Începutul de Florar ne aduce după numeroasele praznice religioase din luna lui Prier o sărbătoare laică, răspândită mai cu seamă în mediul rural – aceea a Armindenilor. Datina s–a perpetuat în timp, având de această dată puţine conotaţii biblice, fiind închinată în mod expres plenitudinii revenirii la viaţă a naturii şi de anticipare a sezonului cald.
Omagiu adus primăverii
O veche legendă spune că pe 1 mai s-a născut un personaj biblic, Ieremia, care avea darul prorocirii. Zilei menţionate i se zicea în Balcani „Ieremiin Dini”, iar treptat, prin românizare din slavă şi simplificare s-a ajuns la formula – Armindeni.
Cu timpul tradiţia populară l-a transformat pe Ieremia într-un simbol al vegetaţiei, al renaşterii naturii la viaţă, semn al belşugului holdelor şi protector al animalelor din bătătură, viilor şi livezilor.
Armindenii sunt, de fapt, crenguţele verzi cu care se împodobesc porţile, uşile şi ferestrele caselor, drept elogiu adus anotimpului florilor, lunii care aşa se şi numeşte în limbaj popular – Florar – cea mai frumoasă dintre toate.
Aşa cum am arătat şi în alte articole dedicate tradiţiilor româneşti în judeţul Covasna, am întâlnit de multe ori aceste însemne naturale aninate la casele gospodarilor, mai ales în aşezări precum Băcel, satele din zona Buzaielor şi Covasnei, reprezentând o manifestare concretă a credinței, respectului şi recunoștinței faţă de Zeul vegetaţiei.
„Eu am învăţat acest obicei de la părinţi, iar ei de la înaintaşi, ne-a declarat Gheorghe Boriceanu, din Sita Buzăului. De când mă ştiu ai mei puneau de 1 mai o mlădiţă prospătă la intrarea în ogradă, ca semn de bun-venit pentru sezonul cald, pentru belşug şi noroc. Este o datină ce s-a păstrat în unele locuri, fiind frumoasă. Din păcate, multe obiceiuri bătrâneşti sunt uitate ori pe cale de dispariţie ”…
Într-adevăr, am observat la sate obiceiul de a fixa temporar în bătătură ori înaintea casei un pomişor curăţat de crengi până aproape de vârf, uneori impodobit cu flori. Armindenul are menirea să atragă atenţia celor ce trec pe acolo că obiceiul din bătrâni un s-a uitat de tot. Cu ocazia acestei zile are loc începutul urcării la munte a turmelor de mioare
Este momentul specific al declanşării unor activităţi pastorale şi agrare, dar şi al organizării unor petreceri în aer liber. Fiind şi Ziua vinului de pelin în popor există strigături specifice, gen: „Frunză amară de pelin/ Să sorbim un strop de vin / Foaie verde dediţel/ Să gustăm carne de miel/ Să fim veseli, sănătoşi/ Şi la faţă …arătoşi”
Datini frumoase
Dintre obiceiurile frumoase cu care era întâmpinată în vechime prima zi din Florar mai amintim spălatul ritualic cu…rouă pe faţă. El se practica dis-de-dimineaţă de către fetele mari, în speranţa că vor fi şi mai atrăgătoare şi îşi vor găsi cât mai curând alesul inimii. În faţa caselor unde trăiesc fete de măritat se pun de către pretendenţi puieţi de mesteceni, ca un omagiu şi o aluzie la statutul special al viitoarelor mirese. Bătrânii credeau că armindenii protejează nu doar holdele şi animalele, ci, mai cu seamă, oamenii buni la suflet.
Odinioară mulţi gospodari aduceau din pădure mesteceni tineri şi-i puneau în faţa porţii sau a uşii de la intrare, ca simbol al perpetuării tradiţiei. Pomişorul rămânea acolo până la seceriş, când era tăiat şi aruncat în focul cu care se cocea pâinea preparată din grâul cel nou.
Rol apotropaic
Prof. univ. I.O. Popa preciza într-un studiu că pentru oamenii simpli armindenii aveau un rol apotropaic, de apărare a fiinţei umane de duhurile rele. În mediul rural românesc a existat o perioadă îndelungată în care lumea practica ritualuri de protejare împotriva răului, a duhurilor malefice, superstiţiile şi obscurantismul favorizând perpetuarea unor obiceiuri ce azi ni se par ridicole.
Să nu omitem însă elemental sacru legat de existenţa armindenilor, sugestie ce dăinueşte încă de pe vremea Naşterii Mântuitorului. Ne referim la episodul omorârii pruncilor sub doi ani în oraşul Bethleem din porunca lui Irod cel Mare, oştenii săi punând seara câte o ramură verde la poarta de unde trebuia continuat a doua zi sacrificial nou-născuţilor. În disperare de cauză, 
mama unui prunc abia născut ar fi avut ideea de a-şi îndemna vecinii să pună şi ei ramuri verzi la case, derutându-i pe soldaţii care-l căutau, de fapt, pe micul Iisus.
Ziua pelinului
La Păpăuţi am întâlnit, cu ani în urmă, acest frumos obicei al atârnării de clanţa porţii a armindenilor la caselor unde se ştia că există fete care doreau să se căsătorească. Flăcăii ce râvneau la inima lor veneau a doua zi în vizită, fiind cinstiţi cu prăjituri şi vin amărui de pelin, care se spune că este indicat pentru subţierea sângelui şi apărarea de boli.
Pelinul este planta căreia românii îi atribuiau încă din vechime numeroase valenţe magice, aflânduse la loc de cinste în ziua de 1 mai. Unele fete poartă în sân o frunzuliţă de pelin să le aducă noroc, iar anumite gospodine îl aşează în dulap, printre haine. Pelinul este considerat protector faţă de tot ceea ce este negativ, fiind folosit şi la descântece de boală sau de deochi.
În prima zi de mai, fiind liberă, s-a perpetuat obiceiul ca oamenii să iasă la iarbă verde, să participe la serbări câmpeneşti, la mici şi bere, prilej ca bărbaţii îşi pun la pălărie flori de liliac.
Astăzi tot mai puţini semeni mai ştiu semnificaţia zilei de Armindeni, ca şi alte obiceiuri populare româneşti. Tocmai de aceea încercăm să le readucem în atenţia cititorilor…
Horia C. Deliu
