Continuăm publicarea articolelor referitoare la ierarhii Bisericii Ortodoxe Române născuți în Arcul Intracarpatic, prin reluarea articolelor referitoare la trecerea la Domnul și înmormântarea Patriarhului Dr. Miron Cristea, Prim-Ministru al României, preluate din Buletinul ASTREI, al Despărțământului Treiscaune, din anul 1939.
„Rând pe rând dispar de pe ecranul vieței naţionale luptătorii dârji, care prin munca titanică depusă pe ogorul cauzei mari şi sfinte, cum este cea naţională, i-au adus maximul de strălucire.
Simt cu vaer de jale pe tot întinsul Ţărei, dangătul de clopot, căci cel ridicat de pe meleagurile Topliţei Române, şeful bisericii ortodoxe răsăritene, Patriarh al României, odihnește Departe de Ţara pe care a iubit-o şi a divinizat-o până la ultima-i clipă, luptătorul neînfricoşat, care a ţinut în mână nestinsă flacăra naţionalismului cel adevărat, a plecat pentru eternitate din mijlocul păstoriţilor săi. Ca elev de liceu, îmi trec prin fuiorul amintirei cu trei decade în urmă, şi-i revăd personalitatea integră a Episcopului de Caransebeş din slova-i tipărită în „Telegraful” din Sibiu şi în „Românul” şi „Tribuna” din Arad. Îl revăd cu figura-i blajină într-una din zilele anului 1937, în timpul unei plimbări matinale pe Dealul Patriarhiei, când, după ce am primit binecuvântarea arhierească, i-am vorbit în termeni mişcători de „Gazeta Transilvaniei” din Braşov. Ochii i s’au înseninat, iar vorba-i mieroasă mi-a şoptit; „Ei, Domnule Procuror, erai încă tânăr, când slova mea se tipărea în centenara foaie”. Nu voi căuta în aceste rânduri să fac portretul cultural, politic şi bisericesc al marelui dispărut. Pe discul istoriei, care va vorbi generaţiilor viitoare, el se găseşte de mult înregistrat. În cripta-i funerară de la Patriarhie, trupul primului Sfetnic al Coroanei din rândul suprem al ierarhilor va dormi cu linişte şi seninătate somnul veşniciei, căci visul copilăriei purtat pe colinele Topliţei române l’a văzut înfăptuit, contribuind cu puteri nesecătuite la apoteoza României întregite pentru totdeauna. Sună clopotele pe tot întinsul Ţărei, jalea unui neam întreg pentru unul dintre cei mai aleşi fii, pentru primul Patriarh al României şi Prim sfetnic al Coroanei – pentru un mare dispărut.” V.T. Simionescu.
„Înmormântarea P. Patriarh. Catedrala Patriarhală are o înfăţişare de tristă solemnitate”
„Trupele în mare ţinută”, preoţii în odăjdii, flori şi coroane. Plângătoare clopotele nu mai contenesc. La ora 10, un sobor de înalţi prelaţi, în frunte cu Mitropolitul Nicodim, Locotenentul Patriarhal şi Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului încep serviciul religios lângă sicriul Primului Patriarh ai României. Sunt prezenţi: membrii familiei, demnitarii Curţii Regale, d-nii Ernest Urdăreanu, Ministru al Casei Regale, Baron Stârcea, Mare maestru de ceremonii, d. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri, d-nii Consilieri Regali, membrii corpului diplomatic, membrii guvernului, reprezentanţii tuturor cultelor din Ţară, preoţi şi ieromonahi, Directoratul şi Consiliul Superior al „Frontului Renaşterii Naţionale” – ofiţeri, generali, comandanţii marilor unităţi, capii autorităţilor civile din Bucureşti etc.
Sosirea M. S. Regelui şi a Marelui Voevod Mihai
La orele 11 fix, M. S. Regele, însoţit de Marele Voevod Mihai, coboară din automobil, în faţa Bisericii. Fanfarele intonează Imnul Regal. Compania de onoare a Regimentului 6 Mihai Viteazul prezintă armele. Pe scările Bisericii Sf. Patriarhii, M. S. Regele este întâmpinat de d. Armand Călinescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de către Demnitarii Curţii Regale. M. S. Regele, având alăturea pe Marele Voevod Mihai, păşeşte până în faţa sicriului în care odihnesc rămăşiţele pământeşti ale Patriarhului Miron, înclinându-se în semn de suprem omagiu.
Slujba înhumării
Sicriul este purtat pe braţe de ostaşi voinici. Cortegiul trece tot timpul pe dinaintea unui front de credincioşi îngenunchiaţi, striviţi de jale. Cortegiul, încolonat cu o rânduială dinainte hotărâtă, înconjoară Biserica Sfintei Patriarhii. Mulţimea preoţilor, în odăjdii sfinte, înşiruiţi de-a lungul drumului, se închină cu evlavie. Ciobanul Petrache Lupu se închină cucernic. Sicriul, purtat pe umeri de preoţi şi de ostaşi, este readus în Biserică şi îndreptat spre cripta unde va fi înhumat. Urmează familia Prea Sfântului Patriarh Miron Cristea: Maiestatea Sa Regele, Marele Voevod Mihai de Alba-Iulia, d. Prim Ministru Armand Călinescu, Casa Regală a Maiestăţii Sale Regelui, Consilierii Regali, Membrii Guvernului, dl Teofil Sidorovici, Comandantul Străjii Ţării, Corpul diplomatic. Sicriul este coborât în cripta în care va dormi şi va fi mereu de temeiu Catedralei Naționale reînnoite, crescute şi slujite cu atâta maiestate evanghelică.”
Din Gazeta Transilvaniei
Buletinul ASTRA Treiscaune, nr. 1-3/1939. p. 16
