După Sfintele Paşti ne aflăm în „Săptămâna Luminată”, ce conţine două momente însemnate: vineri, cinstim Izvorul Tămăduirii, iar peste numai două zile – Duminica Tomii.
Din nefericire, anul acesta toate frumoasele noastre tradiții au suferit o modificare dramatică, pandemia de Coronavirus obligându-ne să stăm în casă. Dar în suflete și în inimă ne putem reculege în tihnă, sperând ca anul viitor lucrurile să reintre pe făgașul normal.
Vindecare miraculoasă
După cum se cunoaşte, Izvorul Tămădurii constituie un praznic special. El ne duce cu gândul la Maica Domnului, care are harul de a vindeca suferinţele oamenilor, dovedindu-se Izvor al Dumnezeirii, prin Naşterea Mântuitorului.
Numele concret al Sărbătorii îşi are obârşia într-o întâmplare miraculoasă sărvârşită cu multă vreme în urmă, în urma căruia un orb şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe faţă cu apa unui fântâni situate într-o pădure de lângă Constantinopol. Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure. La un moment dat întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă de băut şi apoi să-l conducă în cetate. Leon se uită în apropiere după vreun izvor, dar iniţial nu-l găseşte.
Atunci în mod magic a auzit vocea Maicii Domnului, care îi şopteşte să nu renunţe şi să mai caute. La scurtă vreme viitorul demnitar a întâlnit, într-adevăr, un izvor din apa căruia îi va da orbului să bea, spălându-i şi faţa. Imediat s-a produs un miracol şi sărmanul a început să vadă…
Aflându-se nemaipomenita veste, în acel loc au început să vină bolnavi, oameni cu vechi suferinţe ce apoi s-au însănătoşit în chip înexplicabil, pentru ei înălţându-se o biserică falnică ce a primit hramul de Izvor al Tămăduirii.
Evocarea Maicii Domnului
Conform rânduielilor bisericeşti în prima vineri de după Paşti închinătorii cinstesc Izvorul Tămăduirii, evocând-o în acest context cu devoţiune şi pietate pe Maica Domnului, aceea care are harul de a alina suferinţele oamenilor.
Ziua este aşezată nu întâmplător în calendarul ortodox așa, fiindcă tot într-o Vineri – dar în cea Mare – Maica Domnului a stat lângă Crucea lui Hristos, din care a izvorât viaţă şi mântuire. Fecioara Maria este pomenită mereu, fiindcă rugăciunile adresate ei au făcut mereu minuni.
Evanghelia care se citeşte aminteşte de alungarea negustorilor din Templu, subliind faptul că doar Biserica este locul unde găsim vindecare pentru sufletele şi trupurile noastre.
Se deschid Porțile Raiului
În popor există credința că odată cu Învierea Mântuitorului se deschid Porțile Raiului pentru sufletele păcătoșilor reținute în prinsoarea iadului și că intrarea simbolică rămâne deschisă până în Duminica Tomii.
În Săptămâna Luminată sunt evocaţi din nou morţii, persoanele dragi care ne-au părăsit. Acest interval este denumit şi Săptămâna Blajinilor sau Paştile Morţilor. În popor se spune că aceia care trec în nefiinţă în ziua de Paşte şi în prima săptămână ce urmează merg direct în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis, pentru că Uşile le sunt deschise. De asemenea, mai există credinţa că o dată cu sărbătoarea Învierii spiritele morţilor părăsesc la modul figurat cimitirele pentru a „petrece” împreună cu rudele vii. Aşa au apărut obiceiuri legate de aprinderea focurilor ritual pe dealuri sau în preajma bisericilor, unde se află şi cimitirele.
„Joia Verde” şi „Vinerea Scumpă”
Ziua de joi din Săptămâna Luminată poartă numele de „Joia Verde” și este momentul în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Numai că acela care va munci în această zi la câmp își atrage asupra lui și a casei nenorocul, aducând dăunătorii în livadă. În această zi în unele aşezări au loc ritualuri dedicate morților, cum ar fi cărarea de galeți cu apă, aprinderea de lumânări în memoria celui plecat dintre cei vii.
Ziua următoare din Săptămâna Luminată poartă numele de „Vinerea Scumpă” Biserica sfințește din nou fântânile, după slujba de seară. Este sărbătoarea ce se dedică Izvorului Tămăduirii.
Aghiasma Mică
În condiții normale, în cursul dimineţii de vineri în toate bisericile şi mănăstirile se săvârşeşte Liturghia. Apoi urma slujba de Sfinţire a apei – aşa numita Aghiasmă Mică. Ea are puterea de a alunga duhurile rele din inima şi casele creştinilor, ajutând oamenii să-şi îndepărteze gândurile negre, curăţindu-le mintea şi sufletul.
Aşadar, nu numai de Bobotează, dar şi acum, de Izvorul Tămăduirii se sfintesc din nou apele. De fapt, sfinţirea se poate efectua de către preot oricând este nevoie, mai cu seamă în zile de Post.
Omagiu adus primăverii
Cu ani în urmă avea loc în această zi un frumos obicei popular în anumite sate şi cătune româneşti din zonă: mulţi flăcăi şi fete se întâlneau într-o poiană, lângă un liliac sau alt pom înflorit, după ce veneau de la Slujba de Izvorul Tămăduirii. Aduceau cu ei colaci şi cozonaci stropiţi cu agiasmă, servindu-se unii pe alţii, apoi cântau şi dansau, glumeau, simţindu-se bine împreună, aducând un omagiu primăverii.
În unele sate, cum ar fi de pildă la Băcel, preotul însoţit de săteni îmbrăcaţi în straie populare se ducea în fruntea alaiului la o apă curgătoare. Acolo gospodinele aruncă în pârâu cojile de ouă roşii de la Paşti, iar slujitorul Domnului oficia un mic ritual de evocare a celor morţi.
000
…Sunt datini frumoase care un trebuie să dispară, chiar dacă în primăvara aceasta râduiala străbună s-a stricat.
În tot acest timp oamenii se salută cu urarea „Hristos a Înviat” urmată de răspunsul „Adevărat a Înviat” !
Horia C. Deliu
