Toma George Maiorescu, poet, prozator, eseist şi publicist, preocupat deopotrivă de problemele ecologismului, s-a născut la 8 decembrie 1928, la Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.
Şi-a luat bacalaureatul în 1947, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1947-1948), continuată la Bucureşti (1948-1949). În perioada 1949-1954 a urmat, ca bursier al statului român, Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, se arată în „Dicţionarul general al literaturii române”, apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
A fost redactor la „Contemporanul” (1954-1971), redactor-şef adjunct la „România Pitorească” (1971-1982), director, din 1990, la săptămânalele „Eco”, „Eco Magazin”, iar mai târziu la lunarul „Ecosofia”.
În 1990 a devenit preşedinte-fondator al Mişcării Ecologiste din România, membru în Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale, iar mai târziu deputat, conform sursei citate mai sus. A desfăşurat şi activitate didactică în cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti, ca titular al Catedrei de Ecosofie, din partea căreia a primit titlul de Doctor Honoris Causa, în anul 2004.
A debutat în presă în 1945, iar editorial – cu placheta „Lespezi pe un veac apus” (1947). În continuare i-au apărut volumele: „Întoarcerea în patrie” (1955), „Ritmuri contemporane” (1960), „Ochii Danielei” (1963), „Timp răstignit” (1969), „Insula cu orhidee mov” (1973), „Jurnalul unei pasiuni” (1975), „Călăreţul albastru” (1975), „Hoinar pe meridiane” (1976), „La echinox de toamnă” (1977). Alte volume: „Strategie şi supravieţuire” (1992), „Poezii/ Poemes. Ediţii definitive” (1997), „Proză. Ediţii definitive” (1998), „Îmblânzirea fiarei din om sau Ecosofia”, „Sub 50 de stele” (2001), volumul de interviuri „Convorbiri în amurg” (2002), „Noapte bună, Săgetătorule” (2005), „Prinţul metaforei la curţile metafizicii” (2008).
Opera sa, care însumează peste 40 de volume de poeme, proză şi publicistică, a fost tradusă în limbile rusă, engleză, portugheză, suedeză, franceză, turcă, greacă, hindi, spaniolă etc.
A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din New York (1987), membru titular al Academiei Internaţionale de Turism din Monaco (1981), membru de onoare al Academiei Ecologice din România (2000), membru titular al Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice din Republica Moldova (2003).
A primit Premiul pentru literatură al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1984), titlul „Man of the Year” („Omul anului”), decernat de Institutul Biografic American-ABI (1990), „International Man of the Year”, Cambridge (1991-1992), Premiul Special pentru Poezie „L. Blaga” (1998), Premiul literar, Israel (1999).
În 2003 a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Toma George Maiorescu a murit la 6 iulie 2019.
AGERPRES
