Oază de liniște, frumusețe, normalitate și creștinism, la Mănăstirea Izvoru Mureșului – Colțul de Rai din Ardeal, situat la poalele muntelui Hășmașul Mare în jud. Harghita, unde duminică, 15 august 2021, sute de pelerini din mai multe zone ale țării s-au adunat în fața Altarului de vară din curtea Mănăstirii pentru a participa la oficierea slujbei prilejuită de Praznicul „Adormirii Maicii Domnului”. O mănăstire „tânără ” care anul trecut a sărbătorit 20 de ani de la sfințire, fiind un „rod” al rugăciunilor enoriașilor care și-au dorit încă din 1936 să aibă o mănăstire pe aceste meleaguri, fapt împlinit mult mai târziu de către ÎPS Ioan Sălăjan (azi Mitropolit al Banatului) – ctitor al „Mănăstirii Românilor de pretutindeni”, așa cum frumos a numit-o chiar domnia sa.
Alături de PS Părinte Andrei – Episcopul Covasnei și Harghitei, la frumoasa liturghie a participat un sobor de preoți printre care s-au aflat: ÎPS Părintele Naun – Mitropolitul de Ruse din Bulgaria, PS Părinte Galaction – Episcopului Alexandriei și Teleormanului, doi preoți din Cernăuți – Ucraina, slujitori ai sfintelor altare din mai multe parohii din care au făcut parte părinți stareți, părinți protopopi, părinți consilieri. Discretă și binecuvântată a fost și prezența maicilor starețe și a celorlalte măicuțe care au cântat dumnezeiește, reușind pentru câteva ore, să ne facă să ne simțim ca în rai. Fapt datorat și de splendida locație în care este situată Mănăstirea, înconjurată de pădure și plină de tufe de flori viu colorate peste care coborau binecuvântări și un soare generos. Un colț de rai cu fiecare an tot mai frumos și mai atrăgător, sub atenta supraveghere și îndrumare a maicii stareţe Stavrofora Miriam Oprea și a părintelui duhovnic, Protosinghelul Emanuil Manţa.
Prins de mirajul locului, nu știi ce să privești mai întâi. Te lași îmbiat de trandafirii care domină aleile, apoi cucerit de reginele din ferestre – roșiile mușcate. Parcă ai vrea să știi rostul mâinilor care le-au îngrijit, tainele de dincolo de ziduri care emană un mister aparte. Aici merită să vii să te bucuri de câteva zile de liniște, să poți afla măcar o parte din istoria binecuvântată a acestor locuri, unice în felul lor. Te întorci la oameni, îi privești, sunt sute, și-s bucuroși, evlavioși, smeriți, luminoși, neatinși parcă de grozăviile de care s-au tot vorbit până acum: coviduț, parade lgbt și alte nimicuri lumești menite să ne smintească, să ne dezrădăcineze din matca strămoșească. Absorbiți de liturghie, de cuvintele pline de învățătură din predică, cei mai mulți dintre ei par desprinși dintr-o altă lume care nu seamănă cu cea din afara zidurilor mănăstirii, și de care am convingerea că nici nu vor fi prinși. Cei cuprinși de tainele postului și ale rugăciunilor, mai greu cad în mrejele strălucirilor de-o clipă atât de des propovăduite în ultima vreme pe toate căile de cei care nu-și găsesc locul în această lume.
Surprind zâmbete, fericire, mă îmbăt de oameni buni, de priviri calde, de liniște… Azi parcă toată lumea e altfel. Nu-mi vine să mai plec, deși știu că se apropie timpul. Căci, ca în fiecare an, după frumoasa predică în care s-a vorbit despre semnificația Praznicului Adormirii Maicii Domnului, cât și despre importanța Maicii Domnului în viața noastră creștinească, PS Părinte Andrei a coborât între oameni pentru a-i împărtăși pe cei pregătiți pentru această mare binecuvântare. Un gest impresionant, de mare noblețe sufletească, pe care uneori creștinii îl mai uită, având o semnificație aparte: aceea de a-ți iubi fără rezerve aproapele. Căci de nu poți coborî la poalele sufletului bolnav, încărcat de patimi lumești, de nu-l poți atinge, alina, ierta, degeaba veghezi din înălțimi în straie împărătești. Degeaba propovăduim binele dacă nu suntem în stare să-l aplicăm atât în viața noastră cât și în cea a apropiaților noștri.
Am văzut mame tinere cu prunci în brațe, bătrâni ori între două vârste, bolnavi ori cu sufletul nevăzut în cârje, apropiinde-se cu nerăbdare dar disciplinați, cu credință, cu nădejde și cu mare bucurie pentru a se împărtăși cu sfintele taine din Sfântul Potir. Mulți dintre ei îmbrăcați în straie populare spre marea încântare a PreSfințitului Andrei care și-a exprimat această „mângâiere” a sufletului, îndemnând credincioșii ca atât la sărbători cât și la slujbele de duminică să meargă îmbrăcați în straie populare, pentru că în ele sălășluiește toată zestrea românească lăsată nouă de străbuni. Sugerând cumva că toată puterea noastră și adevărata sevă a dragostei, a credinței de neam, a valorilor care azi contează, se află în ceea ce am moștenit de la străbunii care umblau în opinci, nu în ceea ce ni se impune de cei care se perindă în costume la televizor. Așa cum frumos scrie în prima Epistolă a Sf. Ev. Ioan 4:16, un citat care este motto-ul de pe pagina oficială a Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Harghita, respectat și practicat cu sfințenie după cum se vede și din avion, căci nimeni nu a călcat în această mănăstire fără a fi cu ceva binecuvântat: „Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.” Așa să ne ajute bunul Dumnezeu.
Mihaela Aionesei
