Prima ediție a tabărei de sculptură RĂDĂCINI ȘI ARIPI, proiect cultural al Asociației GRIT, realizat cu sprijinul Orașului Covasna, sub coordonarea artistului plastic voineștean Nicolae Mihail Bohățel, s-a încheiat.
Desfășurată în perioada 2-7 august 2021, a fost o primă ediție plină de provocări, pentru organizatori, dar o reușită, după spusele participanților. Locul ales pentru activitățile taberei, în incinta unui depozit de fier vechi aparținând SC VISS SRL, deși la prima vedere ar părea oarecum ciudat, s-a dovedit a fi o mană cerească pentru artiști, care au fost fericiți să aibă atâtea minunății în jur, care abia așteptau a se transforma în artă contemporană. După o săptămână de trudă creatoare, de nonconformism, de gândire eliberată de prejudecăți, am stat de vorbă cu artiștii participanți, ale căror lucrări realizate în această perioadă rămân la Covasna, urmând a fi amplasate la un loc ce va fi stabilit ulterior.
Andrei Florian (conferențiar universitar doctor la Universitatea de Arte și Design din Cluj, artist ceramist, sticlar, sculptor în materiale diverse, a cărui lucrare de la Covasna se intitulează Origami) a declarat, pentru Mesagerul de Covasna: „Am primit cu mare plăcere invitația în tabăra de la Covasna. Este prima ediție a unei tabere nu neapărat doar de sculptură, probabil că pe viitor se va lărgi domeniul de reprezentare a artiștilor care vor participa. Zona este foarte frumoasă, oferta de materiale puse la dispoziție, extrem de generoasă – un depozit de fier vechi în care se poate găsi orice, de la simpla bară de metal la mecanisme sau elemente de fierar foarte vechi, șei de cal, scări de călărie, zăbale, râșnițe, mașini de călcat vechi, ticlazău clasic cu cărbune etc. Eu zic că lucrurile au funcționat într-un ritm alert, deși perioada este destul de scurtă pentru o tabără de sculptură, ne-am concentrat fiecare pe ce ne-am propus să lăsăm, ca lucrare, în urma noastră. Ne-am adaptat la materialele pe care le-am găsit, ceea ce este o soluție extrem de generoasă, pentru că orice proiect ai avea în minte venind de-acasă și neștiind ce găsești aici, s-ar putea să se piardă și să apară cu totul altceva. Participanții la tabăra covăsneană s-au dovedit a fi personaje interesante, unii artiști consacrați din diverse zone, Cluj, Timișoara, Brașov, avem și un tânăr participant din Bulgaria, masterand la Universitatea de Arte și Design Cluj, ceea ce face ca manifestarea să se transforme într-una internațională, asta făcând bine întregului proiect. S-a lucrat în lemn, instalații, metal. Avem și un instalaționist absolvent de București, care este de factură mai neobișnuită pentru cei care nu sunt familiarizați cu trendul artistic contemporan. S-au născut lucrări din metal, din combinații cu alte materiale, de la dimensiuni de un metru la peste trei metri. Eu zic că pentru o primă ediție a unui proiect de acest gen, lucrurile au decurs mulțumitor și rezultatele sunt spectaculoase pentru o perioadă așa de scurtă de timp. Condițiile au fost extraordinare. Am avut și seri în care am dezbătut ce-am lucrat și ne-am completat în materie de soluții. Consider că fiecare participant este mulțumit de lucrarea pe care o lasă comunității, urmând a se stabili locul de amplasare pentru fiecare. Per total, tabăra de creație de la Covasna poate să fie o bază pentru viitoare manifestări, probabil mult mai ample și mai variate ca participare, cuprinzând și pictură și alte ramuri/domenii artistice. Nu pot decât să mulțumesc organizatorilor și să mă bucur că am fost invitat, având ocazia să mă reîntâlnesc cu cunoștințe mai vechi sau să leg noi prietenii și legături probabil pe durată mult mai lungă cu artiști cu care vom ține legătura și vom avea probabil și proiecte comune.”
