Ne aflăm în Săptămâna Luminată care a început după Sfintele Paști, iar vineri credincioşii prăznuiesc alt eveniment deosebit: Izvorul Tămăduirii, prilej de a o evoca cu pietate pe Maica Domnului, aceea care are darul de a vindeca suferinţele oamenilor.
Ziua este aşezată nu întâmplător în calendarul ortodox astăzi, fiindcă tot într-o Vineri – dar în cea Mare – Maica Domnului a stat lângă Crucea lui Hristos, din care apoi a izvorât viaţă şi mântuire. Evanghelia care se citeşte în această zi aminteşte de izgonirea negustorilor din Templu, subliind faptul că Biserica este locul unde găsim vindecare pentru sufletele şi trupurile noastre.
Numele de Izvor al Tămăduirii provine de la o serie de minuni săvârşite de apa unui pârâu situat în apropierea Constantinopolului. Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare a întâlnit în afara cetăţii un bătrân orb care i-a cerut puţină apă de băut, rugându-l ca apoi să-l conducă spre oraş.
Leon n-a găsit nici un izvor prin apropiere şi era gata să renunţe, când a auzit ca prin farmec vocea Maicii Domnului, care-l îndemna să pătrundă mai adânc în pădure, unde va găsi apa căutată. Leon procedează întocmai, îi dă orbului să bea. După aceea îi spălă faţa, ochii, redându-i în mod miraculos vederea !!!
Imediat ce a ajuns împărat, Leon a pus să se construiască în acel loc o biserică, iar mai târziu a fost înălţată una şi mai mare, după ce şi Împăratul Justinian care suferea de o boala grea s-a vindecat miraculos, bând din apa acelui izvor. Din păcate, în anul 1453 turci au distrus mândreţea de lăcaş de închinăciune. De-a lungul timpului însă, legenda a dăinuit, deoarece apa acestui izvor a vindecat multe boli şi suferinţe, rămând ca un simbol viu în credinţa populară.
De Sărbătoarea Izvorului Tamaduirii se sfintesc din nou apele. Creştinii merg în număr mare şi în această zi la biserică spre a lua parte la Slujba de Sfinţire a Apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică, datina păstrându-se până în zile noastre .
Odinioară, în această zi specială de vineri tinerii făceau un Legământ aparte. Era un ritual pitoresc ce avea loc în jurul unui copac înflorit, după anumite reguli. Băieţi şi fete efectuau mai multe momente speciale: cântau, dansau, se îmbrăţişau, făceau schimb de colaci, de lumânări, după ce fuseseră în prealabil la Slujba Agheasmei Mici.
De fapt, în unele sate preotul merge şi acum însoţit de unii sătenii îmbrăcaţi în straie populare la o apă curgătoare. Acolo gospodari aruncă în pârâu cojile de ouă roşii de la Paşti, după care se oficiază un mică Slujbă de evocare a celor morţi.
Horia C.Deliu
