Pe 23 aprilie la dată fixă îl cinstim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. În 2023 Sărbătoarea este onorată în prima duminică după Paște, atunci când aproximativ un milion de români își vor cinsti Ziua onomastică. Dintre toti sfinţii puţini au dobândit în conştiinţa populară faima de care s-a bucurat Sf. Gheorghe, cel care s-a luptat cu un balaur ca să salveze, în chip metaforic, lumea de rele.
În semn de respect şi apreciere au fost ridicate multe lăcaşuri de închinăciune în cinstea sa şi s-au ctitorit aşezări ce poartă acest nume, cum este şi municipiul reşedinţă de judeţ Covasna. Una dintre imaginile pe care le regăsim frecvent în icoane se referă la Sfântul Mare Mucenic, Purtătorul de Biruinţă, aflat călare pe un cal alb, care omoară un balaur fioros.
În credinţa populară data de 23 aprilie constituia încă din vechime un prilej de a saluta venirea celui mai frumos anotimp al anului, de aceea unii oameni mergeau în zorii zilei la o apă curgătoare şi se spălau până la brâu, având credinţa că astfel vor fi sănătoşi tot anul. Fetele seamănau busuioc şi ţineau seminţe în gură, pentru a creşte şi a mirosi frumos. Gunoiul din această zi trebuia aşezat la rădăcina pomilor, pentru ca ei să rodească.
Marele Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia (o provincie a Turciei de azi) şi a trait pe vremea Împăratului Diocleţian. Era fiul unor părinţi creştini şi de mic a fost educat întru dreapta credinţă. Rămas fără de tată de timpuriu, fiul a fost nevoit să-şi urmeze mama şi să se mute în Palestina, având acolo neamuri şi moşteniri. Fiind studios, dar şi viteaz în luptă, tânărul Gheorghe s-a făcut repede remarcat de autorităţi şi în scurtă vreme a ajuns conducător în garda împăratului.
Deşi Diocleţian era un domnitor păgân, până în anul 303 nu a luat nici o măsură represivă împotriva creştinilor. Însă, la îndemnul lui Galeriu, ginerelui său, din acel an a început o prigoană aprigă impotriva celor ce i se închinau lui Iisus. Creştinii au fost siliţi să aleagă, cu pretul vieţii, între zeii păgâni şi Hristos. Mulţi au renunţat, nu şi Muceniul Gheorghe, care şi-a declarat răspicat credinţa.
Ca atare, a fost aruncat în temniţă şi torturat groaznic. Văzând prin ce chinuri de moarte trecea şi, totuşi, rămânea nevătămat, mulţi oamenii care-l cunoşteau s-au lepădat de idoli şi au devenit creştini, inclusiv doamna Alexandra, soţia împăratului.
Constatând că toate încercările de a-l face să renunţe pe Mucenic la convingerile sale religiose sunt zadarnice, Diocleţian a poruncit să i se taie capul. În data de 23 aprilie s-a săvârşit execuţia, care a rămas în istoria creştinătăţii drept jertfa Marelui Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruinţă.
În popor, Sărbătorii de Sf. Gheorghe i se mai spune şi „Sângiorz”, fiind considerată în vechime începutul Anului Pastoral. Odinioară, în centrul unor aşezării româneşti se aducea aşa-numita „Roată a Vieţii”, un simbol al perenităţii şi belşugului, iar membrii comunităţii se bucurau că a venit din nou primăvara, că pot pregăti o nouă recoltă.
Există felurite superstiții. Legendele populare vorbeau de apariţia în noaptea ce preceda ziua de Sărbătoare a unor… spirite malefice în casele celor necredincioşi. Ele îi speriau şi se abăteau apoi asupra lanurile de grâu şi vitelor din respectivele gospodării. De aceea, sătenii vizaţi făceau anumite practice magice destinate protecţiei lor şi a bunurilor.
Se zice că pentru a fura laptele vitelor şi rodul lanurilor celor hapsâni, nişte vrăjitoare îşi legau de picior un sac gol sau o strecurătoare, pe care le târau prin holde şi păşuni spre a le vesteji, fie îngroapau droburi de sare vrăjite în drumul vacilor spre a le lăsa sterpe. În seara de dinaintea zilei de 23 aprilie bărbaţii nu trebuia să iasă afară cu capul descoperit. Dacă nu erau acoperiţi, strigoaicele le puneau un frâu invizibil pe cap, dirijandu-i apoi ca pe cai, după bunul lor plac. La intrarea în grajd se punea o grapă cu dinţii în sus, pentru a alunga, chipurile, duhurile rele din bătătură.
O altă superstiţie se referea la faptul că în această noapte apar flăcări deasupra locurilor unde ar fi îngropate comori.
Duminică, pe 23 aprilie, de Ziua lor vor fi cinstiți cei ce poartă prenumele de Gheorghe, George, Geo, Georgel, Gelu, Iordache, Iorga, Iorgu, Jorj, dar şi apelativele feminine Georgeta, Gina, Georgiana, Geta, Gheorghiţa, Gherghina, Gica.
Le urăm sărbătoriților „La mulţi ani”, multă sănătate și bucurii, alături de cei dragi!
Horia C.Deliu
