Astăzi, 23 septembrie, sunt două eve­nimente importante. Unul are caracter  ştiinţific – Echinocţiului de toamnă. Este data de la care începe sezonul autumnal din punct de vedere astronomic, întrucât strict calen­daristic toamna a sosit încă de la 1 sep­tembrie. Al doilea eveniment are conotaţii spirituale, deoarece credincioşii  ortodocşi prăznuiesc Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul.

Primele frunze ale toamnei

Privind laic lucrurile, putem fredona ală­turi de trubadurul Nicu Alifantis, inspiratele versuri stănesciene: “A venit, a venit toamna/ Acoperă-mi inima cu ceva/ Cu umbra unui copac sau mai bine/ Sau mai bine cu umbra ta”, plimbându-ne pe alei străjuite de copaci  ale căror frunze  au început să capete nuante arămii, de miere.

Ziua a ajuns egală cu noaptea. După ce am admirat până acum  frumuseţea Prinţesei-primăvara, apoi ne-am rumenit la plajă sub razele incendiarei Doamne-vara, acum ne vom delecta cu roadele pământului oferite de Mătuşa-toamna. Gândindu-ne nu prea în­cântaţi că peste trei luni, la Solstiţiu, va veni şi Baba-iarna. Este un ciclu firesc al anotimpurilor, pe care îl regăsim în Calendarul popular par­ticularizat extrem de pitoresc, cu datini, obiceiuri şi reguli stricte, pe care mai cu seamă oamenii de la ţară le respectă neabătut.

Final de Răpciune sau Vineriu

Septembrie era denumită pe vremuri (aşa cum găsim consemnat şi prin unele scrieri ale lui Caragiale) luna lui Răpciune. Şi mai rar, Vineriu. Se  spunea şi aşa, deoarece se consideră ca fiind perioada propice pregă­tirilor pentru prepararea …vinului. Este momentul, aşadar, al culesului re­coltelor, strugurilor, poamelor. Nenea Baciu, din Barcani, îmi spunea că ştie din propria experienţă acumulată într-o viaţă, “că soiurile iernatice de mere se culeg cu mâna şi se împărţesc  după mărime şi frumuseţe. Să aibă preţ mai bun, dacă or fi de vânzare. Înainte de a le aşeza în pivniţă, se întind la soare, ca să iasă umezeala din ele. Tot acum se fac gropi pentru altoii ce vor fi sădiţi la sfârşitul toam­nei”. Aşa o fi.

Ziua de azi, 23 Răpciune sau Vineriu, marchează după cum ne desluşea ieri fi­losoful şi folcloristul Geo Constantinescu, începutul diminuării treptate a activităţi omului în aer liber, a participării la munca efectivă în natură. Se trece uşor  spre îngrijirea propriei persoane, cultivarea laturii noastre spirituale. În dorinţa nedismulată de integrare  în Armonia Divină şi curăţirea sufletului. Doar aşa se înfăptuieşte armonia dintre cele două feţe ale fiinţei umane, Anima şi Animus. Se împlineşte  nevoia de echilibru între energiile Yin şi Yang.

Mutaţii subtile

Personificarea toamnei

Melancolia se insinuează fără să vrem, devenim mai îngânduraţi, ne amintim cu tristeţe de cei dragi plecaţi pentru totdeauna dintre noi. Simţim nevoia să mergem la morminte şi să le curăţăm, să facem câte o pomenire, să aprindem o lumânare la bi­serică. Echinocţiul de toamnă este un simbol al stării androginale, reprezentând calea de acces către senzaţia de unitate deplină, in­tegrarea armonioasă a fiinţei noastre în armonie şi pace cu Dumnezeu.

Trecându-se din semnul zodiacal al Fe­cioarei în cel al Balanţei se produc mutaţii subtile, ce tind către un relativ scurt echilibru energetic. Mulţi dintre noi vor simţi azi şi încă două-trei zile ce urmează emoţii mai pu­ternice ca de obicei, sentimente pozitive, nevoia de a privi cu îngăduinţă în jur, de a face acte caritabile.Multe din agresivităţile cotidiene, din răbufnirile inexplicabile pricinuite de stres şi viaţa agitată de zi cu zi vor fi un pic diminuate, pornirile răutăcioase cenzurate. De aseme­nea, obsesiile materiale trecute pe un plan secundar. Numai că  această stare benefică un va dura prea mult…

După cum mai spunea distinsul meu interlocutor, toate sunt până la urmă în firea lucrurilor. Mai ales dacă privim metamorfoza coloristică a frunzelor ce una după alta  ca­pătă culori roşiatice sau brune, altele galbene şi apoi se desprind, plutind uşor spre pământ, alcătuind un covor foşnitor. Interesant că în Statele Unite toamna este denumită poetic şi “fall”, anume… cădere. Este anotimpul în care  după data de azi, zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, chiar dacă la prânz se mai ajunge uneori şi la temperaturi vărătice. În schimb, nopţile sunt răcoroase, devin tot mai lungi, iar preci­pitaţiile – mai frecvente.

