25 aprilie – Ziua Justiției Militare

Justiția Militară a fost înființată pentru soluționarea numeroaselor solicitări din sfera contenciosului administrativ, pentru apărarea intereselor legale ale armatei, cât și pentru elaborarea cadrului legislativ necesar sistemului militar și a regulamentelor în domeniu.

Încă din 1912, se înființase, prin Decretul-lege nr. 1682 din 21 martie, Serviciul Control, Contabilitate, Contencios și Pensii, în cadrul căruia Secția Contencios avea ca principale atribuții apărarea intereselor Ministerului de Război în procesele civile, îndeplinirea actelor de procedură ale ministerului, corpurilor și serviciilor armatei, acordarea de consultații juridice și întocmirea proiectelor de legi pentru activitatea ministerului, se arată în ‘Calendarul Tradițiilor Militare’ (2010). Ulterior, prin Decretul-lege nr. 1579 din 18 aprilie 1919, s-a constituit ‘Serviciul Contencios’, un departament separat, inclus în rândul ‘serviciilor generale pentru nevoile întregii armate’, pe baza căruia regele a semnat, la 25 aprilie 1919, Decretul-lege nr. 1625, referitor la organizarea și funcționarea acestuia. Acest decret-lege a fost ratificat prin Legea nr. 1151 din 26 martie 1924.

În 1929, ca urmare a reorganizării ministerelor, Serviciul Contencios al Ministerului Armatei a trecut în rândul organelor tehnice și administrative ale acestuia, iar în 1939, prin Legea pentru organizarea și funcționarea M.Ap.N., s-a transformat în Direcția Contenciosului, aflată în subordinea directă a Secretariatului General al M.Ap.N. În februarie 1949, s-a desființat Secretariatul General al M.Ap.N. și, odată cu el, și Direcția Contencios, cu excepția a trei birouri privind Avizele, procesele și Popririle, care au trecut la Direcția Justiției Militare, sub denumirea de ‘Secția Contencios’. Direcția Justiției Militare urma să aibă în compunere Secția Justiției și Secția Contencios, aceasta din urmă având competențe reduse față de atribuțiile pe care le îndeplinise înainte de februarie 1949. În aprilie 1949, Secția Contencios a devenit, prin ordin al Marelui Stat Major, Secția Juridică, păstrând aceeași subordonare.

Prin Ordinul de Front nr. 42 din 15 septembrie 1951, s-a înființat Oficiul Juridic al Ministerului Forțelor Armate, prin contopirea Secției Legislative de pe lângă Direcția Secretariat cu Secția Juridică din Direcția Justiție Militară. Începând cu 1 martie 1954, Oficiul Juridic a fost luat în evidența Direcției Secretariat a MApN, păstrându-se aceeași subordonare față de Ministerul Apărării Naționale.

În prezent, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, funcționează Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, având în structura sa Serviciul relația cu Parlamentul, legislație și avize; Serviciul drept internațional și relații juridice și Serviciul procese, conform www.mapn.ro.

În ceea ce privește procesul dezvoltării Justiției Militare, primele reglementări moderne de natură juridico-militară, constituite în adevărate coduri ale justiției militare, datează din perioada 1831-1832 și erau incluse în Regulamentul Organic al Munteniei, respectiv în Regulamentul Organic al Moldovei, indică www.mapn.ro. Ulterior, reglementările au fost supuse modificărilor impuse de reforma sistemului judiciar. Actuala Direcție a instanțelor militare, denumită inițial Direcția Tribunalelor Militare, a fost inclusă în structura organizatorică a Ministerului Justiției, iar ulterior și în structura Ministerului Apărării Naționale sau, uneori, numai în structura organizatorică a acestui din urmă minister. În prezent, Direcția instanțelor militare este o structură din subordinea nemijlocită a Ministrului Apărării Naționale, aflată însă în coordonarea metodologică a Ministerului Justiției. Potrivit legii, Direcția instanțelor militare asigură managementul funcțiilor militare la nivelul instanțelor militare și acționează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării Naționale, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicțional militar cu cel din statele membre NATO.

Instanțele militare sunt specializate în judecarea, în condițiile legii, a infracțiunilor săvârșite de militari, indică http://presamil.ro. Funcțiile instanțelor militare sunt similare cu cele ale instanțelor civile, ele fiind o componentă specializată din ansamblul justiției, care se concentrează asupra aspectelor penale militare.

Competențele instanțelor militare sunt prevăzute în Codul de Procedură Penală, fiecare instanță militară având statutul de unitate militară, iar ierarhia acestora este: 4 tribunale militare (București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara); Curtea Militară de Apel București, potrivit e-justice.europa.eu și portal.just.ro.

Tribunalul militar, în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție, poate soluționa toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, precum și alte cauze anume prevăzute de lege. Curtea Militară de Apel soluționează, în calitate de primă instanță, infracțiuni contra securității naționale, infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe, infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și amirali, cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

În calitate de instanță de apel, Curtea Militară de Apel soluționează apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunalele militare. De asemenea, soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în cazurile prevăzute de lege.

AGERPRES