Evenimentul religios de astăzi este celebrat încă din vechime, de pe vremea străbunicilor noştri, mai ales în mediul rural, reprezentând o aducere aminte pioasă a celor dragi care ne-au părăsit. În vremurile noastre momentul evocator se numește Moşii de Toamnă, prilej de a se aduce ofrande pentru cei morţi. Această zi specială este numită și Sâmbăta Morților, având o semnificație importantă pentru creștini, acum făcându-se Slujbe de pomenire a celor care nu mai sunt printre noi.
De Moșii de Toamnă sunt legate multe tradiții, dar și multe superstiții. Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul figurat de stare din care cei amintiți s-ar putea …„trezi”! Dar nu în mod real. Nu vorbește de dispariție în neființă, ci de trecere dintr-un mod de existența într-altul în sens spiritual. Se sșpune că însuși Hristos i-a conferit cuvântului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul a ajuns în casa lui Iair, a cărui fiică de numai 12 ani de abia murise, a spus: „Nu plângeți; n-a murit, ci …doarme” (Luca: 8,52).
Moșii de Toamnă au o serie de tradiții și superstiții pe care mulți oameni le păstrează, mai ales în lumea satului, pentru a avea noroc și sănătate. De pildă, se recomandă ca astăzi e bine să ne împăcăm cu toți cunoscuții cu care am avut diferende, discuții, certuri, de asemenea, trebuie să fim îmbrăcați curat, să avem un comportament decent iar femeile să aibă capul acoperit. În nici un caz în această zi sfântă nu trebie să se spele haine sau să fie făcute alte munci gospodărești importante, precum curățenie generală, zugrăvit etc, activități ce foarte bine pot fi amânate.
În ziua de pomenire tămâia trebuie să ardă din belșug, iar preotul să tămâieze ofrandele și mormintele celor adormiți. Tămâia aprinsă reprezintă încrederea în viața veșnică.
Tradiția creștină spune ca ofrandele oferite de sufletul celui mort au puterea să mijlocească pe lângă Dumnezeu pentru iertarea unor păcate, săvârșite de acesta cu gândul sau cu fapta, în timpul vieții. De Sâmbătă morților datina cere ca finii să se ducă la nași cu mici ploacoane, cum ar fi colăcei. Obiceiul anticipează darul colacilor mari, pe care finii îl vor duce nașilor de Crăciun.
Așadar, în data de 5 noiembrie, de Moșii de Toamnă sau Sâmbăta Morților, în toate locaşurile de cult ortodoxe, după Sfânta Liturghie se va oficia un Parastas Colectiv pentru cei trecuţi la Domnul. Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă ”a mijloci” o ofrandă cuiva ”adormit”. Credincioșii trebuie să înțeleagă faptul că noi, cei vii, ”mijlocim” gândurile și sentimentele noastre de respect și dragoste pentru cel ce a păsăsit această lume.
În timpul unui an calendaristic, în Biserica Ortodoxă există mai multe rânduieli privind parastasele colective, existând deci mai multe zile stabilite pentru acest lucru. Peste an, românii de rit ortodox respectă cam 20 de zile de Moși. Cele mai importante sunt Moșii de Primăvară – celebrați odată cu cei 40 de Mucenici, Moșii de Vară – în sâmbăta din Ajunul Rusaliilor, Moșii de Toamna – între 26 octombrie și 8 noiembrie, și Moșii de Iarna – înaintea Lăsatului de sec de carne pentru Postul Crăciunului.
Așadar, să nu-i uităm pe cei duși!
Horia C. Deliu
