La 11 februarie 1866, ora 5 dimineața, un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini pătrunde în palatul domnesc al lui Alexandru I. Cuza, îl scoală din somn pe domnitor și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul a fost de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului.

 

Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Pentru spre știință și rușine veșnică, ofițerii care l-au trădat pe Cuza Vodă au fost: col. N. Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, mr. D. Lecca, cpt. C. Pilat, cpt. A. Berindei, cpt. Al. Candiano-Popescu, cpt. A. Costescu.Toții acești ofițeri trădători vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I !!!

 

In 1866, la câteva luni după abdicare, 141 de ofițeri ai armatei române care aveau grade de la sublocotenent la colonel au scris lui Carol I un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți.

Cu o aroganță specifică unui prusac, Carol I ignoră memoriul și în bătaie de joc, pe Al. Candiano-Popescu îl face aghiotant regal și pe ceilalți generali, iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură viscerală până la moarte.

Nu faptul că Al. I Cuza a fost detronat e atât de mult de condamnat, căci însuși Cuza Vodă declarase în decembrie 1865 că e gata să părăsească tronul, ci modul cum s-a înfăptuit și de către cine.

 

La 11 februarie 1866, după ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat sa semneze abdicarea si înlăturat cu folosirea forței, prin lovitura de stat, pusă la cale de  „monstroasa coaliție”( constituită încă din 1864 și având ca lideri pe liberalul radical C.A.Rosetti, liberalul moderat Ion Ghica și conservatorul Lascăr Catargiu),

a fost ținut prizonier în casa unui dușman personal, C. Ciocârlan și, ulterior, trimis sub pază militară la Predeal pentru a fi expulzat.

 

La 13 februarie 1866, în gara Predeal, pe când se făceau formalitățile la biroul vamal, vodă Cuza a cerut să se adune vânătorii spre a-și lua rămas bun de la militarii din batalionul de vânatori înființat de domnitor; aceștia s-au aliniat în fața biroului vamal a cărui ușă rămăsese deschisă, așa încât se putea vedea înăuntru o cadră populară, reprezentând scena asasinării lui Mihai Viteazul în tabăra de la Turda.

Atunci, printr-una din acele inspirații ale momentului, de care știa să se folosească adesea fostul domnitor, arătând imaginea, s-a adresat soldaților:

«Vedeți voi, cum a fost trădat acest domn, așa m-ați trădat și voi. Să dee Dumnezeu ca într-o zi să spălați această pată de pe steagul vostru cu sângele vrăjmașilor țării. Rămâneți sănătoși”!

Înainte de a părăsi țara, Alexandru Ioan Cuza a declarat: „Să de Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Trăiască România!”

 

Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I, prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa. Carol I l-a refuzat.

La doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Cuza Vodă moare în Germania, la Heildelberg.

Regele Italiei, Victor Emanuel, își exprimă durere și tristețea pentru moartea marelui Domn pe când Carol I n-a trimis niciun mesaj. Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa, iar sute de mii de țărani au plâns și regretat cu lacrimi amare și durere adevărată.

 

Al. I Cuza a iubit din toată ființa sa România pe care a slujit-o cu credință, devotament și loialitate toată viața, fiind pentru poporul român o adevărată icoană morală, cât și pildă de urmat întru slujirea Patriei. Reamintesc doar câteva din reformele lui A.l.Cuza : unificarea administrativă, organizarea armatei naționale, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reforma învățământului, reforma justiției ș.a., care au pus bazele începutului de modernizare a statului.

 

În concluzie, 11 februarie 1866 a fost ziua infamiei și a trădării naționale și nu știu dacă se vor mai putea spăla vreodată petele de sânge de pe drapelele de luptă ale unităților militare cu ocazia și a altor trădări care au urmat: 23 august 1944, 30 decembrie 1947, 22 decembrie 1989…! Oricum, toate partidele politice în frunte cu PNL au continuat și continuă aceleași obiceiuri ale trădării interesului national, îmbogațirii, nepotismului, corupției, jafului, etc. De la I.C. Brătianu, C.A.Rosetti, Ion Ghica și până la Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, etc., istoria consfințește vocația Partidului Național Liberal de trădător al Neamului Românesc și care, de fiecare dată, a sacrificat interesele României și ale românilor pe altarul marilor puteri.

 

https://www.facebook.com/stefantraskonti

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail