Rari sunt oamenii care au revărsată pe chip o binecuvântată lumină, blândețe, bucurie, puritate și simplitate, pace și sfințenie, scoborâte parcă direct din ceruri, din lumile neștiute dar visate ale Grădinii Raiului. Așa sunt unii dintre călugării care se nevoiesc pentru noi și neamul românesc în chilii, mânăstiri și în locuri tainice. Așa au fost înalți prelați contemporani, precum P.F. Teoctist, înalte spirite, ca poetul Grigore Vieru, mulți alții, știuți și neștiuți. Așa este Epicopul Covasnei și Harghitei, P.S. Andrei, numit în acest scaun arhieresc după plecarea în noua misiune a I.P.S. Ioan Selejan (înaltă față bisericească și mare patriot, iubit şi respectat nu numai de ortodocşi dar şi de romano-catolici ori reformaţi, episcop care, vreme de 20 de ani, a reușit, cu înţelepciune şi vrednicie, să instaureze o pace duhovnicească în cele două judeţe ale căror credincioși păreau o turmă fără păstor până la venirea sa)., cel care afirma că ,,în fiecare sat, în fiecare localitate din Harghita și Covasna, am lăsat tricolorul românesc”.
De fiecare dată te întâmpină cu zâmbetul său larg, cu ochii plini de lumină caldă, cu binecuvântarea blajină izvorâte din întreaga sa înfățișare hieratică. Cu puțină imaginație, ai sentimentul că a scoborât direct din icoanele de sticlă ardelenești pentru a se afla printre românii din cele două județe, al căror parcurs istoric a fost adesea aflat sub semnul unor mari încercări, dar din care au ieșit, prin credința nestrămutată, mai întăriți, la suprafață.
Înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei (1994) prin dăruirea Î.P.S Ioan Selăjan (Vezi: ,,O candela în Carpați Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei și Harghitei. Cincisprezece ani de la înființare”, volum apărut sub coordonarea IPS Ioan, îngrijit de dr. Ioan Lăcătușu și Nicoleta Ploșnea, Miercurea Ciuc, Grai Românesc, 2000) a însemnat un moment istoric pentru românii din aceste meleaguri, care aveau, după anii 89, din nou, sentimentul părăsirii, al înstrăinării în propria vatră. Ceea ce nu au putut face autoritățile central și locale, puse pe ceartă continuă și compromisuri, nelucrative, a făcut Biserica Ortodoxă și anume susținerea românităţii, păstrarea tradițiilor, a credinței strămoșești și umplerea sufletelor cu încredere în destinul istoric, crearea unui model de toleranță, bună înțelegere, de armonie comunitară. În pofida atacurilor susținute cu diferite arme ale perfidiei manipulatoare venite din toate părțile, cu deosebire din rândul unor intelectuali puși mereu pe critică și deconstrucție, Biserica și-a menținut rolul de pilon fundamental al păstrării identității şi demnității naționale, și-a văzut de misiunea ei. Construirea şi refacerea de biserici, de centre de ajutor social, şcolarizarea unor tineri pentru corpul clerical, înființarea unor societăți și centre de cercetare, unui nucleu de intelectuali, de cercetători dedicați realităților din sud-estul Carpaţilor Răsăriteni, susținerea presei în limba română, publicarea unor documente inedite privind istoria acestor locuri, au consolidat imaginea bisericii ca reper spiritual și de atitudine civică, de punere în slujba comunității nu numai prin activităţi pastoral-misionare, ci și social-filantropice, culturale care au unit și încurajat credincioșii din regiune.