Puţină astronomie

Nu intenţionăm să facem prea multă teorie legată de informaţii astronomice, fiindcă lumea se plictiseşte repede. Vom puncta doar câteva lucruri elementare. Este ştiut că în decursul unui an patru sunt elementele care marchează  debutul fiecărui anotimp: Echinocţiul de primăvară (21 martie), Solstiţiul de vară (21 iunie), Echinocţiul de  toamnă (23 septembrie) şi Solstiţiul de iarnă (21 decembrie). Sunt momente ce marchează intrarea Soarelui în Zodiile Cardinale: Berbec, Rac, Balanţă, Ca­pricorn. În cele două momente de Echinox, astrul solar intersectează Ecuatorul ceresc, trecând în momentul de faţă din Emisfera nordică în cea sudică, aşa cum spuneam,  ziua fiind la paritate cu noaptea.

La latitudinea ţării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălţime medie de 45 grade, ceea ce reprezintă jumătatea distanţei unghiulare dintre Zenit şi Orizont. Echinocţiului de toamnă mai este numit şi punct autumnal.

Toamna, un „Corn al abundenţei”

Cornul abundenţei

Toată lumea a auzit şi foloseşte expresia sinonimă cu bogăţia – „Cornul abundenţei”.  Un simbol al belşugului, al rodniciei pă­mântului.  Dar de unde provine sintagma?Cele mai vechi referiri la acest atribut se pare că ne parvin încă înainte de Mântuitor, chiar din sec.VI îHr. Mai este numit prin unele locuri şi „Cornul Amaltheei”.  În mitologie, o legenda povesteşte cum că Zeus ar fi fost crescut de o nimfă, pe nume Amalthea şi  alăptat cu lapte de capră. Când a crescut, în semn de mulţumire Zeus i-ar fi dăruit nimfei unul dintre coarnele caprei. Acel corn, numit şi „Cornul Abun­denţei”, avea darul de a transforma în realitate orice dorinţă a posesorului său.

Sub semnul Măslinului

Ştiaţi că există şi un Zodiac Arboricol? Conform lui intrăm de azi sub semnul Măslinului, arbustul consacrat al păcii şi întelegerii. Sunt însuşiri care se transmit, se spune, şi nativului reprezentat de el, persoană ce se distinge prin armonie internă, linişte sufletească şi printr-o convieţuire civilizată cu ceilalţi. De asemenea, are multă toleranţă pentru libertatea individuală. Şi în privina vieţii sentimentale nativul respectiv îşi manifestă afecţiunea, dar şi o anumită în­găduinţă faţă de acţiunile partenerului său, nefiind deloc gelos. Femeia sau bărbatul născuţi sub semnul Măslinului sunt extrem de discreţi şi ma­nifestă receptivitate faţă de necazurile şi problemele altora, pe care încearcă s-i ajute.

Praznicul Zămislirii Sf. Ioan Botezătorul

Tot astăzi Biserica Ortodoxă prăznuieşte Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul. Această dumnezeiască minune a anunţat-o Arhan­ghelul Gavriil proorocului şi sfinţitului Zaharia, care  era supărat că soaţa sa nu putuse până atunci să-i dăruiască un copil, zicându-i: „Ascultată ţi-a fost rugăciunea  şi femeia ta va naşte un fiu, şi-l vei numi Ioan şi mulţi se vor bucura de naşterea lui”.

Icoană cu Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul

Atunci Zaharia a întrebat mirat: „Dar a naşte fii la bătrâneţi sterpe, nu este un lucru împotriva firii?”. Din nou i-a grăit blând în­gerul: „La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă, că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fiii lui Abraham. Deci şi femeii tale Dumnezeu îi dă putere să nască fiu la bătrâneţile şi stârpiciunea ei, că acela ce va să se nască ţie fiu, este mare înaintea Dom­nului… Va fi mare înaintea Domnului, se va umple mult mai mult de Duhul Sfânt încă din pântecele sale. Ioan este rânduit să-şi pună mâna pe Mesia şi să-L boteze… Şi nu numai cu cuvântul va propovădui, ci şi cu degetul său va arăta popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Iată pentru care pricină Ioan va fi mai mare decât toţi cei ce se nasc din femei. Dar de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată, vei fi mut până în ziua când vor fi toate acestea”.

Din clipa aceea, aşa după cum am mai arătat în materialele noastre din cadrul prezentei rubrici, limba lui Zaharia s-a legat. În schimb nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, ducându-se vestea Zămislirii Sf. Ioan Bote­zătorul. Aşadar, ziua de 23 Răpciune constituie, stimaţi cititori, un prilej de a ne bucura de viaţă şi a aduce un prinos de recunoştinţă Armoniei Divine.

Horia C. Deliu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail