La 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.Marcarea acestei zile a fost instituită prin Legea 68/2011. Actul normativ prevede ca pe data de 1 aprilie să se organizeze comemorări oficiale și alte activități menite să cinstească memoria românilor care au căzut victime masacrelor, deportărilor și foametei din cauza regimului totalitar sovietic, în nordul Bucovinei și în întreaga Basarabie. Potrivit expunerii de motive, în urma aplicării Pactului Ribbentrop-Molotov, în perioada iunie 1940 – martie 1953, în Basarabia și în nordul Bucovinei au avut loc mai multe acțiuni de represiune îndreptate împotriva populației române din aceste ținuturi.
Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost primele teritorii pierdute de România în anul 1940, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. La 23 august 1939 fusese semnat, la Moscova, Pactul de neagresiune sovieto-german (Pactul Ribbentrop-Molotov), iar printr-un protocol adițional secret, Germania și URSS își împărțeau sferele de influență. În articolul 3 al acestuia se arăta că ”în privința Europei de Sud-Est partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de aceste teritorii”, potrivit volumului ”Istoria Românilor între Anii 1918-1940. Documente și Materiale” (Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Editura Universității București, 2001) și lucrării ”Istoria României în Texte” (coord. prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, Editura Corint, 2001).
La 26 iunie 1940, printr-o notă ultimativă, guvernul URSS a cerut României cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei în termen de 48 de ore. Un al doilea ultimatum sovietic (27/28 iunie) cerea evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și din nordul Bucovinei în doar patru zile, iar răspunsul guvernului român din 28 iunie a fost că, ”pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”.
În urma ocupării Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța de către autoritățile sovietice, populația românească din aceste teritorii a fost supusă unui regim de represiune și deportări. Politica opresivă impusă de sovietici a determinat un adevărat proces migraționist și transferuri masive de populație, soldate cu importante pierderi de vieți omenești.
La 1 aprilie 1941, a avut loc masacrul de la Fântâna Albă, în apropiere de granița cu România, în care și-au pierdut viața, după cum spun martorii locali, aproximativ 3.000 de români bucovineni. Oamenii aflaseră, de la agitatori ai serviciilor speciale sovietice, care au cutreierat satele pe Valea Siretului timp de câteva săptămâni, că în ziua de 1 aprilie se va deschide granița și astfel se vor putea refugia în România.
Cele aproximativ 3.000 de persoane din mai multe sate de pe Valea Siretului au format o coloană pașnică și s-au îndreptat, la 1 aprilie 1941, spre granița cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină. Când s-au apropiat de punctul de graniță Fântâna Albă, în locul numit Varnița, grănicerii sovietici au deschis focul și au tras în plin în ei. Bătrâni, copii, femei au fost secerați cu rafale de mitraliere, apoi aruncați în gropi comune, unii fiind îngropați de vii. Supraviețuitorii au fost urmăriți, torturați și deportați.
Tragicul episod este consemnat în volumul ”Istoria României în date” coordonat de Dinu C. Giurescu (Editura Enciclopedică, București, 2003), în care se arată că, la 1 aprilie 1941, câteva mii de români bucovineni, care voiau să se stabilească în România, ”fiind stimulați dacă nu chiar instigați de autoritățile sovietice”, ajungând la Fântâna Albă (punct de hotar cu România), au fost secerați pe loc de mitraliere. Ulterior, aproximativ 40.000 de români bucovineni, dintr-o populație de 200.000 de oameni, au fost deportați sau uciși, potrivit sursei citate.
O relatare a evenimentelor a fost făcută de unul dintre puținii supraviețuitori, profesorul Gheorghe Mihailiuc (1925-2005), în cartea sa ‘Dincolo de cuvintele rostite’, publicată în 2004, la Editura Vivacitas din Hliboca. Acesta descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un ‘masacru’, un ‘genocid’ și un ‘măcel’.
În anul 1941 au mai avut loc și alte operațiuni de arestare și deportare. Astfel, la 10 iunie 1941, 13.000 de români basarabeni au fost ridicați de autoritățile sovietice de la căminele lor și deportați în Siberia (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, București, 2003). În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost organizată o amplă operațiune de arestare și deportare, fiind vizate mii de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.
Începând din martie 1944, când Armata Roșie a ocupat din nou nordul Bucovinei și Basarabia, a fost instituit din nou regimul de teroare și represiune la adresa populației de aici. Foametea din anii 1946-1947, care a urmat după reocuparea Basarabiei, a fost generată de un complex de factori, precum seceta din vara anului 1946, dar a fost determinată, în principal, de golirea gospodăriilor și a hambarelor de produsele alimentare și grânele populației de către autoritățile sovietice. Procesul de colectare a cotelor de cereale de la populație s-a desfășurat anevoios, iar cei care s-au opus au fost judecați și deportați. Un nou val de deportări din Basarabia a avut loc în 1949.
***
La 1 aprilie 2011, la împlinirea a 70 de ani de la tragicul eveniment de la Fântâna Albă, a avut loc ceremonia de sfințire a unei troiței închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă, în incinta Mănăstirii Putna, iar la 2 iulie 2018, cu prilejul manifestărilor dedicate sărbătorii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, la Mănăstirea Putna a fost inaugurat Portalul Memorial Golgota Neamului – ‘Fântâna Albă’. De asemenea, în cadrul unui proiect intitulat ”Destin bucovinean”, în 2018, a apărut cartea ‘Fântâna Albă – Golgota neamului’, care include fragmente despre cele întâmplate la Fântâna Albă, publicate după 1991, anul când, pentru prima dată, au fost comemorate victimele masacrelor de la Fântâna Albă, Lunca și alte localități din nordul Bucovinei, potrivit site-ului https://www.putna.ro/.
AGERPRES
