Duminică, dar şi luni (care este declarată oficial și ea zi nelucrătoare) sărbătorim Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli. Este un Mare Praznic spiritual ce se cinsteşte la zece zile dupa Înalţarea Domnului şi la 50 de zile după Paşti, de unde şi numele utilizat adesea de Duminica Cincizecimii.
Alături de Sfintele Paşti, Rusaliile reprezintă cea mai veche Sărbătoare Creştină, fiind cinstită încă de pe vremea Apostolilor. Încă din acele vremuri casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei. Obiceiul s-a păstrat până în zilele noastre, în biserici se aduceau odinioară şi încă pe alocuri se aduc şi acum ramuri şi frunze verzi de tei sau de nuc. Ele se binecuvintează şi se împart după Slujbă credincioşilor, simbolizând mărturii ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.
În mitologia populară rusaliile ar fi nişte fiinţe fantastice, din categoria ielelor, fiicele lui Rusalim Împărat. Rosalia semnifica odinioară (potrivit denumirii sale latine) Sărbătoarea trandafirului, însă la noi s-a încetăţenit o variantă cu influenţe arhaice.
Rusaliile erau în viziunea oamenilor simple nişte femei frumoase, înzestrate cu puteri magice, mai ales de seducţie. Dar nu ceva malefic. Superstiţiile populare vorbesc despre faptul că aceste creaturi au înfăţişare diafană, uneori voluptoasă, plutesc prin văzduh şi pot provoca multe suferinţe acelora care nu le respectă obiceiurile.
Circulă dintotdeauna în lumea satului legende potrivit cărora rusaliile se scaldă goale şi despletite la lumina Lunii, invocând descântece. Apoi se prind în Hora ielelor, dansând cu patimă într-un cerc, înveşmântate cu voaluri transparente. Au părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare. Aceste creaturi supranaturale se spune că execută un dans fantastic, plin de taine, ce un poate fi descifrat de muritori.
Ielele aveau la origini atributele unor nimfe, sirene ori naiade – întâlnite şi în mitologia altor popoare botezându-le „Fetele codrilor”, „Măiestrele” ori „Împărătesele văzduhului”.
Se spunea mai demult că pentru a scăpa de farmecele ielelor prinse în hora lor nebunească, bărbaţii cărora li se luaseră minţile trebuiau să joace „Caluşul”, dans care urmăreşte să îndepărteze vraja şi să alunge sirenele.
Moşii de Vară
Există şi alte datini şi obiceiuri specifice legate de Sărbătoarea Rusaliilor, ce se respectă şi în zilele noastre. Ele încep încă de sâmbăta, numită în popor şi Zi a Morţilor, Moşii de Rusalii sau Moşii de Vară, când are loc pomenirea celor dragi care ne-au părăsit.
Bătrânii satelor mai au pe alocuri credinţa că sufletele celor morţi părăsesc mormintele în Joia Mare – dinainte de Pasti – şi plutesc printre cei vii timp de 50 de zile, după care se reîntorc în lumea de dincolo, în ajunul Rusaliilor. Poveştile spun ca ar fi existat cazuri în care spiritele celor morţi nu au fost înduplecate, amânându-se momentul reintoarcerii, aşa încât spiritele s-au transformat în iele sau ninfa, speriindu-i pe necredincioşi.
Ziua de Sfânta Treime
A doua zi după Duminica Pogorarii Sfântului Duh, în Lunea Rusaliilor, se cinsteşte Sfânta Treime. Este un moment special ales de Biserica ortodoxă spre a preamări Sf. Duh, ce alcătuieşte tripticul Sfintei Treimi: Tatăl (Creatorul), Fiul (Iisus Hristos, Mântuitorul) și Sfântul Duh.
În tradiția populară românească, sărbătoarea mai este cunoscută și ca „Udătoriul”, o zi în care se fac rugăciuni pentru protecția recoltelor de grindină și secetă.„Întru aceasta zi, prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcă-torul şi întru tot puternicul Duh, care este unul din Treime Dumne-zeu”, se spune într-un text sacru.
Sitagma amintită are şi o influenţă catolică, fiindcă Sfânta Treime este sărbătorită de către credincioşi în prima duminică după Rusalii.
Tradiţia spune că dacă de Rusalii este timp bun, toată vara o să fie frumoasă şi rodnică.
Horia C. Deliu
