Conform Calendarului ortodox Postul Crăciunului începe la jumătatea lui Brumar, mai exact pe data de 15 noiembrie și se va încheia în 24 decembrie, lăsând „Sec” în seara Sfântului Filip, pe 14 noiembrie. Dacă această zi pică miercuri sau vineri Postul începe din seara zilei de 14. În perioada Postului care ține 40 de zile nu se organizează nunți și nici botezuri.
Așadar, începând de duminică creştinii ortodocşi intră în aşa-numitul Post al Bucuriei. Această perioadă specială prezintă două componente: una spirituală şi alta materială. Prima vizează pregătirea sufletească prin rugăciuni, căinţă, prin abţinerea de la gânduri şi fapte rele, de la relaţii intime, pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos.
A doua latură se referă la anumite restricţii alimentare, care au căpătat pentru unii semeni o importanță exagerată în binomul respectiv. Din păcate, în anii din urmă am sesizat tot mai des în preocupările doamnelor și domnișoarelor din mediul urban, care nu prea își mai fac timp să meargă la biserică, un obicei păgubos privind punctul de vedere al dogmelor religioase. Astfel, unele persoane consideră că important ar fi în perioada Postului doar reţinerea de la consumul anumitor alimente „de dulce” şi a băuturilor alcoolice, și nu aspectele profunde, cu caracter religios.
Enoriaşilor care vor să respecte rânduiala străbună nu li se îngăduie să mănânce în intervalul de până la Crăciun produse de origine animală, cum ar fi carnea, laptele, untul, brânză, ouăle. Este greşit însă să se facă raportarea doar la setul de reguli restrictive alimentare pe care închinătorii au datoria să le urmeze timp de 40 de zile!
Extrem de explicit îndemna credincioşii, pe vremea sa, Sf. Vasile cel Mare, atunci când spunea: „Feriţi-vă de a măsura Postul ca o simplă înfrânare în ale mâncării. Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă diavolului, care deşi nu mănâncă nimic, nu încetează să păcătuiască”!
Numai fapte bune
Acum este vremea pentru săvârşirea unor fapte bune, cu inima deschisă şi cu smerenie. Nu ţinem Post spre a ne lăuda în faţa cuiva, ci întru dobândirea virtuţilor ce ne lipsesc, pentru progresul nostru spiritual. Problema este ceva mai complexă. Medicii internişti dar şi specialiştii nutriţionişti au anumite rezerve în ceea ce priveşte respectarea cu stricteţe a Postului de către toate categoriile populaţiei. Astfel, sunt multe aspecte pozitive legate de respectarea Postului, perioada când se găteşte fără carne, ouă şi lactate fiind indicată pentru curăţarea organismului de toxine.
Numai că nu orice organism poate suporta în condiţii bune un asemenea interval lung fără aportul proteinelor de origine animală, care conţin aminoacizi esenţiali. De exemplu, bătrânii, bolnavii grav, femeile însărcinate, copiii de până în 16 ani, dar şi alte persoane care suferă de diferite afecţiuni, nu este indicat să ţină Post. Pentru ei este recomandabil să se prepare mese sănătoase, cu legume, să nu lipsească salatele, fructele.
Există din fericire Dezlegări la
peşte, ulei şi vin. Postul Crăciunului pare ceva mai uşor din acest punct de vedere. Astfel, este voie să se consume peşte şi preparate din peşte în toate zilele de sâmbătă şi duminică cuprinse între 21 noiembrie şi 20 decembrie, inclusiv. Asemenea permisiuni alimentare sunt şi în data de 21 noiembrie, când se sărbătoreşte Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pe 30 noiembrie, de Sf. Apostol Andrei, în 4 decembrie (Sf. Varvara) şi în 5 decembrie (Sf. Sava). Alte date importante ce trebuie reţinute, în care sunt „Dezlegări”, sunt 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul) şi 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul).
Pe vremuri, în lumea satului se organizau așa-numitele Șezători. Pentru că se intra în Post, aceste întruniri ale femeilor şi tinerelor constituiau un prilej de a trece mai uşor peste perioada de restricţii. Întâlnirile aveau loc numai în după-amiezele şi serile lucrătoare, fie la o gospodină, fie simultan la mai multe, după cum era obiceiul locului.
Obiceiuri străvechi
Aceste şezători aveau şi menirea de întrajutorare a vreunei femei rămasă singură, văduvă sau necăjită. Vecinele dădeau o mână de ajutor la torsul lânii, altele veneau să-i ţină de urât, lucrând şi ele ceva de mână. Poposeau adesea şi fete tinere, însoţite de flăcăii care le făceau curte. Apoi, în seara următoare, claca se muta în altă gospodărie, şi tot aşa. Era un bun prilej de a afla noutăţile comunităţii, din ţară şi lumea largă, de a mai schimba o vorbă. În dimineaţa şezătorii, gazda se pregătea: deretica puţin prin casă, aducea scaune, laviţe, taburete pentru toată lumea, pregătea ceva de-ale gurii (dar gustări de Post), fără băutură dacă nu era slobozenie, primindu-şi oaspeţii în bună rânduială.
Pe lângă torsul cânepii şi a lânii, la clacă se efectuau, după trebuinţă, şi alte operaţii meşteşugăreşti din gospodăria ţărănească, precum scărmănatul lânii, alegerea fulgilor şi aşa mai departe. Se evocau felurite superstiţii, ce e îngăduit să faci şi ce nu. Bătrânele ştiau că dacă în Postul Crăciunului vremea e blândă, atunci în primăvară o să fie multe ploi, iar recolta va fi bună. Atmosfera era veselă, destinsă, spunându-se glume, cimilituri, snoave, ghicitori, fiind un Post al bucuriei. Cei care posedau un pic de ghiers, cântau vechi melodii, doine, balade, romanţe, fiind un mod de a se cunoaşte şi perpetua creaţia populară orală.
Aşa s-au păstrat în timp multe nestemate folclorice, identitatea autorilor pierzându-se pe parcurs. Tinerii aveau numai de câştigat, mai cu seamă fetele care aveau posibilitatea să înveţe de la cei în etate lucruri practice, utile mai apoi în viaţă, dar să deprindă şi cunoştinţe de cultură generală, probleme de religie. Acolo luau direct cunoştinţă cu tradiţiile neamului, cu obiceiurile populare. Li se explica de ce Postul Crăciunului este numit şi un Post de Fericire, al Bucuriei. Deoarece, străbătându-l după tipic, cu smerenie, credincioşii se apropie cu fiecare zi de Marea Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului. Sunt 40 de zile de ascetism, însă nu unul sumbru, chit că uneori vremea este urâtă şi nopţile se tot lungesc.
Dar pe lângă abţinerea de la consumul anumitor mâncăruri tradiţionale, ca şi alte renunţări (mortificări), Biserica Ortodoxă propune și Programe liturgice în care un loc special îl ocupă colindele tradiţionale, misterele de bucurie ale Rozariului şi alte devoţiuni specifice acestei perioade. Este important să manifestăm o atitudine corectă faţă de semeni, să nu ne certăm, să nu bârfim, să dăm dovadă de toleranţă şi înţelegere creştină.
De altfel, din vechime în toate religiile ascetismul reprezintă un mijloc de purificare a sufletului şi organismului. Dar va veni Magia Crăciunului, când bucuria ne va învălui pe toţi. Ce păcat că multe dintre aceste datini s-au estompat, iar în unele locuri au dispărut pentru totdeauna. Iar acum, în vreme de Pandemie, ne este mai greu tuturor…
Horia C. Deliu