Născut la Cheţanii de Mureş la 22 noiembrie 1967, absolvent al Liceului din Iernut (1986), licențiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă ,,Patriarhul Iustinian” din Bucureşti (2000), cu studii postuniversitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ,Aristotel” din Salonic, PS Andrei a parcurs treaptă cu treaptă scara ierarhică canonică: botezat în viața monahală la Mânăstirea Topliţa (1990) de către IPS Andrei al Albei Iulia și hirotonit ierodiacon de IPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului (1990); transferat și numit stareț la Mânăstirea Făgețel (Mânăstire greu încercată în 1940, unde, în afară de biserică, fusese distrus totul de hoardele cuceritoare) (1995-1999) de către P.S. Ioan Selăjanul și hirotesit protosinghel (1999) apoi arhimandrit (2006); numit Exarh al mânăstirilor din Covasna și Harghita (2005-2009), ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (iul.2008, de către Sfântul Sinod, al Patriarhiei Române); hitotonit arhiereu (15 aug.2008, la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus) și ales membru al Comisiei canonice, juridice și pentru disciplină a Sfântului Sinod (2008). Apreciat de IPS Ioan – recunoscut ca părintele său duhovnicesc -, a fost alături de acesta vreme de 13 ani (perioadă în care a cunoscut parohiile arondate și a prins din tainele administraţiei bisericeşti), iar, timp de mai bine de șapte ani este colaborator al Înaltpreasfinţitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, pe lângă care a învățat foarte multe și folositoare pentru misiunea sa. De amintit că în perioada 1995-2008 a condus lucrările de refacere a Mânăstirii Făgețel, a îndemnat tinerii spre școlile teologice, și-a format o mulțime de credincioși.
Pregătit astfel, Părintele Andrei a putut prelua și duce mai departe, cu părintească dragoste, opera pastorală misionară în spaţiul Covasnei şi Harghitei a IPS Ioan,(care vreme de 20 de ani a slujit această eparhie), în calitatea de episcop al ,,Eparhiei munților”, implicându-se în renovarea/construcția/reconstrucţia unor mânăstiri, noi biserici, case parohiale etc.
Prezent la intronizarea Sa în Catedrala Episcopală ,,Sfântul Nicolae” din Miercurea Ciuc (15 febr. 2015), Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza, în cuvântul de binecuvântare, a apreciat calitățile noului episcop: ,,Am considerat că ucenicul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan, care a lucrat timp de şapte ani la noi ca Episcop-vicar, împlinindu-şi întru toate îndatoririle sale, este destul de matur, de responsabil şi învrednicit de Dumnezeu să conducă această eparhie deosebită, misionară”. Și tot IPS Streza a subliniat, în fața celor peste 2.000 de credincioși martori la eveniment, misiunea deosebită a acestei episcopii: ,,Eparhia Covasnei şi Harghitei este o eparhie misionară, o simţim noi cu toţii când vorbim de români, că la ei acasă sunt aici minoritari, dar sunt înţelepţi, sunt sârguincioşi, sunt atât de iubitori de Dumnezeu încât nu au altceva de ales, n-au alternative. Este foarte uşor pentru cei care se află undeva unde fac ce vor ei, ce îşi doresc; aici trebuie făcut numai ceea ce trebuie, să îndeplineşti numai ce este necesar şi cu înţelepciunea deosebită de a-ţi păstra identitatea fără să deranjezi pe altul, dar de a-ţi apăra identitatea şi drepturile pe care noi le avem, egale cu ale altora”.
Vorbele rostite de PS Andrei în acest fericit context reflectă conștiința grelei misiuni asumate ce o va purta cu înțelepciune și iubire părintească pe umerii săi: ,,Având în vedere că românii sunt în minoritate numerică în această parte de țară, crucea este destul de grea. Dar Hristos Domnul, care binecuvântează lucrarea în Sfânta Biserică și Dumnezeiescul Har, care pe cele neputincioase le întărește și pe cele cu lipsă le desăvârșește, ne va întări pe toți ca să ducem la bun sfârșit lucrările de păstrare a credinței noastre străbune și legea noastră românească”. A adresat, în această nouă calitate, și un cuvânt către ,,slujitorii Sfintelor Altare, străjerii credinței și apărătorii idealurilor duhovnicești”: ,,Cinstesc şi respect preoţii care sunt inspiraţi de idealurile misionare şi mă înclin în faţa lucrării nezgomotoase şi de multe ori neştiute şi necunoscute“.
