Astăzi, 23 ianuarie, în calendarul ortodox se face pomenirea Sfântului Clement de Ancira
Sfântul Clement de Ancira a vieţuit în Galiţia, în localitatea de la care şi-a luat şi numele – Ancira, în vremea stăpâniei împăratului Valerian (253-259). Sfântul s-a născut într-o familie de rând, iar Sofia, mama lui, fiind o creştină cuvioasă, a fost şi cea care l-a învăţat pe copil cele despre credinţa creştină. Tatăl necredincios a murit încă de pe când copilul era foarte mic.
Maica lui Clement murind cu moarte firească şi fiind îngropată cu cinste, el a rămas copil cu totul orfan, având numai pe Dumnezeu tată şi cuvintele mamei lui păzindu-le cu dinadinsul în inima sa.
La vârsta de numai 12 ani, Sfântul Clement purta deja haina monahală şi nevoinţele cele de zi cu zi ale călugărilor. După doar opt ani de monahism şi îndelungate nevoinţe, tânărul Clement este ales, prin rânduiala lui Dumnezeu, episcop. Nevoinţele din chilie s-au continuat cu nevoinţele cele din lume, viaţa sfântului fiind o neîncetată mucenicie.
El a pătimit mult de la toţi conducătorii lipsiţi de credinţă ai vremii, printre care împăraţii Diocleţian şi Maximian, şi guvernatorii Domeţian, Agripin, Cumvrichiu, Domeţiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius şi Alexandru.
Sub împăratul Diocleţian a pătimit cu moarte minunată sfântul Clement. A pus împaratul în jurul sfântului multe feluri de materii amăgitoare şi înfiorătoare – de o parte argint şi aur mult, scrisori împărăteşti, care dădeau mucenicului mari dregătorii, haine de mult preţ, toată bogăţia şi podoaba -, iar de altă parte unelte de chinuiri – mâini de fier şi unghii, paturi de fier, brice ascuţite, cărbuni aprinşi, căldări, coifuri înfocate, ţepi, roate, lanţuri grele şi mulţime de unelte de chinuire fără de număr.
Unele ca acestea împăratul punând înainte şi spre mucenicul căutând, i-a arătat cu mâna aurul şi darurile cele bogate, zicându-i: „Acestea, zeii noştri le dăruiesc ţie, dacă cunoscându-i pe ei, vei începe a-i cinsti cu inchinăciuni şi cu jertfe.” Sfântul şi-a întors ochii de la acelea, ca de la nişte lucruri proaste, necurate, rele şi nevrednice de vedere, apoi a zis cu suspinare: „Să fie acelea cu zeii voştri spre pierzare”.
Iar împăratul cu groază căutând, a arătat cu mâna spre uneltele de chinuire, zicând către sfânt: „Acestea sânt pregătite celor ce nu cred în zeii noştri”. Viteazul mucenic al lui Hristos i-a răspuns: „Dacă tiraniile tale, precum ţi se pare, sânt înfricoşate, apoi ce socoteşti de chinurile acelea, pe care le-a gătit Dumnezeu în iad celor ce nu cred în El? Deşi se văd darurile voastre a fi luminoase, minunate şi cinstite, pentru cei ce cugetă cele pământeşti, cu mult mai mari însa sânt cele ce se dau în ceruri şi pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit”. Sfântul Clement de Ancira şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu după multe şi nesfârşite chinuri.
Tot în această zi, facem pomenirea: Sfântului Paulin de Nolla; Sfântului Mucenic Agatanghel; Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic (680-681).
