Pe 9 martie sunt evocaţi cei 40 de Sfinţi Mucenici din vechime. Sărbătorii de astăzi i se mai spune şi „Ziua celor fără nume”, adică a bărbaţilor care dintr-un motiv sau altul nu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţi.
Vom trece acum în revistă numele venerate: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teo l, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.
Sacrificiul lor a avut loc întru credinţa pentru Iisus În conformitate cu datina străbună în fiecare an la sfîrșitul primei decade a lunii lui Mărţişor creştinii îi sărbătoresc pe cei 40 de Sfinţi Mucenici din Sevasta. Este vorba de 40 de oşteni care au preferat să moară, decât să renunţe la credinţa întru Iisus.
Tragedia s-a petrecut în timpul Împăratului păgân Licinius, când un număr de 40 dintre soldaţii au fost martirizati, plătind cu viaţa decizia de a nu renunţa la noile lor convingeri creştine, inacceptabile pentru acele vremuri. Aflând despre credinţa lor în Mântuitor, guvernatorul Armeniei i-a silit să renunţe şi să se închine mai departe idolilor, aşa cum procedau aproape toţi supuşii.
Pentru că au refuzat, cei 40 au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Dar graţie unor semne divine, aceşti adepţi ai Creştinismului au fost întăriţi în dreapta lor credinţă, şi au sfârşit demni.
Praznicul închinat Sf.Mucenici se suprapune, ca multe alte evocări din calendarul ortodox, cu o veche sărbătoare precreştină, cu prilejul căreia se practicau anumite sacrificii închinate zeităţilor începutului de primăvară, pentru a aduce fertilitate şi belsug.
„Zilele Moşilor”
Tot azi încep „Zilele Moşilor”. Pe 9 martie se încheie ciclul „Zilelor Babei Dochia”, perioadă ce a alternat cu zile frumoase şi urâte, în funcţie de cojoacele aruncate unul după altul de bătrâna Dochia, în drumul său cu turma spre vârful muntelui. Dacă v-aţi ales o „babă ” în acest interval, conform superstiţiei, aşa vă va fi tot anul, cu unele perioade însorite ori mohorâte.
Începând de duminică intrăm în aşa-numitele „Zile ale Moşilor”, care sunt, de regulă, ceva mai calde. Revenind la obiceiuri populare să precizăm că pe vremuri se practicau, în multe localităţi din România diferite ritualuri de alungare a iernii.
De pildă, în satele Floroaia şi Sărămaş din Ţara Buzaielor am întâlnit datina lovirii pământului cu maiul ca să apară …căldura, să plece zilele friguroase, rostindu-se în acest scop anumite descântece. Unii săteni obişnuiau ca semn al hărnicei să-şi etaleze în bătătură plugul, care mai întâi trebuia veri cat şi trecut prin foc de către fierarul localităţii. Era momentul ce indica sosirea timpului pentru muncile câmpului şi celelalte activităţi specifice din gospodărie.
În această zi s-au perpetuat şi anumite practici alimentare. Una se referă la faptul că bărbaţii trebuie să se „cinstească” cu… 40 de păhărele de vin roşu, în semn de omagiu a jertfei celor 40 de Sfinţi. Tot în această zi gospodinele pregătesc nişte colăcei în formă de opturi, numiţi după zonele geografice mucenici, sfinţişori, brânduşei ori măcinici. Cele mai apetisante împletituri se fac în zona Moldovei. În alte zone, mai ales în fostul Regat delicatesele sunt de dimensiuni mici, tot în formă de opt, dar fierte în zeamă dulce, în care se pune miere, nucă măcinată, scorţişoară şi diferite esenţe. Pomenirea morţilor Cert este că aceste bunătăţi au mare căutare, la cei mici şi mari, indiferent sub ce formă s-ar prepara, existând obiceiul să fie oferiţi în dar spre pomenirea morţilor.
Horia C. Deliu