Aceasta este linia pe care a urmat- o PS Andrei care, cu duh și credinţă, mereu aproape de credincioși, urmând îndemnul Mitropolitului Ardealului, Sfântul Andrei Șaguna („Fiți pe pace, aveți-vă bine și nu vă sfădiți!”), a reușit, la numai doi ani de la întronizare, să se facă iubit și respectat de toți credincioșii din regiune, ortodoxi dar și catolici, fiind perceput ca un om al păcii, al trăirii în spiritul moralei creștine și conviețuirii în armonie cu Dumnezeu, un model de slujire a binelui comunității, de afirmare a dificilei lucrări pastoral-misionare şi sociale a Bisericii (cler și mireni), de susținere a promovării valorilor autentice naționale, de stimulare a vieții culturale și spirituale, a acţiunilor creştine în spaţiul public. Este și ceea ce afirmă, cu evlavie, în interviurile acordate: ,,în cei şapte ani de slujitor în scaunul de episcop vicar al Episcopiei Sibiului, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu a sădit în inima mea cele mai frumoase mişcări dumnezeieşti pe care omul le poate săvârşi pe pământ, printre care aceea de a nu face deosebiri între oameni, de a nu ţine cont că drept credinciosul e ortodox, romano-catolic sau reformat, pentru că toţi sunt fii ai aceluiaşi Dumnezeu Prea Înalt. Slavă lui Dumnezeu că romano-catolicii, în special, mă respectă ca pe episcopul lor, şi au o evlavie deosebită la slujbele noastre, ale ortodocşilor. Ei respectă preotul, oricare ar fi el, ca pe un slujitor al lui Hristos. Îţi este mai mare dragul să stai de vorbă cu ei şi să-i asculţi cum îţi spun: „Domnule Părinte Episcop”… Şi domn, şi părinte…”.
Modest și exigent cu arta scrisului, bun cunoscător al Teologiei ortodoxe și al istoriei Bisericii strămoșești, P.S. Andrei este autor a numeroase studi și articole publicate în lucrări de specialitate, și a mai multor comunicări susținute la reuniuni științifice și culturale de prestigiu, din țară și străinătate. Sperăm că, în această toamnă, când va împlini frumoasa vârstă de 50 de ani, sărbătoarea va fi marcată și prin editarea unui prim volum din opera sa.
Predicile, cuvintele rostite (Ion Longin Popescu. P.S. Andrei Moldovan – ,,Preoţii Episcopiei Covasnei şi Harghitei sunt dintre cei mai vrednici slujitori ai bisericii pe care i-am întâlnit în viaţa mea de arhiereu …”, ,,Formula As”, nr.1176, 2015) sunt tot atâtea portrete de suflet, ca cele dedicate marilor săi mentori – Mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza, P.S. Ioan (,,rareori a existat un ierarh de numele căruia să se lege atâta înţelepciune şi vrednicie, cum este actualul mitropolit al Banatului şi fost arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan. În 20 de ani, cât a păstorit la curbura Carpaţilor, a construit şi restaurat 167 de sfinte lăcaşuri, refăcând un patrimoniu de secole al ortodoxiei româneşti”). Altele abordează importante problematici ce se referă la diferite aspecte, precum cele ce vizează: misiunea preoțească și pacea duhovnicească instaurată de predecesorul său (,,Această pace duhovnicească, lăsată ca un tezaur de spiritualitate creştină, o continuăm astăzi, împreună cu părinţii permanenţi ai Consiliului Eparhial şi cu toţi preoţii episcopiei Covasnei şi Harghitei, care, să nu mă laud, sunt unii dintre cei mai vrednici preoţi pe care i-am întâlnit în viaţa mea de arhiereu şi în viaţa monahală. Ne bazăm pe ei când, cu ajutorul lui”); buna înțelegere între culte (,,Dumnezeu, ne străduim să împletim munca şi rugăciunea în sfintele mânăstiri, rugăciunea cu colaborarea cu celelalte culte şi confesiuni cu care trăim în această eparhie, iar din punct de vedere al păcii, nădăjduim să împletim dragostea faţă de aproapele, cu