În fiecare an la dată fixă, în ziua de 9 martie sunt pomeniți Cei 40 de Sfinţi Mucenici, oşteni credincioşi care şi-au sacrificat viaţa întru Hristos.
Astăzi Biserica îi cinstește pe Cei 40 de soldaţi creştini uciși din ordinul împaratului roman păgân Licinius (308-324) fiindcă nu au acceptat să renunţe la profundele lor convingeri religioase, care-l proslăveau pe Mântuitor. Oştenii devotaţi lui Iisus nu au acceptat să se închine idolilor, aşa cum făcea mare majoritate a populaţiei asuprite, iar drept pedeapsă au ajuns în temniţă timp de o săptămână şi o zi (de aici semnificaţie cifrei opt a figurinelor din aluat dulce, așa-numiții „mucenici” sau „sfințișori”). În acest răstimp au fost schingiuiţi, bătuţi cu pietre, însă totul s-a dovedit în zadar, deoarece nu au renunțat la Credință!
Inițial s-a decis exterminarea lor prin aruncarea în Lacul îngheţat al Sevastiei, din Armenia. Graţie rugilor către Dumnezeu ale nefericiţilor ostateci, s-a produs o minune divină, în sensul că apa s-a încălzit brusc, salvându-i de la pieire! Însă numai pentru un scurt răgaz. Chit că scăpaseră din primul supliciu, în cele din urmă au fost omorâţi. Trupurile celor 40 au ajuns pradă focului, iar oasele aruncate înapoi în lac. Mai târziu rămăşiţele au putut fi recuperate şi înmormântate în mare taină de alţi creştini.
Dar pilda de demnitate şi curaj a Celor 40 de credincioşi a rămas vie în memoria urmașilor, ajungând până la noi. Prenumele Eroilor întru Credinţă sunt următoarele: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teofil, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.
Se duc Babele, dar sosesc…Moşii!
Nu vom mai insista asupra semnificaţiei biblice a evenimentului, dar dorim să precizăm în spiritul rubricii noastre, că după „Zilele Babei Dochia” de la începutul lunii martie, urmează în intervalul următor… Moşii. Numai că “Zilele Moşilor” nu se bucură de faima primei perioade din luna lui Mărţişor, care a vestit sosirea primăverii calendaristice.
Ne bucurăm că meteorologii au anunţat că starea vremii va cunoaşte un proces de încălzire, chit că vor veni și ploi, poate și lapoviță.
Pe vremuri, în prima decadă a lunii lui Mărțișor se obișnuia, în mediul rural, ca iarna să fie alungată printr-un obicei arhaic, aşa cum făceau odinioară şi sătenii din Ţara Buzaielor. Ei băteau cu maiul în pământ ca să alunge frigul, rostind anumite descântece. În alte zone erau cunoscute alte practici magice pentru a grăbi venirea sezonului cald.
Oamenii satului așteaptă noul anotimp agricol, unul mai favorabil, care să aducă belşug şi hrană mai multă pentru animalele din bătătură.
Să mai amintim și de obiceiul aprinderii de focuri ritualice, ca şi tămâierea caselor și afumarea anexelor gospodăreşti pentru alungarea spiritelor rele. Celebrele „Focuri de purificare” se încheiau pe 9 martie, iar ziua în unele gospodării vecinii trăgeau o…„beţie ritualică”, bărbaţii dând peste cap 40 de păhărele cu vin, cinstind astfel jertfa Celor 40 de Sfinţi.
În ziua de 9 martie gospodinele prepară colăcei din aluat de formă specifică numiți mucenici, brenduși, bradoşi, măcinici sau sfinţişori.
Obiceiul s-a păstrat peste ani şi în multe case femeile pregătesc și acum împletituri coapte din aluat de cozonac, unse cu miere şi nucă. Unele au dimensiuni mici, în formă de opturi, fiind fierte în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând Lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Înainte de a fi consumaţi acasă, unele bucate sunt duse la biserică unde sunt binecuvântate, iar mai apoi unele sunt împărțite altor credincioși.
Aceste delicatese culinare diferă în funcţie de aria geografică: fie se prepară sub formă de colăcei unşi cu nucă şi miere (prin părţile Moldovei) sau sunt nişte bucăţele din aluat în formă de opturi ce se fierb într-o zeama dulce în care se pune miere, nucă măcinată, scorţişoară şi diferite esenţe (în zona Munteniei și Transilvaniei).
Dincolo de aspectele acestea lumeşti, data de 9 martie are o semnificaţie mult mai importantă, cu profunde conotaţii religioase.
Pomenirea morţilor
Tot acum se face din nou pomenirea morţilor, datina rămânând vie şi în prezent, după slujbă din biserică având loc împărţirea de pachete cu alimente, dulciuri, fructe, băutură etc. Pe timpuri existau multe tradiţii în lumea satului legate de simbolicul debut al muncilor câmpului. De pildă, în satele Floroaia şi Sărămaş cei mai harnici locuitori obişnuiau să scoată plugul în bătătură, după ce fusese în prealabil reparat, curăţat şi trecut prin foc de către fierar, spre a fi chipurile purificat.
Sărbătorii Celor 40 de Sfinţi Mucenici i se mai spune în popor şi „Ziua celor fără nume”. În sensul că pot fi cinstiți şi cei care nu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţii amintiţi. Deşi majoritatea prenumelor celor 40 de Mucenici au în prezent sonorităţi mai aparte, care erau specifice doar acelor vremuri, mai există încă bărbaţi ce le poartă şi astăzi cu cinste. Să le urăm La Mulţi Ani!
Horia C. Deliu
