Duminică, 8 iunie, dar şi luni, 9 iunie 2014 (care este declarată oficial zi nelucrătoare) vom sărbători Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt peste  Apostoli.  Este un Mare Praznic spiritual ce se cinsteşte  la  zece zile dupa Înalţarea Domnului şi la 50 de zile după Paşti,  de unde şi numele Duminica Cincizecimii,  utilizat adesea.

                                           Cea mai veche Sărbătoare creştină

     Alături de Sfintele Paşti, Rusaliile reprezintă cea mai veche Sărbătoare creştină, fiind cinstită încă de pe vremea Apostolilor.  Încă din acele vremuri nu se admiteau îngenuncherea şi postirea în zilele Cincizecimii. De asemenea, nu erau permise spectacolele păgâne. Casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei.

    Obiceiul decorării cu ramuri verzi  s-a păstrat  în multe locuri, în biserici se aduceau odinioară şi încă pe alocuri se aduc şi acum crenguţe verzi de tei sau de nuc.  Ele se binecuvintează şi se împart credincioşilor după Slujba de la biserică, simbolizând mărturii ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.

                                                     Moşii de vară

  Există o mulţime de obiceiuri specifice  legate de Sărbătoarea Rusaliilor, ce se respectă şi în zilele noastre. Ele încep încă de sâmbăta, numită în popor şi  Zi a Morţilor ori  Moşii de Rusalii sau Moşii de vară, când are loc pomenirea celor  dragi care  ne-au părăsit.

    Bătrânii satelor  au  credinţa că sufletele celor morţi părăsesc mormintele în Joia Mare  – dinainte de Pasti –  şi plutesc printre cei vii timp de 50 de zile, după care se reîntorc în lumea de dincolo, în ajunul Rusaliilor. Poveştile spun ca ar fi existat cazuri în care spiritele celor morţi nu au fost înduplecate, amânându-se momentul reintoarcerii,   aşa încât spiritele s-au transformat în nişte persoane ciudate, numite iele sau ninfe, speriindu-i pe necredincioşi.

      Ca atare se ţineau şi încă se mai ţin anumite ritualuri de îmbunare  şi de înduplecare a duhurilor celor plecaţi dintre cei vii. Totodată sunt curăţate mormintele, se plantează flori, se aprind  lumânări, iar la porţile cimitirelor  se întind mese cu colaci, plăcinte, ulcele cu vin. După ce preoţii  oficiază slujbele de pomenire,  bucatele se  împart nevoiaşilor.

Originea denumirii

     În mitologia populară rusaliile ar fi de fapt  nişte fiinţe fantastice, din categoria ielelor, fiicele lui Rusalim Impărat, ne-a relatat prof. Nicu Moldovan, originar din Vâlcele. Rosalia  semnifica  odinioară (potrivit denumirii sale latine) Sărbătoarea trandafirului, însă   la noi  s-a încetăţenit o variantă cu influenţe arhaice.

     Rusaliile erau în viziunea oamenilor simpli nişte femei frumoase, înzestrate cu puteri magice, având o mare forţă de seducţie. Superstiţiile populare vorbesc despre faptul că aceste creaturi aveau o înfăţişare diafană, uneori voluptoasă, plutind prin văzduh şi provocând suferinţă acelora care nu le respectă obiceiurile.

Dansul ielelor

     Au circulat  în popor  legende potrivit cărora rusaliile se scaldă goale şi despletite  la lumina Lunii, invocând descântece. Apoi se prind în Hora  ielelor, dansând cu patimă într-un cerc, cu pieptul dezgolit,   înveşmântate cu voaluri transparente. Au părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare. Aceste creaturi supranaturale se spune că  execută un dans fantastic, plin de taine, ce nu poate fi descifrat de muritori. Dacă se nimereşte cineva prin preajmă  şi   priveşte jocul lor, îi sunt luate  minţile.

     Ielele aveau la origini atributele unor nimfe, sirene ori naiade – întâlnite şi  în mitologia altor popoare  – însă  plugarii şi oierii din Carpaţi şi până la “Marea ce-a mare” le-au găsit nişte nume mai aproape de viaţa lor de zi cu zi, botezându-le: ”Fetele codrilor”, ”Măiestrele”  ori “Împărătesele văzduhului”.

     Se spunea mai demult că pentru a scăpa de farmecele  ielelor prinse în hora lor nebunească, bărbaţii care  îşi pierduseră  minţile  trebuiau să joace  “Caluşul”, dans ce urmăreşte să îndepărteze vraja şi să alunge duhurile amăgitoare.

Superstiţii populare

   Odinioară,  drumeţii care umblau singuri pe uliţa satului în noaptea de dinaintea Dumincii Cinzecimii, pentru a nu  se întâlni cu ielele trebuiau să poarte  la cingătoare frunze de tei sau nuc, fire de busuioc,  sperând ca în felul acesta să  îndeparteze puterea misterioasă a naiadelor.

     Superstiţiile populare mai spun  că  nu era bine să te afli în acea noapte în care  la răscruce de drumuri, la marginea pădurii sau pe malul vreunei ape, spre  a nu “bolunzi”.

     De aceea, exista credinţa  populară naivă că drumetii care trebuie neapărat să umble  în noaptea de Rusalii  să aibă în buzunare  ierburi de leac şi  căţei de…usturoi.

   Originile acestor mituri, superstiţii, datini se pierd în negura timpurilor,   suprapunându-se ca şi în atâtea alte situaţii peste o sărbătoare creştină. În cazul de faţă a Cincizecimii, când cinstim Rusaliile.

                                                 Din nou o minivacanţă

    După cum se ştie, prin decizia Parlamentului României prima şi a doua zi de Rusalii sunt declarate Sărbători legale, la care se adaugă  ziua liberă de sâmbătă. Ca atare, iar  se  pune  de o minivacanţă aşa cum a fost  de 1 Mai.  Foarte bine, după muncă şi răsplată!

   În ceea ce ne priveşte,  stimaţi cititori,  vă dorim să aveţi parte de vreme  frumoasă, clipe  tihnite şi momente plăcute  alături de cei dragi!

                                                                                                     Horia C. Deliu