Duminică credincioșii ortodocși sărbătoresc Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli. Este un Mare Praznic Spiritual ce se cinsteşte la zece zile după Înalţarea Domnului şi la 50 de zile după Paşte, de unde şi numele Duminica Cincizecimii.
Alături de Sfintele Paşte, Rusaliile reprezintă cea mai veche Sărbătoare Creştină, fiind cinstită încă de pe vremea Apostolilor. Încă din acele vremuri nu se admiteau îngenuncherea şi postirea în zilele Cincizecimii. De asemenea, nu erau permise spectacolele păgâne. Casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei.
Obiceiul decorării cu ramuri verzi s-a păstrat în multe locuri, în biserici credincioșii aduceau odinioară şi încă mai aduc pe alocuri şi acum crenguţe verzi de tei sau de nuc. Ele se binecuvintează şi se împart credincioşilor după Slujba de la biserică, simbolizând mărturii ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.
În mitologia populară Rusaliile ar fi de fapt nişte fiinţe fantastice, din categoria ielelor, fiicele lui Rusalim Impărat. Rosalia semnifica odinioară (potrivit denumirii sale latine) Sărbătoarea trandafirului, însă la noi s-a încetăţenit o variantă cu influenţe arhaice.
Rusaliile erau în viziunea oamenilor simpli nişte femei frumoase, înzestrate cu puteri magice, având o mare forţă de seducţie. Superstiţiile populare vorbesc despre faptul că aceste creaturi aveau o înfăţişare diafană, uneori voluptoasă, plutind prin văzduh şi provocând suferinţă acelora care nu le respectă obiceiurile. Au circulat în popor legende potrivit cărora frumoasele rusalii s-ar scalda goale şi despletite la lumina Lunii, invocând descântece. Apoi se prind în Hora Ielelor, dansând cu patimă într-un cerc, cu pieptul dezgolit, înveşmântate cu voaluri transparente. Au părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare. Aceste creaturi supranaturale se spune că execută un dans fantastic, plin de taine, ce nu poate fi descifrat de muritori. Dacă se nimereşte cineva prin preajmă şi priveşte jocul lor, îi sunt luate minţile.
Ielele aveau la origini atributele unor nimfe, sirene ori naiade – întâlnite şi în mitologia altor popoare – urmașii dacilor dându-le nişte nume mai aproape de viaţa lor de zi cu zi, botezându-le: „Fetele codrilor”, „Măiestrele” ori „Împărătesele văzduhului”.
Se spunea mai demult că pentru a scăpa de farmecele ielelor prinse în hora lor nebunească, bărbaţii care îşi pierduseră minţile trebuiau să joace „Caluşul”, dans ce urmăreşte să îndepărteze vraja şi să alunge duhurile amăgitoare.
Moşii de Vară
Există o mulţime de obiceiuri specifice legate de Sărbătoarea Rusaliilor, ce se respectă şi în zilele noastre. Ele încep încă de sâmbăta, numită în popor şi Zi a Morţilor ori Moşii de Rusalii sau Moşii de Vară, când are loc pomenirea celor dragi care ne-au părăsit.
Bătrânii satelor au credinţa că sufletele celor morţi părăsesc mormintele în Joia Mare – dinainte de Paste – şi plutesc printre cei vii timp de 50 de zile, după care se reîntorc în lumea de dincolo, în ajunul Rusaliilor. Poveştile spun ca ar fi existat cazuri în care spiritele celor morţi nu au fost înduplecate, amânându-se momentul reîntoarcerii, aşa încât spiritele s-au transformat în nişte persoane ciudate, numite iele sau ninfe, speriindu-i pe necredincioşi.
Ca atare se ţineau şi încă se mai ţin anumite ritualuri de îmbunare şi de înduplecare a duhurilor celor plecaţi dintre cei vii. Totodată sunt curăţate mormintele, se plantează flori, se aprind lumânări, iar la porţile cimitirelor se întind mese cu colaci, plăcinte, ulcele cu vin. După ce preoţii oficiază slujbele de pomenire, bucatele se împart nevoiaşilor.
Felurite superstiţii
Odinioară, drumeţii care umblau singuri pe uliţa satului în noaptea de dinaintea Dumincii Cinzecimii, pentru a nu se întâlni cu ielele trebuiau să poarte la cingătoare frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, sperând ca în felul acesta să îndeparteze puterea misterioasă a naiadelor.
Superstiţiile populare mai spun că nu era bine să te afli în acea noapte în care la răscruce de drumuri, la marginea pădurii sau pe malul vreunei ape, spre a nu “bolunzi”.
De aceea, exista credinţa populară naivă că drumetii care trebuie neapărat să umble în noaptea de Rusalii să aibă în buzunare ierburi de leac şi căţei de…usturoi.
Originile acestor mituri, superstiţii, datini se pierd în negura timpurilor, suprapunându-se ca şi în atâtea alte situaţii peste o sărbătoare creştină. În cazul de faţă a Cincizecimii, când cinstim Rusaliile.
Horia C. Deliu
