Deținerea unui animal de companie presupune o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm încă din prima clipă a introducerii acestuia în sânul familiei. Bunăstarea și sănătatea lui depind numai de noi, astfel încât neatenția sau neglijența îl pot costa viața pe suflețelul pe care l-am ales să ne încânte zilele.
Fie căței ori pisici, broaște țestoase, păsări de colivie ori mici rozătoare, precum porcușorii de guineea, hamsterii sau iepurașii, orice animal de companie lăsat liber prin apartament va încerca să cunoască fiecare obiect din mediul înconjurător, cu dinții ori cu ciocul.
Cățeii, în special puiuții, se distrează de minune săpând în ghivecele cu flori, lăsate pe jos, și mestecând cu plăcere plantele pe care le „excavează”; pisicile care sunt ținute numai în casă își vor urma instinctul natural de a mesteca iarbă și vor ronțăi orice plantă decorativă care seamănă cu aceasta, păsărelele și rozătoarele lăsate libere prin apartament vor „testa” la rândul lor plantele decorative, fie confundându-le cu plate comestibile, fie numai de distracție.
De aceea este foarte important să știm că majoritatea plantelor decorative pe care le avem în apartament sunt toxice pentru animalele de companie, care le-ar putea ingera. Astfel azaleea, cala, crăciunița, ficusul ori leandrul, aflate aproape în fiecare locuință, pot pune în pericol viața prietenului nostru necuvântător. Aloe Vera, o altă plantă de apartament comună, deși cunoscuta pentru efectele sale în tratarea arsurilor sau altor probleme ale pielii, dacă este ingerată are efecte laxative deosebit de puternice. Iedera, care înfrumusețează multe locuințe este de asemenea deosebit de toxică, frunzele ei putând cauza convulsii, dificultati respiratorii sau chiar paralizie.
Semnele clinice de intoxicație pot varia de la simple vărsături până la tulburări gastrointestinale grave cu diaree, vomă, letargie, tulburări nervoase, insuficienţă renală.
Semnele intoxicațiilor cu plante otrăvitoare pot varia de la o specie la alta, de la un animal la altul. În cazul pisicilor, spre exemplu, simpla atingere a frunzelor de căpşuni, ţelină, roşii, castraveţi, păstârnac pot determina reacţii cutanate manifestate prin iritaţie sau prurit. La căței, manifestările clinice pot fi de natură digestivă (lăcrămioara, irisul), cardiacă (leandrul, lăcrămioara, rhododendron, tisa, ricinul) sau nervoasă, cu paralizii şi chiar deces (brânduşa, ricinul, iasomia, rubarba).Pentru porcușorii de guineea și iepurași, printre cele mai nocive plante de apartament se numără zambila, ienupărul, gladiola, dalia, crizantema, lupinul, tisa şi majoritatea pomilor ornamentali cu frunze veşnic verzi.
În cazul în care remarcăm schimbări de comportament sau somatice la animalul nostru ce companie, cum ar fi letargia, salivarea în exces, convulsiile, diareea, voma ori chiar paralizia, cea mai eficientă metodă prin care ne putem ajuta micul companion este vizita urgentă la medicul veterinar, care este singurul în măsură să determine schema de tratament. Din cauza faptului că evoluția simptomelor în intoxicațiile cu plante poate fi galopantă, acordarea primului ajutor adecvat, prietenului nostru necuvântător, este vitală. Este important să îi comunicăm sau chiar să îi ducem medicului veterinar o mostră din planta pe care credem că a ingerat-o animalul, pentru a identifica tipul de substanță toxică.
Oana-Mihaela Costache
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail