Poate unii dintre dumneavoastră ați citit romanul lui Fănuș Neagu, Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Întrebat despre semnificația operei sale, scriitorul a declarat că aceasta „cântă dragostea, libertatea și răzvrătirea. Adică viața”. Parafrazând titlul romanului, cred că astfel de „nebuni frumoși” se nasc și trăiesc în toate comunitățile, nu doar în marile orașe. Sunt cei care își descoperă o pasiune și se dedică ei, indiferent că această pasiune este în domeniul artelor sau al sportului sau al motoarelor… Sunt cei care fac ce le place, percepuți ca fiind rebeli și nonconformiști, care, urmându-și pasiunea, uneori tind probabil să ignore mulți dintre factorii de risc.
Seria de articole ARTIȘTI COVĂSNENI își propune să vă facă cunoștință cu frumoșii nebuni ai Voineștilor Covasnei, tineri cu suflet și realizări de artist, fără de care Covasna ar fi un loc mai plictisitor!
***
De-a lungul vieții, am cunoscut fel de fel de oameni. Un loc aparte îl ocupă în sufletul meu artiștii. Întotdeauna mi s-a părut că artiștii trebuie să aibă o viață extrem de interesantă și cei mai mulți chiar au avut-o. De multe ori, i-am invidiat. Și, mai ales, am invidiat felul în care văd ei lumea. Și nu mă refer numai la artiștii de succes sau la artiștii celebri. Mă refer la toți creatorii de frumos. Cred că au un simț suplimentar, care îi face să vadă lumea altfel și transpunerea acestei viziuni în artă ne îmbogățește pe toți. Iar covăsneanca pe care astăzi o aduc în fața dumneavoastră este, cu siguranță, un astfel de om pentru care pictura este o poezie fără cuvinte: Ioana Sandulea.
Am cunoscut-o pe când era în ultimul an de liceu. Atrăgea cumva atenția, fără să-și dorească neapărat asta; am perceput-o atunci ca pe o persoană rebelă, originală, nonconformistă, ca din filmele americane. Am redescoperit-o, după ani, pe o rețea de socializare, unde posta uneori fotografii cu ce mai picta – pe pânză, pe sticlă, pe pereți… Încercări artistice, poate nu de valoarea unei opere de Picasso, dar care dovedesc un cert talent nativ. Acum, vorbind despre tinerii înzestrați din Voinești în seria de articole Artiști covăsneni, i-am propus să ne povestească despre ea și realizările ei artistice, ca să știe lumea ce tineri talentați avem printre noi. Modestă, mi-a răspuns că a citit atâtea lucruri frumoase despre cei prezentați până acum în articolele precedente, încât nu crede că ce face ea este atât de valoros încât să intereseze pe cineva. Mă bucur că am reușit s-o conving să se răzgândească!
Așadar, astăzi vă invit să faceți cunoștință cu Ioana Sandulea: rebelă, pasionată, autodidactă, mamă. Ioana Sandulea, pentru care pictura este cea mai bună metodă de relaxare și de desprindere de lumea cotidiană. Ioana Sandulea, care a pictat și a trăit așa cum a simțit: cu inima, cu ochii și cu mintea și cu sufletul… Veți descoperi răspunsuri la întrebări precum Când ai descoperit că ai talent? Mâzgăleai pereții prin casă când erai mică? Ai studii în domeniu? Ce tehnică folosești? Ce tablou ți-e cel mai drag? La care ai muncit cel mai mult? De unde îți vine inspirația? Faci tablouri la comandă? Cum te simți când pictezi? Crezi că se poate trăi din artă? Părinții te-au sprijinit? Alte pasiuni?, dar și alte frânturi din viața și sufletul Ioanei:
Mi-am descoperit talentul când eram la grădiniță: desenam lucruri complexe, ca de exemplu, rochii cu detalii, în timp ce ceilalți copii desenau bețe și cerculețe. Pereții nu i-am mâzgălit prin casă, doar cu slănină, când eram mică, spune mama. După ce am împlinit vreo 15 ani, am început să primesc comenzi de pictat camere de copii, iar mai apoi case și baruri, chiar și în Brașov.
Studii de specialitate nu am, chiar dacă am avut ocazia să merg la Tonitza (n.n.: Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București), după ce am câștigat în 2009 concursul la nivel național „Tabăra talentelor”, organizat de Fundația Dan Voiculescu. Ai mei au zis: „Mai întâi să ai un serviciu stabil, un viitor asigurat, iar de artă te poți ocupa în timpul liber”. Ce credeți? Nu i-am ascultat, tot timpul am făcut ce am simțit, iar asta m-a plimbat chiar și prin Europa – la Londra, unde am lucrat la magazinul oficial Harry Potter din King’s Cross și pentru Virgin Trains. Deci nu cu arta, ci cu sufletul, să mă descopăr pe mine și lumea. Niciodată nu m-am integrat în standardele societății, pentru că așa mi-a dictat inima, făcând greșeli mult prea multe, dar nu aș mai fi eu fără greșelile mele.
Mie îmi place să pictez în ulei și acrilic și să folosesc tehnici neconvenționale, din ce găsesc prin casă. Nu pot spune că am vreun tablou preferat, pentru că în fiecare las câte o parte din mine. Pictura pentru mine e ca o terapie dură, pe lângă faptul că mă liniștește, mă relaxează, mintea o simt ca și când ar fi zece televizoare pornite la maxim, plus o orchestră live cântând în același timp. Și, culmea, atunci sunt în lumea mea și îmi place. Majoritatea tablourilor realizate de mine au fost făcute la comandă, prin toată țara, chiar și prin străinătate, iar altele, vreo patru la număr, mi-au fost furate prin București. Toate astea m-au inspirat să „pictez” și pe oameni, mai ales pe mine. Mi-am văzut visul cu ochii, deschizându-mi salonul de tatuat. Dar acum am trecut la un alt nivel, lucrez pentru o firmă de transport, cu niște oameni foarte faini, pentru care mă duc cu drag la muncă.
Toate acestea m-au format în ceea ce sunt de fapt acum, cel mai important: mama lui Zoe. Vreau și voi lupta să-i ofer totul, fiind doar eu și ea. Vreau ca ea să fie mândră de mine și să o cresc frumos, să o educ cum trebuie și să o învăț să fie puternică și independentă.
Credeam că știu ce este pictura, însă numai pictorii mari știu. Eu știu atât, că voi continua să fac ce simt, chiar dacă nu mă supun standardului impus de societate, voi continua să pictez din suflet, voi continua să bucur oamenii și voi continua să iubesc, pentru că cine este iubit de un artist, nu va muri niciodată!
Se spune că arta scutură din suflet praful adunat în viaţa de toate zilele. Ioana, să ai încredere în tine și în talentul tău nativ și să îți urmezi visul!
Prof. drd. Florentina Teacă