Tot din Cluj Napoca venind, artistul Nemes Andras Csaba spune: „Extraordinar de bine și de plăcut a fost în tabăra de la Covasna – o chestie neconvențională, lucrezi cu atâtea materiale, aici ai absolut tot ce poți visa! Depozit de fier vechi? Cine vede fier vechi nu e artist! Eu nu văd fier vechi, eu văd o materie primă de prima calitate, care îți lasă fantezia să zburde, să zboare… Se și vede: am folosit lanțuri, bile de popice, absolut tot ce n-am crezut că voi folosi vreodată în viață și tocmai de asta arta este frumoasă. Despre mine: sunt absolvent U.A.D. (Universitatea de Artă și Design) de pe vremuri, Cluj Napoca; am avut expoziții mai multe, mai mult prin străinătate, și acum ne luptăm online, suntem cei mai tari pe piață, pentru că pe Facebook toți suntem frumoși. Lucrarea mea pentru această tabără este Plânsetul pădurii, din lemn și lanțuri, pentru că nu se poate să nu te lași ispitit de așa ceva, am vrut să prind un pic din durerea naturii pe care, din păcate, o secătuim, că așa suntem noi, oamenii. Am făcut și o lucrare în afara expoziției, Odă pentru Securitate, deși n-am avut norocul să ajung acolo, dar gazda noastră, după spusele dumnealui, a făcut cunoștință și cu partea asta mai întunecată a istoriei; i-am dăruit-o lui, special, mulțumire că ne-a găzduit și ne-a dat voie să luăm parte la chestia asta extraordinară.”
Artistul brașovean Valentin Iuliano, a cărui lucrare se numește Incursiune în Valea Plângerii, s-a declarat încântat de participarea în prima lui tabără de acest gen: „Orice tabără e un lucru benefic, atât pentru artiștii în sine, cât și pentru cei care o organizează. E un lucru benefic pentru că aici reușim să ne întâlnim, reușim să ne cunoaștem, să legăm eventuale prietenii, amiciții, să împărtășim idei despre artă. Să ne cunoaștem, lucru care în ziua de astăzi e foarte greu să-l faci așa, de la om la om. De ce spun de la om la om? Arta este activitatea care necesită un dialog de la om la om. În artă, este important să te confrunți cu cei cu care lucrezi, e important să trăiești momentele de emoție împreună și să construiești, eventual să adaugi ceva la personalitatea ta. Arta mea personală? Eu, de fapt, nu sunt sculptor. Eu sunt pictor, dar în ultimii ani am cochetat și cu sculptura. Și, într-o activitate artistică de 35-40 de ani, este prima dată când merg într-o tabără de creație, un lucru despre care eram foarte curios să aflu cum se desfășoară. În sfârșit, am aflat, mi-a plăcut și aș dori să mai particip și cu alte ocazii și la alte tabere, indiferent că ele sunt de sculptură sau de pictură.”
Remus Irimescu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Timișoara: „Mulțumesc pentru invitație! Mă bucur că am participat la această tabără. Atmosfera a fost neobișnuită, în primul rând prin halele în care am lucrat. Cel puțin pe mine m-a ajutat foarte mult acest cadru/mediu pentru a lucra. Am întâlnit artiști diferiți, toate lucrările mi s-au părut diferite. Și sunt diferite, fiecare are stilul propriu. Eu am mers pe stilul meu clasic, lucrând în lemn cu intarsie de metal, respectiv bronz sau alamă, realizând Taina creației. Pot să spun că sunt mulțumit, adică mi-a plăcut. Normal că sunt lucruri de îmbunătățit, de adăugat, fiind o primă experiență; aceste lucruri se acumulează, se discută, dar, per ansamblu, eu m-am simțit foarte bine. A contat foarte mult locul de desfășurare: undeva unde să ai totul la îndemână (lucruri, scule, materiale, materie primă diversă), departe de oraș, să nu te simți inhibat că deranjezi.”
Tabăra covăsneană de sculptură RĂDĂCINI ȘI ARIPI a devenit una internațională datorită participării artistului bulgar Ivan Borisov, un tânăr talentat care face minuni cu flexul și aparatul de sudură. Acesta a declarat, pentru Mesagerul de Covasna: „Sunt student în Cluj Napoca, la sculptură, am terminat anul I la masterat. Înainte de orice, sunt foarte mulțumit de invitația de a participa la această tabără. Lucrarea în sine face parte dintr-o serie de portrete-noduri pe care am pornit-o acum doi ani și cu care mi-am făcut lucrarea de licență. Portretele mele noduri – metaforic sunt niște protagoniști oameni. Ideea esențială pe care o caut, ca sculptor, e expresivitatea materialului, volumul în spațiu și portretul, ca un gen consacrat în sculptură. Mai interesant de spus este tensiunea acestor portrete-noduri, semnificația lor, pe care o regăsim și la Mircea Eliade, care analizează sensul nodurilor în mitologie. Prin aceste portrete scot în evidență expresivitatea materialului și tensiunea omului, care este cuprins de emoție, sentimente, gânduri – pe toate aceste vreau să le surprind în lucrare. Materiale preferate? În funcție de condițiile oferite: fier, material în care îmi place la nebunie să lucrez. În ultimul timp explorez materiale neconvenționale, cum ar fi frânghii de oțel, de cânepă, săpun de casă. Rolul sculptorului este să scoată în evidență materialul în sine – eu asta încerc să fac, punând totul într-un context contemporan. În această tabără mi-am făcut foarte bune cunoștințe. A fost extraordinar!”
