora purtând prenumele de Petre ori Pavel, iar 121.000 sunt femei. Alte nume masculine – Paul, Petrică, Petrişor, Petruţ, Petruş şi Petronel. Dintre femeile sărbătorite cele mai multe poartă prenumele de Paula (peste 45.000), dar se întâlnesc şi apelative precum Petronela, Petruţa, Paulina ori Petriţa.
Moştenit din latina populară în forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), prenumele Petru a pătruns în Balcani pe filiera greco-slavă, metamorfozându-se în româneşte în variantele amintite, inclusiv cu diminutivele respective. Prenumele Pavel reprezintă forma românească a lui Paul (latinescul Paullus, „Mic”). La noi s-au răspândit forme variate, în afară de Pavel, apărând şi Pavăl, Pavlu, Pavle (azi mai rare), cu diminutive ca Pavelică şi Păvălaş, iar pentru femei Pavelina, Paula, Paulina, Polina, cu derivaţii mai puţin numeroase, ca Paulica, Pavelica ori Paveluţa.
Tuturor sărbătoriţilor le urăm La Mulţi Ani cu sănătate şi bucurii!
Horia C. Deliu
