Poetul şi publicistul Andrei Mureşanu s-a născut în Bistriţa, la 16 noiembrie 1816.
Cel de-al treilea fiu al unui morar de scoarţă de argăsit a învăţat, la Bistriţa, la şcoala săsească (1825-1826) şi la gimnaziul călugărilor piarişti (1827-1832), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2005) şi în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui George Călinescu (Bucureşti, Editura Minerva, 1982). Studiile le-a completat la Blaj, unde din 1832 a urmat cursuri de teologie şi filosofie, avându-i printre profesori pe Timotei Cipariu şi pe Simion Bărnuţiu.
Ajuns la Braşov în 1838, a fost institutor la şcoala românească condusă de George Bariţiu, apoi profesor de gimnaziu până în 1849.
Participant la revoluţia de la 1848 din Transilvania, după înfrângerea acesteia a trecut în Muntenia, împreună cu Bariţiu. Întors la Sibiu, a fost numit funcţionar şi translator la buletinul oficial al guvernului.
A colaborat la „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Gazeta de Transilvania” şi la „Telegraful român”. A semnat şi cu iniţiale (în diverse acronime), cu asteronim şi cu pseudonimele Urziceanu sau Eremitul (Eremitul din Carpaţi), conform volumului „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Albatros, 2001).
A debutat, în 1838, cu poezia „Traducere”, în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. A scris poezii, articole, istorioare, fabule, anecdote versificate. Totodată, a lăsat şi câteva prelucrări şi traduceri.
Poeziile sale, cu o tematică destul de diversă, se numără printre cele mai bune scrise atunci din Transilvania. O parte dintre scrierile sale au apărut în volumul „Din poesiele lui Andreiu Mureşanu” (1862, premiat de ASTRA). A mai publicat în volum şi o traducere a lucrării pedagogice de popularizare a lui Chr. F Salzmann şi K. Han, „Icoana creşterii rele cu mijloace de a o face şi mai rea” (1848). În calitate de gazetar, a fost preocupat de situaţia „poporului celui de rând”, a abordat probleme social-economice şi pedagogice, dar mai ales a contribuit la explicarea şi popularizarea unor noţiuni de estetică, istoria artelor şi teorie literară.
Adevărata reputaţie a lui Mureşanu – care i-a asigurat un loc în conştiinţa românilor şi în istoria literară – i-a fost adusă de câteva poezii patriotice: „Un suspin”, „La muza mea”, „15 Mai 1848”.
Entuziasmul Adunării de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3/15-5/17 mai 1848 i-au inspirat lui Andrei Mureşanu strofele poeziei „Un răsunet”, cunoscută îndeosebi sub titlul „Deşteaptă-te, române!”. Pusă pe notele melodiei lui Anton Pann, a ajuns celebră în scurt timp ca marş al revoluţionarilor ardeleni, pentru ca, mai târziu, să devină imnul nostru naţional. „Deşteaptă-te române!” a fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul şi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Interzis după instaurarea regimului comunist, a fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. „Deşteaptă-te, române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003.
Andrei Mureşanu a murit în octombrie 1863, la Braşov.
Foto: (c) TINA TUCUI / AGERPRES FOTO
În noiembrie 1938, în oraşul Bistriţa a fost inaugurată o impozantă statuie de bronz a poetului. Statuia a fost realizată de sculptorul Corneliu Medrea şi este amplasată în Piaţa Centrală. Simbol al Bistriţei, statuia lui Andrei Mureşanu, cu un braţ ridicat spre cer, a fost integrată în stema municipiului Bistriţa, aprobată în anul 1999, devenind astfel parte din identitatea acestuia.
AGERPRES
Sursa foto deschidere: https://dosaresecrete.ro/
