Preacuviosului cin monahal, Preacucernicilor Părinţi slujitori ai Sfintelor Altare, Stimatelor autorităţi, Iubiți frați și surori întru Domnul,
„Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?” (I Corinteni 15,55)
Şi în anul acesta, cu ocazia Sfântului şi Marelui Praznic al Învierii Domnului, îmi îndrept gândul şi sufletul către frăţiile voastre, iubiţii mei fraţi şi surori duhovniceşti şi Îl rog pe Cel Bun, pe Tatăl nostru cel din ceruri, să ne binecuvânteze casele noastre, familiile noastre, satele şi oraşele noastre, ţara noastră binecuvântată, sfinţită de sângele şi lacrimile eroilor şi ale martirilor neamului nostru românesc.
După zilele Sfântului Post, au sosit şi Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului. Această sărbătoare Împărătească ne luminează pe toţi, pentru că Învierea Domnului ne deschide la toţi credincioşii „uşa nădejdii”. În primul rând, nădejdea acestei Sărbători este că viaţa este mai tare decât moartea, binele este mai puternic decât răul, lumina mai puternică decât întunericul, iar Hristos cel Înviat este mai puternic decât satana. „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, strigă acum toată făptura. Prin învierea Domnului Iisus Hristos, tot neamul omenesc a fost eliberat de frica morţii. Pentru toţi fiii lui Adam S-a jertfit Domnul Hristos. Poarta Raiului este acum deschisă. Pe îngerul cel cu sabie de foc, care a fost pus să păzească această poartă, când Adam a pierdut Raiul, Iisus Hristos l-a îndepărtat de acolo. Acum, Mântuitorul lumii le zice tuturor celor ce cred în El, în Cuvintele Lui şi ascultă de El şi Îl iubesc: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (cf. Ioan 16, 33). Eu am biruit păcatul care până la Întruparea Mea, până la Răstignire şi Jertfa de pe Cruce, până la Învierea Mea, a stăpânit lumea. Acum, „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ” (cf. Matei 28, 18).
Vestea aceasta a umplut Cerul şi pământul şi cele dedesubt. În toată creatura ce se afla până la Învierea Domnului, umbrită de greşeala lui Adam, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu a triumfat. Până la Învierea Domnului, toţi oamenii zăceau în întuneric şi în umbra morţii: „Dar acum Hristos a Înviat din morţi fiind începătură celor adormiţi” (cf. I Corinteni 15, 20).
Acum: „Înviat-a Hristos şi iadul a fost nimicit. Scultatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură Îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte”, aşa ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Iar noi credincioşii cu umilinţă şi cu bucurie cântăm: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru Împărăţia Ta” (Canonul Învierii).
Bucuraţi-vă!, a grăit Domnul femeilor mironosiţe, când dis-de-dimineaţă au venit la mormânt (cf. Matei 28, 9).
„S-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul” ( cf. Ioan 20, 20), dar mai presus de toţi s-a bucurat Maica Domnului când şi-a văzut Fiul ei înviat din morţi. Ca mamă a avut sufletul rănit adânc, când şi-a pus Fiul în mormânt, pentru că trecuse prin sufletul ei sabia durerii, aşa cum prevestise Dreptul Simeon (cf. Luca 2, 35). Durerea pe care Maica Domnului a simţit-o la piciorul Crucii n-a încetat de vineri până acum la Înviere.
De la Învierea Domnului şi până astăzi, Biserica lui Hristos ne zice tuturor: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că plata voastră multă este în ceruri” (cf. Matei 5, 12). Mântuitorul Înviat din morţi ne îndeamnă: „Bucuraţi-vă! în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (cf. Ioan 16, 33). Nădejdea noastră să ne fie întotdeauna în Dumnezeu; noi românii niciodată în istorie nu ne-am pierdut nădejdea în El. Cler şi popor binecredincios am fost întotdeauna aproape de Sfânta Maică Biserică şi de Sfintele Taine instituite de Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea şi în Imnul Naţional, mărturisim: „Preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină”. Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt cele trei virtuţi creştineşti (cf. I Corinteni 13, 13), care ca nişte făclii s-au aprins, când Domnul Iisus a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi, viaţă dăruindu-le.