pacea lui Hristos.”); răspunderea față de obște (,,Oarecum, suntem într-o familie mărită, pentru că familia mânăstirii şi-a întins aripile peste toată eparhia misionară. ”); importanța înființării și misiunea episcopiei Covasnei și Harghitei (,,…înfiinţarea episcopiei noastre a fost poate cea mai importantă decizie de interes naţional a Sfântului Sinod al BOR. Iar una dintre cele dintâi victorii ale activităţii fără asemănare desfăşurate de IPS Ioan a fost recunoaşterea sa drept părinte duhovnicesc al tuturor credincioşilor care cred în numele Mântuitorului Hristos, indiferent de etnie.”); importanța activității misionare (,,ne străduim să împletim munca şi rugăciunea în sfintele mânăstiri, rugăciunea cu colaborarea cu celelalte culte şi confesiuni cu care trăim în această eparhie, iar din punct de vedere al păcii, nădăjduim să împletim dragostea faţă de aproapele, cu pacea lui Hristos.”); păstrarea portului și a radiției, ținerea aprinsă a flacărei credinţei şi a neamului românesc (,,noi, creştinii de astăzi, în jurul bisericii şi în jurul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la poala Crucii lui Hristos nu putem sta decât îmbrăcaţi în haina neamului românesc, în straiele noastre naţionale, având tricolorul la brâu, semn al supunerii şi al identităţii noastre în faţa Mântuitorului care, cu siguranță, când ne vom prezenta în fața Dreptului Judecător, ne va întreba în limba română: «Ce ai făcut, iubite frate, pe pământ»?”)( ,,Gândul”, 5 apr. 2015); promvarea de oportunități de afirmare a tinerilor (,,tinerii nu au nevoie de concepte autonomiste, ci de valorificarea potenţialului economic real al regiunii.”) ș.a.
Cuvântările sale cuprind sfaturi pline de înțelepciune, observații și aprecieri pertinente, îndemn la trăirea în lumina credinței strămoșești, respect pentru moștenirea culturală și spirituală lăsată de înaintași, iubirea de Țară, toate izvorâte dintr-o solidă cultură, o puternică legătură duhovnicească cu Dumnezeu împărtășită credincioșilor săi. Adunate într-un așteptat viitor volum de predici și cuvântări, ele ar fi oglinda vie a făptuirilor Preasfinției sale în această episcopie misionară, cât și a vieții românilor dreptcredincioși păstoriți cu dragoste și grijă. Mânăstirile de la Valea Mare, Mărcuș, Sita Buzăului, Comandău, Izvoru Mureșului, Toplița, Făgețel, Miercurea Ciuc (Mănăstirea „Sfântul Nicolae”), Schiturile Dumbrăvioara și Gura Izvorului sunt nu numai sfinte lăcașuri de reculegere pentru cei ce caută cuvântul Domnulu, ci și centre de spiritualitate lăsate în grija Preasfinției sale de marele său înaintaș Ioan Selejan.
Prețuitor al istoriei naționale, a gândit din timp aniversarea Centenarului Marii Uniri, anunțând programul dedicat acestei mari sărbători a neamului românesc ce va avea loc la Mânăstirea ,,Sf Ilie” din Toplița ctitorită de Patriarhul Miron Cristea în curtea casei părintești ( ,,Primul Patriarh al României, Miron Cristea, născut în Topliţa, a aşezat hramul Sf. Prooroc Ilie Tăsviteanu”), de ,,,hramul Sfintei Mănăstiri, urmând ca împreună cu credincioşii buni, îmbrăcaţi în straiele lor frumoase româneşti, păstrători a tradiţiilor şi a culturii, să pornim spre Alba Iulia, să sărbătorim Marea Unire – 100 de ani de la Unirea cea Mare”. A anunțat, de asemenea, în deschiderea lucrărilor Universității de vară de la Izvoru Mureșului (15 aug. 2017), că în același program de celebrare a Centenarului Marii Unirii, va include și urmări a se realiza ridicarea unui monument dedicat românilor de pretutindeni intitulat „Arborele românilor de pretutindeni”, la Mânăstirea ,,Adormirii Maicii Domnului”- ,,mama spirituală, leagănul neamului nostru românesc”.
