Revoltele sociale apărute în Franața, în urmă cu un an, inițial ca proteste ale liceenilor și studenților, care cereau drepturi și libertăți, s-au extins treptat în toate orașele mari ale țării, transformându-se în adevărate lupte de stradă cu polițiștii, apoi precum un virus s-au răspândit și în alte țări europene: Germania, Belgia, Italia, Polonia, Serbia, Albania, apropiindu-se și de România, tocmai într-un moment istoric în care țara noastră se confruntă cu multiple crize.
Mulți oameni se întreabă dacă aceste proteste masive sunt finanțate de cineva cu un anumit scop și organizate în acest sens ori sunt pur și simplu spontane? Adevărul este că orice revoluție până la urmă este „furată” de clasa politică avidă de putere. Dacă sunt finanțate de cineva cu un anumit scop, în actuala situație geopolitică nu este exclus, iar în ceea ce privește organizarea ajunge de un lider cu inițiativă și calități organizatorice, căci restul, adică mobilizarea, se face rapid prin internet, respectiv rețelele de socializare. Noile tehnologii, acum ajutate și de Inteligența Artificială, răspândesc informația instantaneu, fără granițe, un salt imens față de Revoluția din 1848 care a cuprins țările europene schimbând fața istoriei.
În actuala situație, așa-numitele „revolte ale sărăciei” nu mai sunt cu adevărat numai ale tinerilor, la ele s-a alăturat o faună ciudată, de la scandalagii, vandali și jefuitori, și până la „infiltrați” plătiți de interese mai mult sau mai puțin străine având ca țintă destabilizarea țărilor și răsturnarea de guverne. Poate că unii cititori vor fi de altă părere, însă chiar zilele trecute am putut asculta la un post de televiziune din țara noastră discursul liderului userist Dominic Fritz, care lider, supărat că nu mai e la guvernare, îndemna populația să se revolte împotriva noului guvern abia ales după o criză politică care a durat mai bine de cinci luni.
Întotdeauna există un punct critic care declanșează o revoltă. Și întotdeauna vor exista indivizi care se vor folosi de aceasta pentru a accede la putere. Și de asemenea vor exista „păpușarii din umbră” care vor dirija simfonia nemulțumiților. Ba ceva mai mult, am putea vorbi și despre interesele și influențele străinilor în destabilizarea țărilor europene. Pe de o parte, rușii, care își trimit spionii în diverse țări pentru organizarea unor atentate, sau își trimit dronele să distrugă navele la Marea Neagră și să testeze „limitele răbdării” (adică Art. 5 al NATO), pe de altă parte, dinspre celelalte conflicte din Orient vin alte amenințări și influențe. Recent, premierul Albaniei afirma că în spatele protestelor sociale din țara sa s-ar afla influențele din Iran, așa încât situația globală devine tot mai complicată.
Oare de ce nu pot trăi oamenii în pace, prietenie și colaborare, fără războaie și fără cursa inutilă a înarmărilor? De ce e nevoie să fie cheltuite mii de miliarde de dolari sau euro în dezvolarea armelor de distrugere în masă?! De ce acele miliarde nu sunt destinate construirii de școli și spitale, cercetării științifice și creării un trai mai bun pentru toate popoarele planetei?!
Toate acestea se întâmplă pentru că omenirea încă nu a ajuns în stadiul de evoluție în care toți oameni să respecte Legea divină: „Iubește pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți!”
În opera sa „Cartea Vieții”, filozoful danez Martinus afirmă că Universul întreg este o ființă vie, un organism viu atotcuprinzător, care se bazează pe anumite legi. Una dintre aceste legi este cea a cauzei și efectului, mai simplu spus „culegi ceea ce ai semănat”, dacă semeni ură, vei recolta ură, și de aceea oamenii continuă să se urască. Conform teoriei lui Martinus, și Pământul ca planetă este un „macro-organism viu”, în care noi cu toții „existăm, trăim și ne mișcăm”, iar dacă faptele noastre iraționele și lipsite de iubire creează cauze care deranjează acest macro-organism, el va reacționa în felul său: secetă, incendii, inundații catastrofale, tornade, cutremure devastatoare, erupții vulcanice și multe altele, pentru că această planetă ni s-a dat în dar de către Divinitate, ca s-o îngrijim și s-o facem mai frumoasă, nu s-o distrugem, și să trăim în pace cu toții. Până când nu vom înțelege acest lucru, suferința oamenilor nu va înceta, pentru că, prin faptele noastre, noi înșine ne făurim soarta.
Mihai Trifoi
