Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos reprezintă Marea Sărbătoare creştină pe care o vom trăi în aceste zile cu toată bucuria, chiar dacă anul acesta sunt condiții cu total speciale determinate de pandemia de Coronavirus. Perioada pe care abia am traversat-o s-a numit Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare şi a început în duminica Floriilor. Ziarul nostru v-a prezentat în ultima săptămână pe larg semnificația religioasă a fiecărei zile, în cadrul tradiționalei noastre rubrici urmând a prezenta anumite datini și obiceiuri specifice perioadei.
Obiceiuri populare
Această perioadă plină de semnificaţii este încărcată de interesante obiceiuri populare, multe având la origini un caracter profan: terminarea curăţeniei în casă, prepararea bunătăţilor culinare specifice (ouă roşii, drob, ciorbiţă şi friptură de miel, cozonac, pască). În condiții de normalitate ne preocupam de… înnoirea garderobei cu un mic articol vestimentar, fie o pereche de încălţări, precum şi oferirea de cadouri celor dragi, pe care le aducea…„Iepuraşul”!
Deşi gospodinele cu experienţă ştiu acest lucru şi-l respectă cu sfinţenie, să precizăm pentru doamnele şi domnişoarele tinere, că înroşirea ouălor nu se face oricând, fiind permisă numai în Joia Mare!
Fac o paranteză spre a povesti că am văzut cu ani în urmă la Zăbrătău, fiind invitat în gospodăria familiei Găitan, cum se aleg ouăle de găină înainte de a fi vopsite: se scufundă în apă, astfel că acelea care sunt proaspete se lasă la fund, cele vechi ridicându-se la suprafaţă.
Pe lângă tradiţionalele ouă roşii, au apărut în comerț şi ouă încondeiate cu ceară, pictate în culori pastel, având diverse modele, cum ar fi cele cu frunze ori decorate în relief sau împodobite cu mărgele.
Reguli nescrise, dar respectate
Mai ales în lumea satului există anumite reguli pentru ciocnitul ouălor roşii, dar care anul acesta nu se mai pot practica. Precizăm detaliile pentru…viitor, ca toată lumea să știe: persoana care are cinstea de a lovi primul este bărbatul mai în vârstă, rostindu-se formula rituală, „Hristos a Înviat!” Se răspunde „Adevărat a Înviat!” Primii care ciocnesc sunt soţul cu soţia, urmează copiii cu mama şi tatăl, părinţii cu celelalte rude şi invitaţii prezenţi la ospăţ în familie.
În unele aşezări româneşti din judeţul Covasna femeile strângeau după masa festivă şi aruncau mai târziu pe câmp cojile ouălor vopsite, pentru ca recolta să fie bogată, ferită de dăunători. Uneori aceste coji pisate sunt adăugate şi în hrana animalelor, în ideea păstrării sănătăţi şi ferilităţii lor.
Un oaspete așteptat de către copii
Mai cu seamă pentru cei mici, Sărbătoarea Pascală nu poate fi concepută fără venirea unui personaj de basm, mult mediatizatul „Iepuraş-Coconaş”. El le aduce copiilor jucării, daruri mult-visate, dulciuri, hăinuţe şi pantofiori etc.
De fapt, tradiţia „Iepuraşului de Paşte” constituie un ritual foarte vechi, de sorginte păgână, care trebuie să o spunem deschis, nu are nici o încărcătură religioasă. Mica vietate atât de gingaşă şi sperioasă, cu urechile sale lungi şi clăpăuge, reprezintă chintesenţa fertilităţii, a naturii care a revenit în mod miraculos la viaţă odată sosirea primăverii, aducându-ne noroc şi voie bună.
Legenda legată de „Iepuraşul” ce aduce ouă roşii apare menţionantă prima oară într-un basm german. Ulterior a fost preluată de meşterii cofetari, care au început să pregătească dulciuri în formă de iepuraşi, ce au avut mare trecere, iar obiceiul s-a răspândit în lumea întreagă.
Paște Fericit!
… Nu putem încheia acest articol făcă a vă ura, stimaţi cititori, zile liniştite, cu Lumină şi Pace în suflete, pe care anul acesta le vom cinsti acasă, într-un cadru restrâns nu ca de obicei împreună cu familia, cu toţi cei dragi. Să trecem cu bine și în deplină Sănătate și peste aceste momente deosebite, nutrind speranța că în primăvara viitoare vom putea reveni la bunele noastre obiceiuri.
Doamne ajută şi Sărbători Fericite!
Horia C. Deliu