În această zi plină de lumină, noi credincioşii nu putem uita de cei flămânzi, de cei goi, de cei din călătorii, de cei bolnavi, de cei din închisori, pentru că ajutându-i şi mângâindu-i pe ei, aducem cea mai mare bucurie lui Iisus, Cel înviat care la Învierea cea Mare ne va întreba ce am făcut pentru aceştia (Matei 25, 40).
Cei care purtaţi în inimă şi în suflet credinţa în Iisus Hristos şi vă bucuraţi de Sfintele Paşti, vă îndemn, nu uitaţi nici de cei morţi, care aşteaptă să vă rugaţi pentru ei. Rugaţi-vă pentru pace în lume.
Rugaţi-vă pentru bunăstarea şi liniştea sfintelor biserici.
Rugaţi-vă pentru liniştea familiilor frăţiilor voastre.
Rugaţi-vă pentru cei bolnavi.
Aduceţi-vă aminte că pentru răcirea credinţei s-a împuţinat dragostea între popoare. În multe ţări, pentru că s-au înstrăinat de Dumnezeu, bisericile sunt goale, iar inimile oamenilor sunt pustii. Au multă bunăstare materială, dar nu au bucurie. Au putere şi au arme multe, dar nu au frică de Dumnezeu. Ei văd un străin şi de multe ori un duşman în orice om. Şi aceasta pentru că au pierdut încrederea în Dumnezeu, în Credinţa şi Dragostea de Iisus Hristos Cel înviat, care este Stăpânul Cerului şi al Pământului.
Şi poporul nostru a trecut prin multe şi mari greutăţi în decursul istoriei, avem şi acum multe şi mari greutăţi, dar să avem credinţă în Dumnezeu şi să-L rugăm să ne dea bărbaţi înţelepţi, care să scoată ţara la liman. În ţară bântuie duhuri rele, bântuie corupţia, desfrâul, beţia, drogurile şi, mai rele decât toate, duhul nepăsării. Toate aceste duhuri rele trebuie alungate din viaţa noastră, din inimile noastre, din ţara noastră, cu rugăciune şi cu post, cum ne spune Mântuitorul Hristos (cf. Marcu 9, 29).
În această zi luminată a Sfintelor Paşti să îndrăznim şi în gândul nostru, să ne hotărâm să trăim în pace şi în dragoste cu toată lumea. Să ne aducem aminte că noi, românii binecredincioşi, avem poruncă de la Stăpânul nostru să umblăm ca fii ai luminii (cf. Ioan 12, 36).
Iubiţi fraţi şi surori,
Pentru a ne „lumina cu prăznuirea”, a putea pătrunde mesajul Învierii Domnului, a mărturisi responsabil: „Hristos a înviat!” şi a răspunde la fel de responsabil: „Adevărat a înviat!”, trebuie îndeplinite patru cerinţe sau condiţii pascale:
1. Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul:
2. Să ne îmbrăţişăm
3. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi
4. Să iertăm toate pentru Înviere.
Să ne deschidem larg braţele inimilor noastre „ca unii pe alţii să ne îmbrăţişăm”, să zicem din inimă fraţilor şi celor ce ne-au făcut rău şi celor ce ne urăsc şi aşa dispare cauza răului. Să izgonim şi întunecatul gând rău din minte, din inimile şi din intenţiile noastre.
În această zi de mare Praznic, în pofida greutăţilor pe care suntem obligaţi să le trecem, Vă chemăm pe toţi să fiţi părtaşi la bucuria divină, izvorâtă din Mormântul dătător de viaţă al lui Hristos.
Bunul Dumnezeu să vă dăruiască tuturor un praznic fericit, cu sănătate şi alese împliniri duhovniceşti! Împărtăşindu-Vă aceste gânduri şi simţăminte, Vă îmbrăţişez pe toţi cu părintească dragoste şi Vă întâmpin la acest praznic luminat, zicând cu bucurie:
Hristos a Înviat!
Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat pentru pace şi bunăvoire.
† Andrei,
Episcopul Covasnei şi Harghitei
Bibliografie selectivă
- Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2013;
- Slujba Învierii, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2010;
- ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, „Darurile Învierii”, Ed. Andreiană, Sibiu, 2022;
- Pr. Prof. Stelian Tofană, „Evanghelia lui Iisus”, Ed. Mega, Cluj Napoca, 2015;
- ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, „De la Betleem la Emaus”, Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2023. https://informatiahr.ro/