A reușit să adune în jurul său un grup de intelectuali ce se mărește continuu, profesori, cercetători în domeniul istoriei și culturii românești din sud-estul Transilvaniei, conviețuirii interetnice, scriitori, artiști, jurnaliști, animatori culturali, preoți cu doctorate sau doctoranzi, tineri interpreți de pricesne, recitatori, formații artistice, pictori de icoane, activiști culturali, ale căror initiative lăudabile, făptuiri, le stimulează, susține și însoțește prin cuvinte de binecuvântate.
Prin implicarea sa directă sau indirectă și cu binecuvântarea sa este asigurat cadrul institutional al desfășurării activității unor instituții de cultură aflate în subordinea Episcopiei Covasnei și Harghitei (Centrul Eclesiastic de Documentare ,,Mitropolit Nicolae Colan” , Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe, Centrul Cultural ,,Mitropolit Miron Cristea” din Miercurea Ciuc, Muzeul Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie” din oraşul Topliţa), unor fundații, societăți și centre de cercetare (Centrul European de Studii Covasna – Harghita și Liga Cultural – Creştină „Andrei Şaguna”), a unor ample manifestări cultural științifice și de spiritualitate ortodoxă (Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului, Zilele ,Andrei Șaguna”, Zilele ,,Nicolae Colan”, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”), comunitare (tabere pentru copii și tineri) ș.a..
Tot cu sprijinul și binecuvântarea Peasfinției Sale apar o serie de publicații în limba română, precum: „Grai Românesc – periodic de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei și Harghitei, ,,Acta Carpatica” – anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei editat sub egida Centrului Eclesiastic de Documentare ,,Mitropolit Nicolae Colan” și a Centrului European de Studii Covasna – Harghita; tipăriturile celor două edituri Eurocarpatica și Grai Românesc (peste 200 de volume). Nu de puține ori, Preasfinția Sa a atras atenția asupra dificultății întâmpinate de românii din cele două județe de a-și păstra identitatea, asupra pericolului golirii localităților și asimilării vorbitorilor de limbă română, susținând că statul român are datoria de a lua măsuri pentru rezolvarea problemelor grave de care aceștia se lovesc.
A reușit, de asemenea, să atragă și să motiveze colaboratori valoroși, instituții științifice, de cultură și asociații culturale, precum: Centrul European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române; Arhivele Naţionale, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Fundaţia Naţională a Românilor de Pretutindeni, Asociația ,,Ștefadina”; Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, Asociația Cultural Creștină ,,Iustinian Teculescu”, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român- ASTRA, Centrul Cultural Toplița, Fundația Culturală ,,Miron Cristea”, Asociația Social Educativă „Andrei Șaguna”, Asociația de tineret GRIT Covasna ș.a.
A știut și știe să atragă ziariștii, jurnaliștii din zonă, din presa locală și centrală care reflectă cu profesionalism viața românilor din cele două județe (,,Mesagerul de Covasna”, ,,Condeiul Ardelean”, ,,Lumina”, ,,Informația Harghitei, ,,Cuvântul liber”, Agențiile de presă Agerpres și RGN, Televiziunea și Radio „Trinitas” ș.a.).
Toți factorii menționați, uniți în jurul celor doi ierarhi, a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, au contribuit la scrierea unei file importante din istoria și cultura românilor din acestă parte de țară.
Mereu prezent în viața culturală și spirituală a românilor din cele două județe – fie la sfințiri de biserici, fie la săvârșrea Sfintei Liturghii, în diferite mânăstiri și biserici din acest areal special, ori la evenimente științifice, educational – culturale, P.S. Andrei este un remarcabil și luminat teolog, urmaș destoinic al fostului arhiepiscop Ioan Selejan, un om al păcii și un vizionar care își păstorește obștea cu toată dragostea, știința și responsabilitatea unei înalte misiuni asumate. De la instalarea sa pe scaunul episcopal, P.S. Andrei a reușit să continue misiunea mult îndrăgitului Ioan – marele patriot și apărător al valorilor naționale, omul providential pentru aceștia-, și să mențină speranța și încrederea în destinul istoric, păstrându-i strâns uniți în jurul Bisericii și al Tricolorului.
Dr. Catinca Agache
