A doua Sărbătoare pe care o evocăm aici are loc în prima duminică ce succede Sfintelor Paşti şi este dedicată Apostolului Toma. În calendarul popular după praznicul acesta, luni este Paştele Blajinilor sau Lunea Morţilor, fiind pomenite cu acest prilej sufletele celor adormiți întru Domnul.
Toma din Galileea a fost unul din cei 12 Apostoli aleşi de Iisus, care iniţial s-a îndoit de Învierea Domnului, dar s-a încredinţat abia după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.
Chiar dacă este cunoscut sub numele de Toma Necredinciosul, a rămas peste timp impresionantă mărturisirea de credinţă a Apostolului. Atunci când L-a văzut pe Hristos cel inviat, i-a recunoscut imediat Dumnezeirea.
Credincioşii participă în cursul dimineţii de duminică la slujbă, după care depun ofrande specifice acestei perioade pe mormintele celor dragi (ouă roşii, cozonac, colaci, lumânări aprinse) în sunetul clopotelor, oferindu-le după aceea de pomană sărmanilor.
Sărbătoarea de a doua zi se numeşte Paştele Blajinilor. În credinţa populară blajinii ar fi nişte fiinţe mitice, care sălăşluiesc la hotarul iluzoriu dintre lumea de aici şi de dincolo, pe malurile…Apei Sâmbetei. De unde şi expresia populară, „S-a dus pe Apa Sâmbetei”, când vine vorba de ceva pierdut pentru totdeauna.
Ca înfătisare, blajinii sunt fiinţe ciudate, de statură mică, ce umblă goi, având tot corpul acoperit de păr. Sunt buni la suflet, blânzi, incapabili de a face rău. Fiind creaturi simple, se spune că nu prea ştiu să calculeze sărbătorile, deci nici Paştele, pe care le cinstesc cu întârziere, doar când văd că sosesc pe Apa Sâmbetei cojile de ouă roşii aruncate special de gospodine într-o procesiune aparte.
În dimineaţa zilei amintite tradiţia zice că trebuia să te stropeşti pe faţă în mod simbolic cu rouă, ca să rămâi sănătos tot anul. La casele cu fete de măritat se puneau puieţi de mesteceni în faţa porţii, care protejau recoltele câmpului şi animalele domestice, orătăniile din gospodării. Unii săteni tăiau din pădure un mesteacăn tânăr şi-l puneau în faţa casei, unde rămânea până la seceriş, când se arunca în focul cu care se cocea pâinea din grâul cel nou.
Parada Junilor din Şcheii Brașovului
Pentru că Braşovul este atât de aproape de judeţul Covasna, vă recomandăm, stimaţi cititori, ca măcar o dată să vizionaţi pe viu cel mai grandios spectacol care are loc în vechea cetate de Duminica Tomii. Cu acest prilej, aleile din centrul istoric vor găzdui Parada Junilor din Şchei, o procesiune arhaică, urmărită de la an la an de tot mai mulţi turişti români şi străini. Mii de oameni se adună pe trotuare şi întâmpină alaiul cu aplauze şi ovaţii, răspunzând în cor „Adevărat a Înviat!” la urările călăreţilor ce li se adresează cu formula tradiţională „Hristos a Înviat!”. Toată lumea face poze, filmează, admirând ineditul spectacol ecvestru. Este un cortegiu viu colorat, ce combină armonios elemente de folclor, religie, mistic şi ceremonial.
Cetele celor şapte formaţiuni ale junilor coboară călare în burg într-o formulă standard: primii sunt Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Vechischeeni, Roşiori şi Albiori. După ce au ocolit pe strada Mureşenilor, au trecut prin faţa Hotelului ARO, se întorc pe Republicii şi se îndreaptă spre Piaţa Prundului, din faţa Bisericii Sf. Nicolae. Acolo junii înconjoară Statuia Eroului Necunoscut, iar preotul paroh sfinţeşte steagurile cetelor printr-o scurtă slujbă.
În final junii invită admiratorii să-i însoţească la Pietrele lui Solomon, unde are loc până seara târziu o petrecere câmpenească după vechiul tipic.
Horia C. Deliu
