Din data de 15 noiembrie începe Postul Crăciunului care ţine până pe 24 decembrie, fiind cel mai lung din an. Transmis din generaţie în generaţie, acest obicei a devenit parte integrantă a vieţii creştinului practicant.
Începând de astăzi, deși credincioşii vor parcurge o perioadă mare de penitență, o vor considera totuși un Post al Bucuriei, deoarece se referă la Nașterea Domnului. Din punct de vedere al rigorii alimentaţiei reprezintă un interval mai uşor de parcurs faţă de Postul Paştelui, având mult mai multe zile în care poate fi consumat peşte.
Abia după 40 de zile de reţineri alimentare, curăţenie sufletescă şi rugăciune, creştinii se vor putea bucura din plin de Naşterea Domnului.
Va fi o perioadă de penitenţă şi reculegere spirituală ce aminteşte credincioşilor de străvechiul Post al patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament, ca şi de Postul lui Moise de pe Muntele Sinai.
Primele menţiuni despre ţinerea acestui interval de penitență autoimpusă ne parvin din secolul IV de la Fericitul Augustin. Motivat de exemplul pilduitor al lui Iisus Hristos, precum şi de evenimentele legendare din viaţa Bisericii Creştine, Postul Crăciunulu se încheie pe 24 decembrie.
În conformitate cu tradiţia creştină noţiunea de Post se referă la abţinerea voluntară, parţială sau totală de a consuma unele alimente de origine animală pentru o perioadă determinată de timp. Postul trebuie perceput nu ca pe o simplă interdicţie de ordin alimentar, ci ca o prescripţie de natură confesională.
Postul Nașterii Mântuitorului sau Postul Crăciunului, asa cum este cunoscut de către credincioși, trebuie ținut cu strictețe, prin intermediul său Dumnezeu oferind putința curățarii trupești și sufletești.
Hotararea ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul din Constantinopol ce a avut loc în anul 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Amintim că înainte de acest congres religios, creștinii posteau în mod diferit, unii numai sapte zile, iar altii șase săptămâni.
Numirea generală de Post nu se restrânge numai la anumite bucate, ci arată o întreagă lucrare înnoitoare a omului, referindu-se la suflet şi trup. Postul nu este nicidecum un regim alimentar prescris de medici pentru sănătatea trupească. El nu este nici o dietă ţinută pentru slăbire. Părintele Arsenie Boca spunea: ,,Rostul Postului este înfrânarea patimilor şi subţierea minţii pentru a spori în noi Duhul Sfânt care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari pe care le are Dumnezeu cu omul. El este un toiag de drum prin această viaţă cu trup pieritor, spre veacul viitor, spre Împărăţia lui Dumnezeu”(…)
După cum am aflat de la bătrâni, umblând ani de zile prin localitățile românești ale județului Covasna, momentul precedent al începutului Postului era Lăsatul Secului de Crăciun, moment de petrecere în sânul familiei, de savurare a unor specialități culinare și consum de băuturi bune. Exista și datina unei serbări nocturne cu aprinderea de focuri ritualice, dar și practicarea unor anumite ritualuri de purificare. Sătenii mai superstiţioşi alungau duhurile malefice prin producerea unor zgomote puternice, iar femeile ungeau cu usturoi uşile şi ferestrele. Se încerca, de asemenea, „îmbunarea” vrăbiilor, dându-li-se să ciugulească resturi rămase de la masa copioasă din ziua respectivă, ca să nu ciugulească din recolta viitoare.
Referindu-ne la tradiții să mai spunem că în alte aşezări rurale unde trăiesc creştini ortodocşi s-a perpetuat obiceiul întoarcerii vaselor din casă cu faţa în jos.Se procedează astfel pentru ca spiritele rele, chipirile, să nu se „ascundă” în ele! În trecut se executau anumite practici magice și pentru aflarea ursitei ori preziceri despre starea vremii ori soarta recoltelor.
În unele sate se practica și vechiul obicei al aprinderii flăcărilor purificatoare. Conform tradiţiei din moşi-strămoşi, pe înserat se făceau focuri pe dealuri, sătenii considerând că în acest mod curăță spiritual comunitatea respectivă, alungându-se răul. Mai mult, se crede ca prin săvârşirea acestui ritual se asigură şi perpetuarea vieţii.
Superstiţia spune că dacă fetele bătrâne reuşesc să ţină Post negru de Lăsatul Secului, se vor mărita în anul următor.
Pe perioada Postului Crăciunului există dezlegare la peşte în zilele de sâmbata şi duminica. În Tipicul Sfântului Sava se menţionează ca în zilele de luni, miercuri şi vineri credincioşii trebuie să consume bucate preparate fără untdelemn şi să nu bea vin.
Conform obiceiurilor populare legate de la abţinerea consumării bucatelor „de dulce” şi abstinenţă faţă de alte placeri lumeşti, Biserica propune în acest interval şi o curăţenie spirituală, un program liturgic adecvat. Un loc special, mai cu seamă în zonele rurale, dar şi la oraşe, îl ocupă colindele tradiţionale şi alte devoţiuni specifice acestei perioade.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (pe 24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este una de Post aspru: se ajunează până după-amiaza, când se mănâncă doar grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea Postului lui Daniel şi a celor trei tineri din Babilon.
Abia după aceste 40 de zile de Post şi rugăciune, creştinii se pot bucura pe deplin de Naşterea Domnului în Ziua Sfântă de 25 decembrie.
Postul poate fi ţinut de către oricine, cu condiţia să fie adaptat necesităţilor şi disponibilităţilor individuale. Vă dorim Post ușor și plin de folos!
Horia C. Deliu
