De ceva timp am început să trăim într-o societate tot mai bolnavă, la propriu și la figurat, în care ne credem liberi, însă doar trăim iluzia acestei stări de spirit, căci în realitate constatăm că de fapt viața noastră devine tot mai dependentă de noile tehnologii și de avalanșa informațională care ne copleșește tot mai mult, nelăsându-ne răgazul să respirăm cu adevărat aerul libertății.
Dacă în urmă cu trei decenii aveam doar vreo două-trei posturi de televiziune, și acelea îndreptate într-o singură direcție și numai între anumite ore, acum nici nu mai cunoaștem numărul lor, iar direcțiile sunt tot mai multe și mai derutante, menite a zăpăci mintea omului. Și dacă la acestea adăugăm toate celelalte mijloace de informare în masă, înțelegem ușor de ce nu ne-am câștigat libertatea, ci am pierdut-o, fără speranță de a se mai întoarce. Acum suntem cu adevărat „integrați” într-o societate care se pare că nici nu știe încotro se îndreaptă.
Acum miliardarii lumii se bucură că-și pot dubla averile, căci pentru ei pandemia COVID-19 a însemnat „mană cerească”, întrucât își pot vinde vaccinurile contra virusului ucigaș, iar pe lângă ei își freacă mâinile a satisfacție toți ceilalți trepăduși comercianți, posesori ai unor „afaceri cu statul”, care-și umflă profiturile pe seama celor cu adevărat suferinzi. Mediul înconjurător suferă din cauza reziduurilor medicale și a măștilor aruncate peste tot. E vară încă și lumea se distrează, dar se apropie toamna și varianta Delta, mai primenită și mai agresivă, deja și-a început atacul și în România, deci ni se va pune iar masca pe figură și nici nu știm când vom mai scăpa de această constrângere nefirească sau vom scăpa de asta și vom da de alta, pentru că de acum necazurile se rostogolesc peste noi precum bulgărele de zăpadă aruncat de pe deal, ele devenind tot mai mari.
Pe lângă toate acestea, societatea dă și mai multe semne de alienare, adică de „tulburare a minții”. Și aici sindromul „bulgărelui de zăpadă” își spune cuvântul. Venind de peste Ocean, curentul „progresist” a început „să măture tot” și în Europa. De data aceasta semnele „bolii” se manifestă pe plan mental și psihic. Sunt atacate familia, Biserica, patriotismul, vechile moșteniri strămoșești, cultura, educația, deci tocmai baza unei societăți tradiționale, pentru a impune în schimb surogate care n-au nimic în comun cu o societate normală. Să luăm un exemplu: marșul/ demonstrația LGBT-iștilor de sâmbătă, 14.08.2021, desfășurat/ă în Capitală. Organizat, ostentativ, chiar în preziua marii sărbători creștine închinate Maicii Domnului.
Și nu e vorba doar despre credință, ci și despre educație și morală. „Boala” sau „efectul bulgărelui de zăpadă” a ajuns deja pe continentul european, și nu doar într-un stat, ci chiar în directivele UE către toate statele membre. În Scoția deja se aplică, copiii de peste 3 ani vor avea dreptul de „a-și alege singuri genul”, iar în școli e preconizat de a se face educația în acest sens. Și pentru că progresiștii au ajuns deja să facă parte și din guvernele unor țări, „pas cu pas” omenirea va schimba direcția, numai că aceasta înseamnă o forțare prin lege a evoluției, ceea ce, în viitor, va avea „efecte secundare” nedorite.
Societatea românească, cu actualii ei lideri politici, va cădea repede în „pânza de păianjen” țesută de marile puteri ale lumii, noi fiind doar „simpli executanți”, pionii trimiși la înaintare, gata oricând pentru a fi sacrificați în contextul geopolitic de acum, nici măcar nu știm precis de unde se trag sforile.
Și „bulgărele de zăpadă” se tot rostogolește, ajungând chiar și la vârful Puterii. Recenta „bombă” (cum le place jurnaliștilor să spună) – plecată de peste Ocean în urmă cu 20 de ani – „a explodat” abia acum pe scena politică românească, „exact când trebuie”, de fapt o practică mai veche de-a noastră. În context luptei pentru putere din PNL, era nevoie de o găselniță sau „asul din mânecă” pentru a înclina balanța. Și chiar s-a găsit: încarcerarea în SUA timp de două zile a lui Florin Cîțu, azi premier cu acte în regulă, pentru că se afla băut la volanul mașinii sale. Nu contează că a fost vorba de numai două zile și că fapta s-a petrecut în urmă cu vreo 20 de ani, ci contează că știrea-bombă a apărut „chiar acum”, în momentul potrivit, iar scarabeii politici opozanți „au prins-o din zbor” și dintr-un mic „bulgăre de zăpadă” au transformat-o într-o adevărată „avalanșă” nimicitoare, iar o parte din mass-media, avidă de senzațional, a intrat în trepidație și a început ceea ce am numi „linșaj mediatic”, făcând „din țânțar armăsar” umflând lucrurile feste măsură. Făptuitorul, în cazul de față Premierul, fără îndoială, se face vinovat că a ascuns respectivul incident în alcătuirea dosarului său pentru funcția de premier. Dacă ar fi vorba despre un simplu cetățean, nu s-ar fi întâmplat nimic, însă în cazul unui demnitar este altceva, vorba lui Caragiale: „un incident foarte neplăcut, din punctul de vedere al prestigiului și demnității statului român…” (NDULR). Acum „avalanșa” discuțiilor și dezbaterilor televizate continuă cu mare vervă, și chiar dacă nu va produce efectele scontate de opozanți, totuși Premierul va avea mult de suferit, iar în cazul când nu-și va da demisa, probabil va putea ieși din încurcătură, mai ales dacă va avea sprijinul Președintelui, dar cu imaginea șifonată, și va pierde mulți susținători din propria tabără, căci, de obicei, când un semen este „infectat”, ceilalți se feresc de el.
Și dacă punem toate aceste aspecte la un loc, și altele pe care nu le-am amintit aici, putem vedea cu ușurință manifestarea sindromului „bulgărele de zăpadă” într-o societate umană atacată fizic (de virusuri și viruși, și de fenomene climatice extreme) și moral (de tot felul de ideologii străine nefirești, menite a-i distruge existența din interior). Totuși, cu inteligență, credință și iubire față de semeni putem contracara efectele lor negative, dar acolo sus, la vârful piramidei puterii, cineva ar trebui să ne iubească, însă necazul e că cei ajunși acolo, fiind prea preocupați de propriile interese și de iubirea de sine, adesea uită de suferințele celor de jos, din truda cărora ei trăiesc (bine) și își trag puterea.
Mihai Trifoi
