Elvira Dumitrescu, o prezență remarcabilă originară din frumoasa Basarabie, a contribuit semnificativ la domeniul ingineriei și construcțiilor din România. Născută în satul Bulboaca în frumoasa Basarabie, a devenit una dintre puținele femei inginer minier din țară, lăsându-și amprenta asupra unor proiecte majore din România.
Născută într-o zi de 11 februarie, Elvira Dumitrescu a fost inspirată de marele inventator Thomas Edison, care spunea că munca stăruitoare, perseverența și bunul simț sunt esențiale pentru a înfăptui ceva valoros. Aceste cuvinte au ghidat-o pe parcursul întregii sale vieți profesionale, avându-l pe Edison ca model.
A împartășit pasiunea pentru cunoaștere cu studenții
Cu o activitate profesională de peste 50 de ani, Elvira Dumitrescu a fost mentor pentru sute de oameni îndrăgostiți de această profesie. A reușit să capteze atenția studenților prezentând cursurile într-un mod aparte și cu totul altfel, aducând nuanțe de basm în fiecare lecție.
Cu pasiunea sa pentru cunoaștere fără limite, a ales să împărtășească toate informațiile dobândite, fiind cadru didactic la Institutul de Mine din Petroșani, timp de șapte ani. A iubit nu doar profesia, ci și experiențele de viață, colecționând amintiri și călătorind în lumea întreagă.
„Când Dumnezeu îți dă șansa să faci o facultate dificil de acceptat de o femeie, trebuie să-i mulțumești!”
Acestea sunt cuvintele cu care a început conversația cu doamna inginer Elvira Dumitrescu. Ascultând-o vorbind, ne-au venit în minte cuvintele lui Albert Einstein: „Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare și bucuria cunoașterii…”. A ales să trezească în studenții pe care i-a îndrumat nu doar bucuria cunoașterii, ci și dorința de a descoperi tainele ascunse ale minelor din România. Dar cum așchia niciodată nu sare departe de trup, aceasta a moștenit de la mama sa aceasta fiind tot cadru didactic. În toată activitatea sa, și-a pus amprenta într-un mod original, încercând să eficientizeze inclusiv procesul educațional: „Am reușit să conving pe profesorul conducător de disciplină, să nu le ceară studenților la examene să învețe formule și demonstrații infinite și inutile, ci să le pretindă să înțeleagă DE CE se aplică unele metode și să poată explica modul de desfășurare a lucrărilor în subteran, exploatarea propriu zisă… Recunosc, am fost severă în cei 7 ani de stat la catedră. Am avut perioade când eram la catedră și 12 ore pe zi, îmi plăcea mult ceea ce făceam și nu mă simțeam obosită”, ne-a povestit Elvira Dumitrescu.
Casa – un mic muzeu al amintirilor
Casa sa este ca un mic muzeu, adăpostind colecții de clopoței adunați din întreaga lume din vacanțele în care a fost, produse tradiționale din toate zonele țării creând un colț rustic de poveste care te poartă parcă în lumea satului tradițional. Colecția de farfurii pictate manual din toate colțurile țării și cea de chei vechi, vin să întregească tabloul rustic.
Pasiunea sa principală pentru pietre, a determinat-o să își creeze o frumoasă colecție de pietre, fiecare piatră cu povestea ei.
În timpul liber, merge cu drag la cursuri de tango, dansul fiind pentru ea una dintre marile bucurii ale vieții.
Și-a adus contributia la cele mai mari lucrări din România
Ca inginer minier și directoare a unuia dintre cele mai mari laboratoare în construcții, Elvira Dumitrescu și-a pus amprenta pe multe dintre cele mai mari lucrări din România.
„Lucrările la care am participat cu Laboratorul CCF au fost nenumărate. Prin încercările efectuate pe materiale de construcţii şi direct pe construcţii, am contribuit la realizarea: Metroului Bucureşti, Catedralei Mântuirii Neamului (la care lucrările sunt în desfăşurare), Palatului Parlamentului, Aeroportului Henri Coandă dar şi alte aeroporturi din ţară (Craiova, Feteşti, Tulcea, Satu Mare), podului suprateran Basarab, podurile Pipera, Ciurel, Cernavodă, Sighişoara, diguri Constanţa. De asemenea am avut prezentări la conferințe internaționale” ne-a precizat doamna inginer.
Elvira Dumitrescu reprezintă un exemplu remarcabil de perseverență, pasiune și dedicare în domeniul ingineriei și construcțiilor din România. La ceas aniversar, ne înclinăm și îi urăm bucurii alături de prieteni și cei dragi!
***
NOTA: Am primit acest articol pe adresa de email a redacției Mesagerul de Covasna, însoțit de acest text:
„Numele meu este Șerban Aurel și locuiesc în București. Chiar dacă nu sunt jurnalist, îmi place să scriu despre subiecte impresionante. Aș dori să vă propun publicarea unui articol despre o personalitate remarcabilă din domeniul construcțiilor, cu o poveste de viață extraordinară, care ar putea motiva multe persoane – Lecții de viață și demnitate profesională-una din puținele femei inginer minier din România care la 84 de ani suprinde pe toata lumea încă lucrează, merge la cursuri de tango și îi molipsește pe cei din jur cu energia ei.
Precizez că articolul este scris integral de mine și îmi dau acordul pentru publicarea lui în forma actuală sau modificată, dacă îl considerați de interes.
Vă mulțumesc,
Șerban Aurel”
***
Și noi vă mulțumim, stimate domnule Aurel Șerban, pentru articol precum și pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ați spus în convorbirea telefonică purtată ieri, cu privire la „conținutul de calitate” pe care l-ați găsit pe Mesagerul de Covasna, publicație pe care o urmăriți „cu drag și interes”.
Maria Crețu-Graur
