Pe 29 august credincioşii comemorează un moment dramatic cunoscut sub numele de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este o zi specială numită în popor și Sântion de Toamnă.
Oare de ce s-a ajuns la un deznodământ atât de cumplit în cazul Botezătorului? Datorită curajului său de a lua poziţie faţă de dezmăţul, viaţa imorală, luxul în care trăia Irod, Împăratul din vremea sa. Ceilalţi supuşi erau şi ei scandalizaţi de faptul că suveranul se iubea cu Irodiada (care îi era şi cumnată) însă nu îndrăzneau să spună ceva cu voce tare. Singurul care a luat poziţie publică a fost Ioan.
Persoana care îl ura cel mai mult pe Ioan era această femeie vicioasă, de o răutate ieşită din comun. Ea a uneltit să fie executat contestatarul Ioan, deşi o vreme dictatorul s-a opus, fiindcă-l îl preţuia pe acest om neobişnuit. Totuşi, la un ospăţ regal, Irodiada şi-a pus fiica să danseze provocator, în aşa fel încât să-l incite pe împărat. Acesta i-a promis că-i oferă orice doreşte, iar ea – la sfatul mamei – a cerut drept recompensă…capul lui Ioan.
Regele a acceptat, dar mai târziu când i s-a adus „trofeul” pus într-un vas de lut s-a înfiorat şi a avut o replică memorabilă: „Acum poţi să dansezi cât vrei”, cu semnificaţia de a nu se mai opri… din intrigi.
Irodiada fericită a solicitat să primească capul lui Ioan spre a-l îngropa la ea în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de acord, temându-se că înhumarea trupului alături de cap ar putea provoca vreo minune divină.
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce această mică, dar esenţială parte a corpului Sf. Ioan a urmat o serie de peregrinări, numite „Aflări ale preţiosului Cap”. Se cunosc trei momente importante legate de succesivele întâmplări similare. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care l-a dezgropat şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. A urmat în zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, o a doua aflare, iar cea de a treia s-a sărvârşit mult mai târziu, când Capul Sfântului a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
S-au păstrat de-a lungul timpului o seamă de obiceiuri populare, de superstiţii legate de acestă zi importantă. Pe 29 august credincioşii evocă mâhniţi uciderea celui mai aprins vestitor al pocăintei. Aceasta zi este una de Post, şi în conformitate cu tradiţia oamenilor din popor este bine să nu se mănânce anumite legume şi fructe, ce au o formă specială, aidoma unui…cap. De asemenea, azi nu se taie varza, pepenii, roşiile, merele. De asemenea, nu e bine să se bea vin roşu, alte băuturi ce amintesc indirect de sângele vărsat de Botezător.
În anumite zone credincioşii mănâncă în aceasta zi doar struguri, în timp ce majoritatrea femeielor în etate ţin Post negru toata ziua. Odinioară, în lumea tradiţională rurală românească nu se tăia nimic cu cuţitul, pe 29 august. Toate alimentele aşezate pe masă se rupeau cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim, desigur, că pe un asemenea vas a fost adus Capul Sfântului, imediat ce fusese despărţit de trup.
Zi de Post
În această zi specială se fac din nou pomeni (dar numai de fructe) pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se dau copiilor mere şi pere.
Trebuie deci reținut că pe 29 august este zi de Post şi reculegere pentru toţi cei credincioşi, o ocazie de a ne gândi la marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan Botezătorul.
Horia C. Deliu