Lucrarea artistului bulgar se intitulează Soldatul și face parte din seria de portrete-noduri pomenită mai sus. L-am rugat să ne vorbească mai mult despre acest concept puțin spus interesant: „Ideea că ființele umane sunt o colecție de noduri psiho-fiziologice este cunoscută și există ca o viziune metaforică general acceptată. Privit în acest plan, omul este un plex de emoții, experiențe, gânduri, credințe și sentimente. Elemente care îl construiesc și îl identifică. Dacă aceste condiții se formează și se constituie pe noi înșine, atunci ele sunt singurele conexiuni posibile cu oamenii din jurul nostru, cu societatea și cu lumea în general. Pentru a o parafraza, putem afirma poetic că cordonul ombilical al legăturilor noastre sociale este comun. Nenumărate multe fire împletite într-o frânghie. Calitățile inerente funiei corespund caracterului și condițiilor umane. Principala lor opoziție inerentă, cea dintre tensiune și calm, le unește și le caracterizează. Portrete – noduri este o idee de a crea o imagine a unui protagonist uman prin inversarea formală a sensurilor comune între calitățile nodului și ale omului. Prin realizarea sculpturală a proiectului „Portrete-noduri”, atenția privitorului este îndreptată spre dominanța socială din societate, care se manifestă în progresivul prăbușire (din dinamica lumii globale în schimbare) a problemei identității umane.”, a adăugat Ivan Borisov.
Inițiatorul, coordonatorul și „inima” taberei internaționale de sculptură de la Covasna, Mihail Nicolae Bohățel, care a găzduit activitățile taberei în incinta firmei proprii, depozitul de fier vechi atât de lăudat de artiștii participanți, a realizat lucrarea intitulată Rădăcini și aripi. L-am rugat să ne spună câteva gânduri, la final: „ A fost o reușită, având în vedere că a fost prima ediție, cu greutățile inevitabile unei prime ediții. Datorită artiștilor participanți, s-a dovedit a fi o reușită. Având în vedere faptul că timpul a fost scurt (efectiv s-a muncit cinci zile, de dimineața până seara târziu), eu zic că a fost peste așteptări, la ceea ce s-a făcut din punst de vedere tehnic și artistic în această săptămână. Să sperăm că trecem peste greutățile primei ediții și vom reuși să facem să devină un obicei pentru oraș. Acum doar ne-am aliniat la start … Mai avem de trecut hopul amplasării lucrărilor – ar fi păcat și pentru artiști și pentru noi și pentru public ca acestea să nu fie văzute și admirate de cât mai multă lume, în locuri potrivite. Mulțumesc din suflet tuturor celor care ne-au sprijinit: Constantin Muntean (SC Conitrans Exportpackaging SRL), Virgil Brașoveanu (SC Transgat SRL), Constantin Furtună (SC Fonic Impex SRL), Tudor Mădălin Bârlă (SC Tudor Cov SRL), Ilie Cotici și Gheorghe Manea, fiului meu Bogdan Bohățel.”
Lucrările realizate în tabără sunt amplasate deocamdată în curtea SC Viss SRL, strada Gara Mare nr. 1A, iar toți iubitorii de artă contemporană sunt invitați să le vadă. Fotografii din timpul taberei, cu artiștii și operele lor în diverse stadii, pot fi văzute în acest album: https://www.facebook.com/media/set/?vanity=244610235909421&set=a.1495080437529055
Parafrazând tema taberei, ne place să credem că această primă ediție reprezintă începutul unei serii de mai multe ediții anuale, rădăcinile unei continuități care să îmbogățească viața culturală a orașului Covasna.
Florentina Teacă
